Recent Posts

miercuri, 15 iulie 2009

Jurnalul unui Supraom 2.5

Am aprobat tot ceea ce-mi spusese Stelian printr-o uşoară înclinare a capului, după care am părăsit atelierul în care picta inimosul profesor-sihastru, urcând sus în chilia sa care se dovedi mult mai primitoare. Tot Stelian era acela care avea să spargă mai întâi tăcerea. Ceea ce avea să-mi spună mă tulburase însă profund, era ca un nou şoc; aveam să aflu abia mai târziu că fără aceste impulsuri şocante, şi când spun asta mă gândesc la pierderea mamei şi-a iubitei, nu aş fi reuşit să mă trezesc cu-adevărat la viaţă, aş fi continuat să bâjbâi prin întunerec.

- Şi-acum tinere, trebuie să-ţi mărturisesc un lucru deosebit de important, şi anume, faptul că încă din prima clipă când te-am zărit, din primul moment când ai apărut la mine în atelier, am simţit că noi doi suntem oarecum legaţi şi că destinele noastre se intersectează într-un mod care ar putea fi considerat ciudat de către unii, dealtfel şi pentru mine a fost o surpriză. Am simţit palpitând în inima ta acea tainică chemare spre necunoscut, acel dor nestins al sufletului tău nobil în încercarea sa temerară de a se unii cu divinitatea, într-un cuvânt, am ştiut că şi tu la fel ca mine te afli în căutarea Absolutului.

Am vorbit despre această chemare ca fiind asemeni unei enigmatici maladii a spiritului şi nu cred c-am greşit afirmând acest lucru despre tot acest zbucium lăuntric, despre toată această frământare a spiritului aflat într-o febrilă şi permanentă căutare de sine, şi care nu este altceva decât acea nelinişte creatoare a omului aflat în căutarea Supremului Adevăr.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Etichete Technorati: ,,

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More