Acest mister al dualităţii, ce şi-a găsit sălaş în sufletul omului odată cu crearea sa de către Dumnezeu, a fost interpretat într-un mod cu totul eronat, în aşa fel încât dualitatea a fost transpusă sub o cu totul altă formă, pe un alt plan, care însă nu corespundea realităţii.

Şi când spun asta mă refer la mult discutata dihotomie materie – spirit.

- Aveţi perfectă dreptate, ce mi se pare curios e faptul că s-au format două tabere adverse, una formată din materialiştii care credeau că există un singur principiu care guvernează lumea, o singură substanţă universală – materia; iar cealaltă tabără formată din idealiştii care erau convinşi de faptul că spiritul reprezintă singura realitate ce guvernează universul nostru, materia nefiind în concepţia lor decât o emanaţie grosieră din Spiritul Absolut, unic etern şi imuabil.

- Ceea ce spui Raul e adevărat, dar cu asta, atât unii cât şi ceilalţi în loc să rezolve problemele, le-au complicat şi mai rău.

De fapt nu ai făcut altceva decât să confirmi spusele mele în legătură cu eternele dispute ideologice purtate între materialişti şi idealişti. S-a format astfel în rândul unor filosofi dar şi a unor oameni de ştiinţă, o ciudată opinie, opinie conform căreia materia şi spiritul nu pot fi conciliate, cele două aflându-se într-o permanentă opoziţie. Nimic mai neadevărat.

În schimb, perpetuarea în timp a acestei idei a făcut mult rău umanităţii, aducând cu sine în mod inevitabil aş zice, o depreciere a vieţii, o negare a vieţii noastre cea de toate zilele, şi în cele din urmă la crearea unei false viziuni asupra sensului şi menirii omului în lume.

Cele două tabere au gândit în termeni exclusivişti, aşa că nu-i de mirare că şi tu ai cam făcut acelaşi lucru atunci când ai considerat că omul este oarecum constrâns să aleagă între Dumnezeu şi lume, ceea ce e întru-totul fals.

Materia şi spiritul trebuiesc reconciliate, cele două fac parte dintr-un acelaşi tot unitar originar, dintr-un acelaşi întreg, şi nu reprezintă altceva decât o dublă manifestare a unuia şi aceluiaşi principiu; aşadar, cele două nu trebuie considerate ca fiind ceva separat deoarece, una nu exclude pe cealaltă ci dimpotrivă, ele trebuiesc considerate ca împreună făcând parte din Spiritul Absolut.

De fapt, totul în univers e vibraţie, totul e energie, între materie şi spirit nefiind decât o diferenţă de grad, de vibraţie, sau mai corect spus, de frecvenţă. Geniul lui Einstein a demonstrat că materia este tot o formă de energie, practic materia poate fi transformată în energie şi invers.

Din păcate trebuie să te anunţ că discuţia se va amâna pe mâine deoarece acum e mult prea târziu. Trebuie să te odihneşti, aşa că te las să dormi în linişte, eu merg dincolo în chilia de sus.

Nici nu mi-am dat seama ce repede a trecut timpul, momentan nu-mi era somn, aşa că m-am hotărât să notez pe hârtie tot ceea ce discutasem în această primă zi, astfel a rezultat prezentul jurnal de idei.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Technorati Tags: ,,,