Să ne întoarcem la origini şi acolo ne vom găsi adevărata identitate
Noi nu avem nevoie de istorii confecţionate la cerere, noi suntem mai
Vechi decât orice istorie urzită vreodată de vreo minte omenească
Prin vinele noastre curge sângele atlanţilor, preoţii noştri erau vechii risi
Adevăraţii brahmani ai scripturilor hinduse, de ce să ne închinăm unor falşi
Zei, străini de neamul nostru, când aici era cândva ţara zeilor ?
Ne-am uitat istoria, ne-am alungat eroii şi am înălţat altare unor zei străini
Până când vom trăi în uitare nu vom avea cale de scăpare, vom pierde totul
Însăşi esenţa noastră ca neam, şi ne vom fi risipit de pe faţa pământului ca fumul
Praf şi pulbere se va alege de neamul nostru dacă nu vom încerca aducerea aminte.
Scrieţi aşadar adevărata istorie a poporului român, altfel blestemaţi veţi fi în veci
Ruşinea să vă îmbujoreze obrajii şi stigmatele trădării de neam să vă însemne pentru
Totdeauna, voi cei care renunţaţi la epopeea daco-geţilor, şi acceptaţi varianta dementă
A romanizării Daciei de către Traian, aşa cum bine spunea titlul unei cărţi inspirate
De duhul lui Zamolxe, de spiritul lui Apollo, Noi nu suntem urmaşii Romei.
Avem o ţară binecuvântată de bunul Dumnezeu, avem bogăţii naturale nemăsurate
Avem munţii noştri minunaţi, ape curgătoare nenumărate şi pământ roditor
Am putea trăi în belşug şi bunăstare dacă nu ne-am pizmui între noi
Dacă nu am fi atât de egoişti am putea moşteni averea incomensurabilă
Pe care am primit-o în dar de la strămoşii noştri, sfânta ţărână a Geto-Daciei.
Nu distrugeţi satele noastre româneşti, adevărată vatră de spiritualitate autentică
Mergeţi din poartă în poartă şi închinaţi-vă în faţa înţelepciunii simple dar curate
A ţăranului român, pentru care pământul rămâne piatra sa de hotar, singura
Şi minunata comoară de nepreţuit pe care a primit-o în mâinile sale harnice
Drept zălog a credinţei nestrămutate în bunul Dumnezeu şi în viaţa veşnică.
Alungaţi nălucile efemere ale încifratelor nume de zei străini de stirpea noastră
Oricum nu vor prinde viaţă în Ţara adevăraţilor zei, noi rămânem credincioşi
Suflului divin, nu ne încredem decât în puterea spiritului şi nu ne vom închina
Unor nume fără putere şi viaţă, demonul nu ne va atinge minţile căci noi suntem
Protejaţi de scutul energetic al Carpaţilor, credinţa noastră este mai tare ca stânca
Nu avem nevoie de mântuirea voastră deoarece noi suntem nemuritori precum Universul, suntem aici dintotdeauna şi aici vom rămâne pentru o întreagă eternitate.

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "