Recent Posts

vineri, 10 aprilie 2009

Jurnalul unui Supraom 0.3

Dar să ne întoarcem în locul unde-am rămas cu povestirea noastră, şi să spunem că moartea mamei fusese pentru el o lovitură pe cât de puternică pe-atât de neaşteptată, căci moartea survenise în urma unui stop cardiac, deşi ea nu împlinise încă vârsta de 55 de ani şi părea o fiinţă aflată în plină putere, nimic din comportamentul ei netrădînd catastrofa ce avea să aibă loc ulterior.

Desigur, vestea tragicului eveniment a avut asupra lui un puternic efect, şocul produs fiind asemănător cu cel pe care-l avusese acel ghinionist japonez ce fugise de la Hiroshima de spaima primei bombe atomice, şi care odată ajuns la Nagasaki avea să vadă cu stupoare că fugise exact în locul în care americanii trimiseseră a doua bombă ucigaşă.

Suferinţa provocată de fulgerătoarea moarte a celei care i-a dat viaţă, a lăsat o adâncă urmă în sufletul tânărului student la filosofie, ca o consecinţă a acestui fapt, îşi simţea adesea pieptul golit de aer şi deseori avea senzaţia că respira din ce în ce mai greoi; ba uneori avea chiar iluzia că nu mai respira deloc, la fel ca acei maeştri yoghini practicanţi ai pranayamei---o tehnică specială ce avea ca scop încetarea treptată a ritmului respirator. În acelaşi timp, vidul părea să-şi fi găsit cuib înlăuntrul sufletului său şi aşa destul de încercat, suflet ros de temerile-i metafizice aidoma unor molii nesătule.

Îşi amintea acuma ca într-un vis, chipul drag al mamei radiind de bunătate în timp ce-l învăţa primele buchi ale alfabetului, sau de acelaşi chip serafic ce-şi permisese o clipă să fie scăldat de lacrimi, lacrimi văzute şi ştiute doar de el, lacrimi de bucurie vărsate cu prilejul debutului său literar.

Şi pentru ca lovitura, dată de-o mână nevăzută şi diabolică în acelaşi timp, să fie cât mai grea cu putinţă, găsise şi acel nenorocit de bilet în care afla despre ruptura dintre el şi fiinţa iubită pe care o considerase demult ca fiind viitoarea lui soţie. Dar parese că se-nşelase.

Era parcă prea crud şi nedrept destinul cu acest tânăr căruia i se răpise orice punct de sprijin cu lumea exterioară, şi care acum se simţea frânt în două, fără trecut şi fără viitor de parcă lumea şi tot ce se afla întrânsa dispăruseră fără urmă ca într-un vis grotesc ce sta să capete dimensiuni apocaliptice.

Dar nu, nu trebuia să se declare învins în faţa destinului acesta nemilos, ci trebuia să continue lupta cu destinul şi cu el însuşi cu orice preţ, până la capăt. Simţea că totul nu era altceva decât o simplă provocare. Atât şi nimic altceva.

Între timp, furtuna începuse să-şi facă simţită din plin prezenţa, căci acum ploua cu găleata, iar fulgerele cu luminile lor orbitoare nu mai conteneau să brăzdeze cerul acoperit de norii negri ca smoala. Abia acum îşi dădea seama că era ud leoarcă din creştet până-n tălpi, şi-n clipa imediat următoare îşi găsi adăpost intrând într-o cafenea din apropiere.

Se aşeză la o masă şi după ce făcu o comandă pentru o cafea, primul lucru pe care încercă să-l facă era să-şi adune gândurile răvăşite şi să şi le pună într-o oarecare ordine, pentru a putea face faţă întâmplărilor ce-i zguduise din temelie încrederea în sine.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Etichete Technorati: ,,,,

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More