MAYA

Speranţe se nasc şi mor la răspântie de veacuri, doar tu veşnic

Tânără, treci nepăsătoare pe lângă toate chipurile manifestate

În devenire, jocul tău minunat pare sortit eternităţii, prin

Feluritele măşti surprinzând divinul în toată splendoarea sa

Nălucirile tale întrec în frumuseţe orice închipuire, realitatea pălind

În faţa amăgirilor scornite de tainica-ţi fire.

Tu cea fără de chip, căci toate-s topite prin farmecul tău

Luminează-mi calea spre cele nepieritoare şi veşnice,

Nu mă lăsa cuprins de tainica-ţi chemare, mai bine alungă orice

Imagine din mintea mea bolnavă din cauza închipuirile născocite de tine

Nu mă osândi asemeni zeilor, care-n nebunia lor se cred atotputernici

Lasă-mi libertatea de alegere şi-ţi voi închina cântecul inimii mele.

Topeşte-mă în braţele tale ce cuprind nemărginirea dar lasă-mă

Să respir suflul nemuririi ce se scurge printre degetele-ţi răsfirate,

Cuprinde-mi sufletul prin atingerea pleoapelor mele firave dar lasă-mă

Măcar o clipă, să pot surprinde prin ochii tăi înlăcrimaţi eternitatea,

Şi nu lăsa uitarea să-mi stingă dorul meu de Absolut.

Nu vreau să mă las prins de magicu-ţi dans, permite-mi doar să cânt

Iar vocea-mi sugrumată de emoţie-ţi va cânta prin tăcerea ei, imnul

Tainic al regăsiri fiinţei tale în sânul oceanului primordial, iar eu în noianul

Învolburatelor tale ape mă voi pierde pentru a renaşte din nou.

Prin glasul tău sidefat voi respira nemurirea, adormind la căpătâiul tău

Voi trezii spre un nou drum universul cel pierdut prin divinu-ţi joc

Uitându-mă pe mine însumi, îţi vei putea cunoaşte adevăratul chip.

Suntem uniţi prin tainic legământ să hoinărim stingheri prin universuri

Jucând mereu acelaşi straniu joc, cântând mereu aceeaşi melodie

Vom reuşi o clipă să oprim din mers, eternitatea în fuga ei spre neagra veşnicie

Iluzia temporală fiind zdrobită, împreunaţi cu magica-ţi ispită vom slobozii

Spre Absolutul magic tot necuprinsul energiei veşnic schimbătoare,

Lumina-şi va sporii a ei intensitate şi noaptea va rămâne-n moarte o şoaptă

Căci demonul răpus de nebunia nopţii urlând sfâşietor de dor, va fi înfrânt

Iar Dumnezeu uimit de sine însuşi ,va ridica un imn de slavă-n inimă şi-n gând.

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "