Recent Posts

luni, 26 ianuarie 2009

Graalul, cupa de smarald de pe fruntea lui Lucifer

graal

Graalul, conform legendei, era o cupă şlefuită de îngeri dintr-un smarald căzut de pe fruntea lui Lucifer în timpul căderii sale. Cupa fusese încredinţată lui Adam în paradisul terestru, dar pierdută mai apoi în urma păcatului originar şi ascuns de Seth, care s-a putut întoarce în paradisul terestru, ca şi de alţii, cu mult înainte de venirea lui Iisus Christos pe pământ.

Privit din punct de vedere simbolic şi esoteric, pierderea Graalului însemna pierderea Cunoaşterii; considerat ca ascuns sau pierdut se impunea să fie regăsit. Graalul, sub formă de cupă, era considerat ca vas sacru şi servise la Cina cea de Taină, în care Iosif din Arimatheea a adunat sângele şi apa scursă din rana făcută de lancea centurionului roman în coasta lui Iisus. Însuşi Iosif din Arimatheea ar fi adus după aceea vasul în Marea Britanie, deşi naziştii, crezând în legendă, l-au căutat cu înverşunare în timpul ocupaţiei din Franţa.

Se ştie că în ciclul arthurian, Iosif din Arimatheea, plecând pe o corabie cu Sfântul Graal, spre Marea Britanie, s-a oprit îndelung în cetatea Saras, al cărui rege era Evalac, care a devenit Mordrain, regele rănit. La sfârşitul Questei Graalului, din cauza păcatelor bretonilor, Galaad, Perceval şi Bohor s-au îmbarcat cu Sfântul Potir pe aceeaşi corabie, care îi duce până la cetatea Saras al cărui rege devine Gafaad; acesta a închis Graalul în «Templul Spiritual» al acestei cetăţi.
Vasul sacru, se spune că ar conţine şi astăzi «băutura nemuririi», aşa după cum se menţionează în legendele medievale despre Căutarea Graalului sau căutarea înţelepciunii pierdute.

Este de acuma cunoscută legenda «Mesei Rotunde» făcută de regele Arthur după planurile vrăjitorului Merlin şi destinată să adăpostească vasul sacru adus de unui dintre cei doisprezece cavaleri ce ar fi reuşit să-l descopere şi să-l aducă din Marea Britanie. Druizii, ca şi albigenzii, în legendele lor fac o legătura între esoterismul creştin şi tradiţia celtică, totul având o origine misterioasă, în care Graalul îşi are locul.

Henri Martin menţionează existenţa unui Ordin al Cavaleriei oculte, denumit “Massenia Sfântului Graal” descris într-o lucrare destul de târzie, iar un alt autor, Titurel, afirmă chiar cu seriozitate şi convingere că Graalul nu mai e păstrat în Marea Britanie, ci în Galia, la hotarele cu Spania. Un erou numit Titurel, ridică un templu pentru a depune în el Vasul Sfânt, iar construcţia secretă a acestuia este condusă de profetul Merlin, iniţiat în planul Templului lui Solomon, de Însuşi Iosif din Arimatheea. Ordinul Cavaleriei Graalulul devine aici Massenia, o frăţie ascetică, ai cărei membri se numesc Templişti (iată împletirea cu Ordinul Templierilor). Se poate observa intenţia de a strânge în jurul unui centru comun, întruchipat de Templul ideal, Ordinul Templierilor şi numeroase confrerii de constructori (s-au efectuat peste 100 de mari catedrale şi biserici), reînnoitori atunci al arhitecturii evului mediu. Se întrevăd aici multe deschideri asupra a ceea ce am putea denumi istoria secretă (subterană) a acelor timpuri, mult mai complexe decât se credea.

das1

Material preluat de la http://www.lovendal.net/wp52/

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More