Recent Posts

marți, 14 aprilie 2009

Jurnalul unui Supraom 0.7

Până la urmă, eroul recunoaşte că viaţa lui întreagă n-a fost decît o piesă pusă în scenă de către divinitate, şi se consolează cu gândul că totuşi acest întreg scenariu nu era posibil fără el, actorul, partea cea mai importantă a piesei.

Şi totuşi, micul mare actor beneficiază de-o clipă de luciditate când declamă cu voce tare şi răspicată : ” Într-adevăr, totul nu-i decît un etern joc al divinităţii, dar care ar fi scopul acestui joc dacă nu acela de a fi un mod prin care Absolutul să se cunoască pe sine. Tat twam asi ”. Eroul romanului ajunge astfel să se considere în fapt una cu Absolutul, să se confunde cu el prin intermediul celebrei formule indiene prin care este proclamată identitatea Atman-Brahman. Dar este un altfel de interpretare a celebrei formule, căci aşa cum aminteam la început, eroului nostru îi este refuzată individualitatea, eul sau atmanul, astfel că nu avem de-a face cu o contopire a sufletului individual în cel universal ci cu o identitate de substanţă, de esenţă, din etern. Nu este vorba de acea eliberare a sufletului din samsara (din nesfârşitul ciclu al reîncarnărilor) şi scufundarea lui în oceanul nesfârşit care este Brahman impersonalul, neclintitul; şi nici de mântuirea creştină prin jertfa de sânge a Mântuitorului, ci este mai degrabă o concepţie asemănătoare Nirvanei Budhiste. De fapt în intenţia autorului, acest roman s-a vrut a fi o încercare de sinteză a celor trei mari credinţe religioase pe care le-a dat spiritul Indiei : hinduismul, vedanta şi budhismul. În concluzie, romanul “Jocul cu măşti” vrea să demonstreze că viaţa nu este altceva decît o mare paradă în care actorul şi scenaristul au fost, sunt şi vor rămâne întotdeauna unul şi acelaşi.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More