ETERNUL ADAM

Visurile s-au născut din lacrimi şi durere, din lupta cu sine

Omul a născocit frumuseţi ispititoare, libertatea fiindu-i dreaptă

Călăuză spre nemurire. Suntem pe veci îndatoraţi lui Adam

Pentru curajul nebun şi curiozitatea de care a dat dovadă

Abia odată cu nesăbuita-i îndrăzneala s-a născut Omul,

Iată aşadar tâlcul poveştilor bogomile, în care naşterea minunatei

Făpturi-Omul, este pusă în seama lui Satana şi a bunului Dumnezeu.

Câtă înţelepciune în judecata ciudatelor secte gnostice şi cât adevăr

Dar fără înţelegerea deplină a acestor stranii semnificaţii, oricât

Ne vom strădui, nu vom înţelege enigma sufletului omenesc

Şi dilema în care s-a aflat Creatorul în momentul creaţiei…

Adam a ales pentru noi toţi, în numele nostru, dar a ales paradoxul

Când putea să se mulţumească cu simplitatea şi inocenţa

În detrimentul blândeţii copilăriei el a ales suferinţele maturităţii.

Copilăria pierdută va fi pe veci visul de aur al unei omeniri obosite

Hrănite destul cu iluziile unei libertăţi împovărătoare,

Singura vină a nefericitului Adam, dacă o putem numi aşa, este visarea

Cutezanţa de-a privi nemurirea din lăuntrul fiinţei sale

Dorul şi visarea îi va purta paşii spre nemărginire, trecând prin abis

Împleticindu-se în mocirla deznădejdii, purtându-şi cu semeţie poverile

Omul se va înnobila în cele din urmă, iar universul întreg va cânta biruinţa

Supremă, unica fiinţă eternizată în devenire, Omul-Dumnezeu…

Mesajul Noului Adam, către eternul Adam acesta este: fiţi voi înşivă

Şi veţi moştenii universul, odată cu răstignirea de pe Golgota

Dumnezeu a înţeles ce înseamnă să fii Om, datoria noastră acum

Şi pentru totdeauna e să înţelegem Dumnezeirea în toată splendoarea sa

Să o recunoaştem în noi înşine şi-n jurul nostru, dincolo de dualitate…

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "