Lumea în care trăim, sau în care mai corect spus, ne târâm zilele

Este un adevărat deşert spiritual,

În ziua de astăzi singurele condiţii acceptabile

Care ni se par a ne fi rămas la dispoziţie

Sunt acelea de nebun sau de cadavru.

Aşadar, nebunia ori moartea sunt singurele

Căi posibile de-a fiinţa într-o lume moartă

Într-o lume ce pare ireală, iluzorie şi de neînţeles.

Decât moartea spirituală în care, din păcate pentru ei

Prea mulţi se scaldă, îi este de preferat soluţia tragică

A nebuniei sau a morţii fizice, care orişicum

Mai devreme sau mai târziu, cu siguranţă va veni

Nechemată, nedorită şi nerostuită.

Într-o lume în care eşti nevoit să-ţi îngropi talentul

Asemenea unui pungaş ce-şi ascunde nevolnica-i faptă

Pentru a nu deranja mulţimile de rând, sau mai rău,

Deoarece la celălalt capăt al firului sună mai mereu ocupat

Neavând loc de aşa-zişii „talentaţi” ai zilei

Mai bine zis, impostorii unei lumi de carton,

Tot ceea ce-ţi rămâne de făcut e să mori, fizic vorbind evident

Căci nebunia poate şi ea să deranjeze şi necesită un efort

Mult prea mare în comparaţie cu efectul minor rezultat

Aşadar, dând dovadă de un randament inferior soluţiei ultime.

Murind în cele din urmă, toţi cei din juru-ţi vor răsufla uşuraţi

Ştiindu-se scăpaţi de un personaj devenit incomod,

Un personaj prea dureros de real, un om prea direct

O persoană sinceră, noncomformistă şi limpede în gândire.

Căci orice s-ar zice nebunia ar fi prea mult pentru ei, ea este

Privită ca un soi de genialitate şi ar fi văzută drept un privilegiu

Prea însemnat pentru a-ţi permite o asemenea şansă.

În concluzie, Noi oamenii, cei puţini câţi mai suntem

Vom trăi în cel mai bun caz înnebunind sau vom alege

Să renaştem într-un alt univers, diferit de acest mizerabil infern

Bineînţeles, numai dacă credem într-o ipotetică şansă

Speranţa într-o lume mai bună fiind singura cale

Ce ne-a mai rămas, într-o lume stupidă şi cadaverică

Devenită un imens Deşert Spiritual…

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "