În ce priveşte sfântul, lucrurile sunt şi mai clare, concepţia noastră despre sfinţenie este total greşită, toţi acei dezamăgiţi ai soartei ce n-au reuşit să scoată ceva bun din amărâtele lor vieţi, au socotit că e mai uşor să renunţe la tot în numele unei credinţe oarbe şi sterpe.

Cum ar putea ei să creadă că sunt de folos oamenilor şi lumii, când tocmai ei sunt cei care-au întors faţa atât lumii cât mai ales semenilor; aceşti falşi asceţi, robi ai unei palide resemnări şi cuprinşi de morbul deznădejdii, propovăduiesc cu o asiduitate demenţială că totul este deşertăciune, că nimic nu are sens în afara unei puerile iubiri orientată înspre un fals Dumnezeu.

Săracă divinitate situată undeva dincolo de propria-ţi creaţie, cum ar putea cineva să creadă că tocmai tu, esenţă a vieţii, sălăşuieşti undeva dincolo de noi, într-o lume străină de prezenţa oamenilor care nu sunt altceva decât artefacte ale divinităţii tale ?.

La naiba cu toţi acei propovăduitori ai unui Dumnezeu aflat altundeva decât lumea noastră cea de toate zilele, dacă El ne-a părăsit refugiindu-se undeva în tăriile cerului, într-o linişte inumană, dincolo de tumultul şi zbaterile lumii acesteia, atunci noi de ce ne-am sinchisi de un asemenea individ crud, nemilos şi arogant ?.

Nu, nu pot să cred nici în ruptul capului într-un asemenea Dumnezeu monstruos, care nu participă la desfăşurarea calvarului numit viaţă, care nu împărtăşeşte cu noi toate bucuriile, suferinţele şi speranţele noastre.

Robert TRIF - din Volumul " Oglinda amintirilor "