Recent Posts

vineri, 17 aprilie 2009

Jurnalul unui Supraom 1.0

Au existat nenumărate zvonuri cu privire la retragerea sa, însă nici unul confirmat; se zvonea că suferise o mare decepţie în dragoste şi neputând rezista grelei pierderi alese calea renunţării retrăgându-se într-o mănăstire. Unii credeau că retragerea aceasta spectaculoasă se datorează caracterului său exploziv, şi ar putea fi o consecinţă a nerecunoaşterii sale ca artist de certă valoare de către cei mai mulţi critici, precum şi de către distinşi intelectuali şi personalităţi de anvergură a publicisticii româneşti.

Alţii, credeau că această ciudată manifestare a temperamentului său vulcanic, nu este altceva decât o nouă mască, şi ea iluzorie, a visătorului profesor. Cert e, că în cele din urmă profesorul Timofte avea să se retragă într-o peşteră din apropierea schitului Lainici, o mănăstire aflată la 30 de km de oraşul său natal-Petroşani, ducând o viaţă de sihastru timp de mai bine de douăzeci de ani. Printre călugării de la mănăstire avea o faimă nu tocmai bineplăcută, era considerat nebun, şi aceasta, ori datorită în bună parte răutăţii şi invidiei celor mai mulţi dintre ei, ori datorită unei proaste înţelegeri a lucrurilor. Se poate spune totuşi că avea şi mulţi prieteni printre călugări, în primul rând pe părintele Nicodim care spre mirarea celor mai mulţi îl considera un sfânt, dar şi pe însuşi stareţul mănăstirii care arăta o deosebită înţelegere faţă de “nebuniile” fratelui întru credinţă.

De o anumită invidie ar putea fi vorba deoarece, în timp ce ceilalţi călugări trăiau împreună în cadrul mănăstirii ducând o viaţă conformă canoanelor bisericeşti, fratele Stelian, căci aşa era profesorul numit aici, nu era obligat în vreun fel să se ţină după aceste stricte canoane, şi de asemenea, prin nu se ştie ce fel de înţelegere tacită între el şi stareţul mănăstirii, i se permitea să trăiască singur într-o chilie săpată în stâncă în apropierea schitului ce se afla departe de mănăstire, undeva sus în munţi. Ba în ultimul timp, se zvonea că începuse să primească vizitele unor presupuşi discipoli, pe care-i iniţiase cu timpul în anumite taine numai de el ştiute, fapt pentru care era admirat şi stimat de unii “fraţi” întru credinţă. Alţii dimpotrivă, credeau cu tărie că aceşti tineri învăţăcei erau induşi în eroare de acest profesor nebun, şi că acest extravagant personaj nu făcea altceva decât să-i smintească de cap, îndepărtându-i astfel de la dreapta credinţă.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Etichete Technorati: ,,,,

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More