- Cred ca aveţi dreptate deoarece şi eu cred la fel. În opinia mea, adevărata filosofie nu poate fi concepută decât sub forma versurilor sau a aforismelor.

- Ceea ce înseamnă că poemul şi eseul sunt cele două forme prin care un filosof poate atinge cunoaşterea divină.

Cu alte cuvinte, adevărata filosofie este cea care oferă orizonturi nelimitate cunoaşterii umane. Această filosofie ar trebui să fie asemeni unui edificiu aflat într-o permanentă reconstrucţie; edificiu al cărui vârf să se înalţe dincolo de solitudinea azururilor, ducând cu el în imensitatea infinitului cosmic solia temerară a Supraomului.

- Interesant, cred că un asemenea edificiu ar putea foarte bine să semene cu un nou Turn Babel sau o nouă Coloană fără Sfârşit !.

- Am vorbit despre acea componentă duală ce ia naştere în sânul fiinţei umane, despre acea diadă gândire-sentiment şi despre corespondenţa ei cu diada suflet-spirit.

Cu toate acestea nu am pătruns încă în miezul controversatei probleme a dualităţii universale.

Pentru a putea pătrunde în esenţa acestei universale dualităţi avem nevoie de încă ceva, şi anume, de ceea ce chinezii au înţeles că este nevoie pentru a explica întregul mers al lumii şi-al vieţii pe pământ.

Este vorba despre polaritatea ying-yang, sau mai bine spus, polaritatea masculin-feminin.

Tot ce este viu în univers, dar absolut totul, este alcătuit din aceste două componente complementare, masculin-feminin, aflate în diferite proporţii.

Nu le vom găsi nicăeri şi în nici o fiinţă pe cele două componente complementare separate, niciunde nu vom găsi femininul sau masculinul în stare pură; peste tot va fi vorba despre un amestec a celor două, amestec în care ceea ce diferă este doar proporţia în care una dintre ele predomină asupra celeilalte.

Prin feminin, dumnezeirea caută să iasă din sine însăşi şi din contemplarea propriei fiinţe, şi astfel începe creaţia universului şi toată acea febrilă căutare a fiinţei ce are ca scop devenirea şi diversul; pentru ca mai apoi, prin masculin, dumnezeirea să se trezească din acest vis al lui Brahma, şi cunoscându-se pe sine în toată această căutare a diversului şi-a devenirii, să se întoarcă înapoi la fiinţă, în suprema solitudine a Unului.

Cum ar spune Noica, "Setea Unului de a se pierde şi setea Multiplului de-a se readuna".

- Înţeleg că pentru dumneavoastră este valabilă opinia conform căreia Dumnezeu se cunoaşte pe sine tocmai prin intermediul creaţiei sale, şi bănuiesc că omul este pionul principal în tot acest mirific joc al divinităţii.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Technorati Tags: ,,,