Recent Posts

vineri, 25 noiembrie 2011

MINUNEA LUI DUMNEZEU

surface1 

Despărţirea de fiinţa supremă şi alunecarea în solitudinea lumii acesteia

Seamănă cu o fatală prăbuşire spre neant, dar ea poate fi şi chiar este altceva

Decât o simplă desţelenire din sânul divinului, este sămânţa aruncată pe un teren fertil

Şi care odată cu cernerea timpului va da cu siguranţă în pârg, fructul nou născut

Fiind în fapt minunea lui Dumnezeu, omul este cu siguranţă darul divin oferit drept

Ofrandă Universului, prin lupta sa lăuntrică această făptură plăpândă dă sens lumii

Mintea lui Dumnezeu gândindu-se pe sine devine suflare de viaţă pentru Om care

Va duce mai departe făclia cunoaşterii până spre eternitate şi poate chiar dincolo de ea.

Plânsetul său este aidoma revărsării apelor cereşti făcătoare de universuri iar râsul său

Seamănă cu acel curcubeu al păcii dăruit omului ca semn de preţuire şi împăcare eternă

Omul devine el însuşi făcător de lucruri şi fiinţe, el remodelează lumea după chipul său

Libertatea fiindu-i straşnică călăuză, ideile eterne aflate în sânul divinităţii încep încet

Să prindă contur şi formă materială, totul depinde de cugetul Omului care are dezlegare

De viaţă şi de moarte asupra tuturor lucrurilor şi făpturilor, atunci însă când devine

Despot şi tiran puterile sale slăbesc iar el devine o biată umbră a ceea ce ar fi trebuit

Să fie, întunericul nu înseamnă însă pierzania sa definitivă ci doar pragul spre o nouă

Temerară încercare, drumul spre lumina cea tainică a lui Dumnezeu fiind presărat

Cu urcuşuri şi coborâri, căderi şi reveniri, căci doar cel ce a cunoscut spaimele Întunericului poate privi drept în faţă strălucirea adevăratei lumini.

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More