RENAŞTEREA DIN MOARTE

 

Atunci când mă credeam mort pentru totdeauna şi lipsit de orice fărâmă de speranţă Dumnezeu mi-a mângâiat din nou creştetul iar moartea s-a dovedit în fapt renaştere,

Înviere.

Oare de câte ori va trebui spiritul să-mi resusciteze sufletul păcătos intrat într-o comă Profundă ?

Viaţa-mi întreagă s-a scurs practic între clipele de somn profund ale necunoaşterii mele Şi puţinele momente de trezire din cufundarea în propriile-mi neputinţe metafizice,

Închipuire ?

Am fost mai tot timpul clientul preferat al salonului de reanimare numit destin

Şi totuşi niciodată înfrânt definitiv, lumina a învins de fiecare dată cu ajutorul

Demiurgului.

Să fi fost doar vis şi totuşi întunericul nu e altceva decât o altă forma de lumină

Dihonia neantului nu e în fapt nicidecum reală, simplă iluzie necesară adevăratei Cunoaşteri.

Întunericul n-a fost să fie decât muzica neauzită şi cuvintele nerostite ale luminei Divinităţii.

Aşadar moartea din care am renăscut nu fusese altceva decât visul unui somn profund fără de vise !

E atât de simplu şi totuşi atât de greu de crezut, atât de greu de conceput dar totuşi atât

De firesc.

Toată durerea lumii întregi în faţa căreia asasinul-rebel Raskolnikov îngenunchea cu Blândeţe,

Întreaga mizerie sufletească din univers se naşte doar din neputinţa noastră de a vedea nevăzutul, de a nu auzi nerostitul şi de a nu făptui fără să făptuieşti asemenea călugărilor buddhişti, cei care trăiesc sacrul lumii acesteia fără să se lovească de profan.

Nu ar fi fost sa fie Dumnezeirea răstignită pe Golgota dacă noi nu am fi fost orbi, surzi şi Neputincioşi să înţelegem neînţelesul.

Mântuitorul a plătit neîncrederea noastră prin moarte iar prin moartea sa noi renaştem Permanent chiar fără să o ştim,

Satan şi tot alaiul său sunt doar iluzii create de minţile noastre nătânge,

Iluzii care se hrănesc tocmai din nevisarea noastră sau din refuzul de a trăi plenar Conştient şi în Armonie cu tot ceea ce ne înconjoară, Fie ca din când în când, măcar Pentru o clipă

Cât toată scurgerea timpului până la ea şi dincolo de timpul netrecut al Viitorului, să Renaştem şi noi pentru eternitate îmbrăţişând Spiritul.

Robert TRIF - din Volumul " Luceferii Nemuririi "