Recent Posts

joi, 9 aprilie 2009

Jurnalul unui Supraom 0.2

Se cuvine ca odată ajunşi în acest punct, să întrerupem puţin povestirea noastră pentru a putea prezenta mai pe larg însuşirile fizice şi intelectuale ale eroului nostru, pentru ca apoi să putem să reluăm nestingheriţi firul evenimentelor şi-al întâmplărilor oarecum neobişnuite petrecute în urmă cu trei ani şi care mi-au fost istorisite chiar de către protagonistul lor.

Tânărul, căci nu împlinise încă 24 de ani la vremea aceea, era student în ultimul an la filosofie şi se pregătea să-şi susţină examenul de licenţă cu care avea să încheie, în paranteză fie spus într-un mod excepţional, activitatea sa ca student al facultăţii de filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti.

De acum înainte, calea ce se deschidea în faţă-i, era una ce părea să fie dintre cele mai promiţătoare, căci nu apucase încă să termine anul trei de facultate, şi numele său se afla deja pe toate buzele, mai ales după publicarea controversatului articol intitulat “Concepţia modernistă despre Dumnezeu, lume şi om în viziunea unui contemporan”.

De altfel, acest lucru nu constituia nimic deosebit pentru el, dacă ţinem cont de faptul că încă din copilărie, era considerat de către toţi profesorii săi un adevărat fenomen, şi cu toţii sperau ca geniul precoce al puştiului ce scria versuri filosofice la 16 ani şi publicase primul eseu la 18 ani nu se va stinge mai târziu, aşa cum din păcate se întâmplase cu o întreagă generaţie de tineri intelectuali români, care promiseseră mult la început pentru ca apoi să eşueze în lanţ într-un mod lamentabil.

Era o boală curioasă acest flagel neîndurător ce lovise o sumedenie de tineri înzestraţi ai societăţii româneşti, flagel pe care sociologii şi psihologii noştri încercau să-l explice prin situaţia grea, economică, social-politică şi morală a României; ştiut fiind faptul că ţara noastră trecea printr-un lung şi anevoios drum al tranziţiei.

Şi totuşi situaţia părea inexplicabilă, dacă ţinem cont de faptul că geniul apare tocmai în momentele de maximă amplitudine a crizelor, singura ipoteză plauzibilă fiind în opinia mea cea a neimplicării statului în procesul, amplu desigur, al cooptării acestor tinere talente într-un program special care să le încurajeze şi să le stimuleze energiile creatoare, şi care să ducă în final la punerea în practică a tuturor acelor idei novatoare de care aceşti talentaţi tineri nu duceau lipsă.

Deşi nu-şi cunoscuse tatăl, mort cu puţin timp înainte de naşterea lui într-un stupid accident rutier, se părea, dac-ar fi să ne luăm după spusele mamei, că-i semăna foarte mult în special în ceea ce priveşte capacităţile intelectuale, ca de altfel şi o bună parte din caracterul energic al tatălui, ce-şi pusese definitiv amprenta asupra personalităţii tânărului nostru.

În ceea ce priveşte aspectul fizic al tânărului, pentru toţi cei care-l cunoşteau, nu încăpea nici o urmă de îndoială că moştenise aproape totul de la mama sa; era un tip înalt de peste 1,80 m, plinuţ la trup dar nu peste măsură, cu braţe lungi şi vânjoase şi-o faţă lungă a cărei expresie blândă dar în acelaşi timp plină de mister te izbea încă de la prima vedere. Dar ceea ce impresiona cel mai mult la acest om interesant, erau ochii lui de-un albastru cenuşiu ce parcă te chemau ca-ntr-un miraj spre un tărâm necunoscut ţie, şi care în acelaşi timp te alungau printr-o indescriptibilă undă de reproş de-a cărei ascuţime nu puteai nicicum scăpa.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Etichete Technorati: ,,,

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More