Recent Posts

marți, 21 aprilie 2009

Jurnalul unui Supraom 1.3

Se gândea la ea cu o oarecare emoţie, era acea emoţie inerentă oricărui început, proprie călătorului aflat în lungul drum al cunoaşterii de sine; simţea că în cugetul său reînvie credinţa, care acum începuse să se aprindă în sufletul său zbuciumat, şi care atinsese proporţiile unei flăcări uriaşe sub forma unui lotus cu o mie de petale multicolore.

Ajunse în gara Lainici aproape de ora zece noaptea. Din fericire nu era singur, căci mai văzuse coborând un grup de călători pe care se grăbii să-i întrebe cum ar putea ajunge la mănăstire, deoarece nu mai fusese niciodată prin locurile acestea şi nu ştia încotro s-o apuce. Avusese noroc, căci şi ei mergeau tot la mănăstire.

- Şi zice-ţi că n-aţi mai fost niciodată prin părţile astea ?, îl întrebă un bărbat mai în vârstă ce părea a fi conducătorul grupului format din cinci persoane ce păreau a face parte cu toţii din aceeaşi familie.

- Nu, niciodată, răspunse el.

- Înseamnă că aveţi motive serioase din moment ce aţi venit aşa noaptea şi pe nepregătite. Apropo, de unde zice-aţi că veniţi ?

- Vin din capitală, şi-ntradevăr am avut motive bine întemeiate să vin aici. De fapt caut pe cineva, o persoană care pentru mine este foarte importantă, profesorul Radu Timofte dacă aţi auzit cumva de el, bănuiesc că acum are un alt nume aşa că nu ştiu cum o să mă descurc.

În acelaşi timp, îi întinse politicos mâna interlocutorului său prezentându-se : Raul Teodoru, student la filosofie.

- Mircea Medrea, miner de profesie, încântat de cunoştinţă, răspunse bătrânul după care adăugă; de fapt acum sunt pensionar şi-am venit împreună cu familia, nevasta şi cei trei copii ai mei, la mănăstire. Şi asta deoarece azi e vineri, e sărbătoare, iar aici noaptea se ţin cele mai bune slujbe cu astfel de ocazii. Cât despre vreun profesor cu numele Timofte mărturisesc că nu am auzit, dar vă pot îndruma la părintele Nicodim care este cel mai în vârstă şi care-i cunoaşte mai bine pe cei aflaţi la mănăstire.

- Vă mulţumesc, sunteţi foarte amabil şi nu ştiu ce m-aşi fi făcut fără ajutorul dvs., recunosc că mi-ar fi fost foarte greu să mă descurc singur noaptea prin părţile astea.

- Mi-a făcut plăcere tinere, şi oricum nu era aşa de greu să te descurci singur deoarece mănăstirea e foarte aproape de gară, nu faci mai mult de cincisprezece minute până acolo. Păcat că e întuneric şi nu poţi admira peisajul, dar mâine dis de dimineaţă o să poţi vedea cu ochii tăi minunata privelişte a defileului Văii Jiului. Uite că aproape am ajuns, continuă bătrânul, după care arătând cu braţul în partea stângă spuse : acolo pe stânga unde e lumina aceea mare şi maşinile acelea parcate este chiar poarta mănăstirii Lainici. Apropo, rămâne-ţi cu noi la slujba religioasă sau vreţi să vorbiţi chiar acum cu părintele Nicodim ?

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Etichete Technorati: ,,,

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More