Întotdeauna am fost, şi se pare că pentru încă multă vreme
De-acum înainte, vom fi maeştri ai resemnării, într-un cuvânt
Artizani ai neputinţei, de voie mai de nevoie împăcaţi cu soarta.
Unii, în speţă feţele bisericeşti, consideră acest fapt ca fiind
O aleasă însuşire a bravului nostru popor, adică drept o virtute
Un dar din partea bunului Dumnezeu. Nu degeaba sunt nenumăraţi
Apologeţi ai baladei populare Mioriţa, care ridică în slăvi resemnarea.
Alţii, printre care şi umila mea persoană, sunt împotriva acestei odioase
Înscenări, şi consideră resemnarea drept cea mai mare calamitate care
A lovit, şi încă mai face numeroase victime printre onorabilii noştri concetăţeni.
Evident, resemnarea nu poate decât să fie pe placul celor care conduc
Destinele patriei, în acest fel ei pot fi scutiţi de grijile unei eventuale revolte populare
Ba chiar îşi pot continua liniştiţi fărădelegile, fără ca cineva să-i poată
În vreun fel sau altul, trage la răspundere pentru mişeliile comise
Aşadar, o situaţie deosebit de convenabilă pentru autorităţile noastre.
Resemnarea, departe de a fi o virtute, este cel mai cumplit flagel
Care a putut lovi România de-a lungul întregii sale zbuciumate istorii
Este cea mai perfidă armă de care poate dispune o şleahtă de bestii
Pusă pe tâlhării şi fărădelegi fără de seamăn la adăpostul acestei „virtuţi”
Năpârci care nu fac altceva decât să sugă sângele din bietele noastre trupuri
Lăsându-ne fără vlagă şi fără vreo fărâmă de speranţă.
„Lasă că încă e bine, poate fi şi mai rău” – iată o vorbă „de duh” care mă face
Să mă îngrozesc, de fiecare dată când o aud rostită, şi din păcate se face auzită
Destul de des şi de destulă vreme încoace, încă de pe vremea răposatului.
Resemnarea nu poate fi decât „arma” laşului, cel care este mulţumit cu orice
Numai să trăiască, în rest nu mai contează, cum şi pentru ce
Adică, o sperietoare de fiinţă devenită un fel de tragică fiară
Pentru care nimic n-are rost în afară de scârbavnica-i viaţă.
Resemnarea este folosită drept scut de apărare de către cei mai neisprăviţi inşi
Cei care-şi acceptă traiul mizerabil, crezând cu tărie în simulacrul de zi cu zi
Trişori ai sorţii, fanatici propovăduitori ai ignoranţei, sfetnici de încredere ai gloatei.
Ce fel de fiinţă poate fi aceea care se mulţumeşte cu orişice ?
Nu pot să cred că Dumnezeu poate fi mulţumit cu asemenea pseudofiinţe
Asemenea rebuturi, jalnice epave, nu cred că fac cinste creaţiei divine
Dimpotrivă, resemnaţii seamănă izbitor cu omul descris în pilda talanţilor
Cel care şi-a ascuns talantul crezând că astfel este pe placul lui Dumnezeu
Crezându-se cu ipocrizie dreptcredincios, la adăpostul conservării darului divin…
Cel împăcat cu soarta, este considerat de unii a fi drept un mare înţelept
Dacă aşa stau lucrurile, atunci prefer să fiu o maimuţă fără raţiune
Căci la ce mi-ar fi de folos o astfel de înţelepciune nătângă ?.
Nu vreau să mă împac cu soarta asta crudă şi nedreaptă, nu vreau să mă
Mulţumesc cu puţin, mai bine să redevin ţărână ca hoitu-mi să-ngraşe solul
Din care să renască într-o altă viaţă o sămânţă de lumină şi speranţă.
Vreau cât mai mult şi mai bine pentru mine şi semenii mei, ce-i rău în asta ?
Aş vrea să ne trezim din aprigul somn al raţiunii şi să cerem puţin respect pentru noi
Prea ne-au călcat toţi în picioare, vrem să fim şi noi mândri de neamul nostru
Sunt convins că avem toate motivele să o facem, chiar dacă odioasa resemnare ne-a stors
Ne-a furat totul, dreptul la o viaţă mai bună şi mai dreaptă, ne-a sărăcit sufletele
Golindu-le de bunătate şi speranţă, vrem să umplem golul lăsat de grabnica-i trecere
Treziţi-vă oameni buni, începeţi să trăiţi, aşa cum odinioară Iisus poruncea
Orbului să deschidă ochii, mutului să vorbească şi ologului să umble
Aşa vă îndemn şi eu : îndrăzniţi mai mult, căci fiţi siguri că meritaţi
Nu vă mulţumiţi cu puţin dacă nu vreţi să fiţi alungaţi din calea celui veşnic.
Altfel vom continua să plângem unii pe umărul celorlalţi fără să facem nimic
Şi în cele din urmă vom fi condamnaţi la pieire.
Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "
Trimiteți un comentariu
Trimiteți un comentariu