Recent Posts

marți, 14 iulie 2009

Jurnalul unui Supraom 2.4

După numai cinci minute, discutam liberi şi nestingheriţi de parcă ne cunoşteam de când lumea, de parcă doi vechi prieteni se reîntâlniseră după o lungă perioadă de timp, timp în care fiecare dintre ei nu făcuseră altceva decât să se pregătească temeinic pentru ziua cea mare, ziua regăsirii. Mă simţeam atras ca de-un resort invizibil, ceva de necunoscut din adâncul fiinţei mele mă făcea să mă destăinui omului din faţa mea, ba până la urmă am ajuns să-i împărtăşesc lui Stelian toate necazurile şi frământările mele interioare. Tot timpul cât i-am istorisit întregul şir de evenimente petrecute în ultimul timp în viaţa mea, evenimente care m-au condus la hotărârea de-al întâlni, el nu a făcut altceva decât a ascultat tăcut povestirea mea; şi după o lungă pauză, în care probabil a meditat îndelung la ceea ce auzise, a luat cuvântul şi mi-a zis :

- Află tinere, că noi doi suferim de aceeaşi enigmatică boală, şi poate nu întâmplător destinul a făcut în aşa fel încât să ne întâlnim acum şi aici. Maladia asta despre care-ţi vorbesc m-a lovit şi pe mine încă din tinereţe, când eram de vârsta dumitale, şi ţin să-ţi spun că nici acum la bătrâneţe nu mă slăbeşte deloc.

- Nu prea înţeleg ce vrei să spui frate Stelian, te rog să-mi explici …

- Iartă-mă Raul, dar aşa m-am obişnuit să vorbesc, în parabole. Nici nu-i de mirare, deoarece vreme de douăzeci de ani n-am prea vorbit cu oamenii, aşa că dintr-odată am avut surpriza să observ că vorbesc altfel decât înainte.

Cu timpul ai să te obişnuieşti şi tu cu această ciudăţenie. Între timp, cu permisiunea ta stimate coleg, aş dori să ne mutăm din acest loc nu prea încăpător şi să mergem sus în chilia mea, unde vom putea continua nestingheriţi discuţia despre acea misterioasă boală care ne-a cuprins amândurora sufletele.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Etichete Technorati: ,,,

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More