Recent Posts

marți, 27 decembrie 2011

CIRCUL TRANZIŢIEI

E dureros când moare un popor dar mai mare durere

Este atunci când ştii că n-ai făcut nimic să-l salvezi

Când eşti conştient că ai fi putut face ceva în folosul lui

Şi totuşi nu ai făcut nimic, nici măcar un simplu gest.

Chiar dacă soarta i-ar fi fost dinainte pecetluită

Tot ar fi trebuit încercată o cale, important este gestul

Faptul că ai vrut, ai încercat din răsputeri să te opui crudei sorţi

De aceea când încă nu e prea târziu trebuie să încerci, trebuie…

Întotdeauna mai există o şansă, tot ceea ce trebuie să faci

E să crezi şi să lupţi în şansa ta, indiferent de opiniile altora

Voinţa şi credinţa sunt cele două virtuţi necesare poporului nostru

Acum în momentele de criză prin care trece, restul devine uşor

O joacă de copii, oricât de greu ar fi, nimic nu stă în calea lor.

Nu putem sta cu mâna în sân şi să privim neputincioşi dezastrul

Marea problema e că nu suntem uniţi, de fapt de aici ni se trage totul

Prin egoismul acerb care ne macină sufletele am năruit o ţară

Din invidie şi răutate am transformat paradisul în cel mai cumplit iad.

Degeaba am fost dăruiţi de bunul Dumnezeu cu nenumărate talente

Dacă în nemernicia noastră am cultivat impostura şi falsul

Minciuna, înşelătoria şi prefăcătoria sunt noii zei cărora cu sârg

Le aducem zi de zi tributul nostru mârşav, am închinat altare

Prostiei şi-am osândit inteligenţa devenită drept cea mai mare

Necuviinţă, ba chiar neruşinare într-o lume de tembeli cu acte în regulă.

Am schimbat odioasa tiranie cu jugul unei false libertăţi care

A devenit pe zi ce trece mai insuportabilă decât cea mai cruntă dictatură.

Am năruit speranţele mai multor generaţii, iar acum asistăm neputincioşi

La distrugerea fiinţei naţionale, fără a da semne de deşteptare.

Probabil suntem mai sadici decât orice alt popor, noi cei atât de blânzi odată

Mai necredincioşi decât cei mai păcătoşi de pe faţa pământului

Noi cei atât de dreptcredincioşi odinioară…

Ce fel de popor e acela care-şi sugrumă istoria din prea multă slugărnicie ?

Ce fel de naţiune este aceea care-şi dispreţuieşte eroii şi martirii

De frică, ca nu cumva să fie luate drept exemple de noua generaţie ?

Minciuna este ridicată la rang de adevăr de către o clasă politică

Formată din lepădături şi trântori crescuţi asemenea unor căpuşe

Ce sug la sânul bietei noastre ţări, devenită plăpândă şi fără vlagă

De-atâta supt, iar noi, gazdele acestor bacterii ucigaşe vom pierii

După ce ne vor fi stors şi ultima picătură de sânge din noi.

Cel mai grav este faptul că am început să ne obişnuim cu statutul de larve

Până la urmă poate chiar vom supravieţui, între timp deveniţi fiare

Vom schimba arena de circ cu o biată grădina zoologică.

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More