Lumea în care trăim, sau în care mai corect spus, ne târâm zilele
Este un adevărat deşert spiritual,
În ziua de astăzi singurele condiţii acceptabile
Care ni se par a ne fi rămas la dispoziţie
Sunt acelea de nebun sau de cadavru.
Aşadar, nebunia ori moartea sunt singurele
Căi posibile de-a fiinţa într-o lume moartă
Într-o lume ce pare ireală, iluzorie şi de neînţeles.
Decât moartea spirituală în care, din păcate pentru ei
Prea mulţi se scaldă, îi este de preferat soluţia tragică
A nebuniei sau a morţii fizice, care orişicum
Mai devreme sau mai târziu, cu siguranţă va veni
Nechemată, nedorită şi nerostuită.
Într-o lume în care eşti nevoit să-ţi îngropi talentul
Asemenea unui pungaş ce-şi ascunde nevolnica-i faptă
Pentru a nu deranja mulţimile de rând, sau mai rău,
Deoarece la celălalt capăt al firului sună mai mereu ocupat
Neavând loc de aşa-zişii „talentaţi” ai zilei
Mai bine zis, impostorii unei lumi de carton,
Tot ceea ce-ţi rămâne de făcut e să mori, fizic vorbind evident
Căci nebunia poate şi ea să deranjeze şi necesită un efort
Mult prea mare în comparaţie cu efectul minor rezultat
Aşadar, dând dovadă de un randament inferior soluţiei ultime.
Murind în cele din urmă, toţi cei din juru-ţi vor răsufla uşuraţi
Ştiindu-se scăpaţi de un personaj devenit incomod,
Un personaj prea dureros de real, un om prea direct
O persoană sinceră, noncomformistă şi limpede în gândire.
Căci orice s-ar zice nebunia ar fi prea mult pentru ei, ea este
Privită ca un soi de genialitate şi ar fi văzută drept un privilegiu
Prea însemnat pentru a-ţi permite o asemenea şansă.
În concluzie, Noi oamenii, cei puţini câţi mai suntem
Vom trăi în cel mai bun caz înnebunind sau vom alege
Să renaştem într-un alt univers, diferit de acest mizerabil infern
Bineînţeles, numai dacă credem într-o ipotetică şansă
Speranţa într-o lume mai bună fiind singura cale
Ce ne-a mai rămas, într-o lume stupidă şi cadaverică
Devenită un imens Deşert Spiritual…
Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "
Trimiteți un comentariu
Trimiteți un comentariu