- Nu, ceea ce s-a întâmplat înainte nu se va mai repeta astăzi, deoarece pentru aşa ceva trebuiesc îndeplinite anumite condiţii. Vezi tu, lucrurile nu sunt aşa de simple pe cum par la prima vedere; divinitatea se manifestă într-un mod oarecum ciudat pentru cei care nu cunosc anumite probleme legate de aşa zisele manifestări ale sacrului.

Pentru a cunoaşte care sunt locurile puterii şi cum se manifesta ele îţi trebuieşte o anumită intuiţie şi o cunoaştere pe care puţini o dobândesc. Eu am acumulat această cunoaştere de-a lungul celor douăzeci de ani de când sunt aici, şi încă tot nu pot spune că aş cunoaşte pe deplin secretele acestor locuri ale puterii.

Trebuie sa înţelegi că aşa cum spunea marele nostru savant M.Eliade, sacrul se află camuflat în profan şi misterul în banalitate sau cotidian.

Tot ceea ce trebuie să faci e să "vezi", să găseşti sacrul acolo unde alţii nu văd decât banalul, să descoperi mistere acolo unde alţii nu găsesc nimic interesant. Pentru asta însă trebuie să fi un om al cunoaşterii depline.

Aşadar iată că am revenit la problemele pe care le-am discutat şi data trecută. De fapt asta am şi urmărit, restul nu a fost decât un mic experiment, o probă iniţiatică, la care mi-am permis să te supun.

- La aşa ceva chiar că nu mă aşteptam, se pare că aţi vrut să mă impresionaţi într-un mod care mie mi se pare destul de bizar.

- Hai să lăsăm deoparte acest "mic incident" şi să continuăm discuţia.

Despre omul cunoaşterii depline sau Supraom am mai vorbit şi ieri, poate că am abuzat de prea multe cuvinte pentru acest concept, dar mie mi se pare a fi extrem de important, chiar dacă cuvintele nu pot să exprime decât într-un mod destul de şters concepţia despre Supraom. Pentru a-l înţelege pe Supraom trebuie să gândeşti ca el, nu spun că trebuie să fi tu însuţi Supraom asta e destul de greu, spun doar că trebuie să te apropii de felul lui de a fi, să gândeşti şi să faci totul ca şi cum ai fi Supraom.

Supraomul e omul fără de nici o limită, omul care nu e limitat de nimeni şi de nimic, omul în care glăsuieşte însuşi Duhul Sfânt al Dumnezeului din el, omul peste care s-a pogorât cunoaşterea divină a Spiritului Suprem, Pur, Absolut şi etern !.

Supraomul însa e asemenea atâtor idealuri ale umanităţii greu de atins. Şi totuşi, o minune cerească, există clipe de extaz divin în care noi putem vedea în chip desluşit figura Supraomului în toată măreţia sa, îi putem admira splendoarea; aşa precum în rarele lor clipe de extaz divin unii mistici l-au văzut şi l-au simţit pe însuşi Dumnezeu.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "