Recent Posts

joi, 15 aprilie 2010

Jurnalistul maghiar Tvrtko Vujity – un Erou obisnuit



Tvrtko Vujity s-a născut în 1972, în oraşul Pécs din sud-vestul Ungariei. Mama sa a fost profesoară, iar tatăl miner. După absolvirea liceului în oraşul natal, a studiat jurnalistica în Statele Unite, la Secţia de comunicare a Universităţii Miami. A lucrat la diferite cotidiene, la Radio Ungaria şi la Televiziunea Maghiară. Reportajele sale sunt adesea preluate de către posturi internaţionale de televiziune. Filmul despre prizonierul de război întors acasă a fost difuzat, parţial sau integral, în peste 121 de ţări. Tvrtko Vujity este deseori invitat să conferenţieze atât la universităţi din ţară, cât şi din străinătate.

Pentru reportajele sale i s-au decernat numeroase premii. Tvrtko Vujity a fost consulul oficial în Ungaria (2003-2007) al campaniei Uniunii Europene împotriva discriminării; în concursul „Pécs 2010 — capitală culturală europeană“ a fost principalul susţinător al campaniei de promovare a oraşului Pécs. După câştigarea acestui concurs, ziaristul a devenit unul dintre ambasadorii oraşului său natal.

De ani de zile, Tvrtko se foloseşte de renumele său profesional în scopuri caritabile. După prezentarea filmelor sale, prin intermediul a diferite organizaţii de întrajutorare aproape un milion de dolari au ajuns la cei sărmani. A înfiinţat împreună cu soţia sa, folosind profitul obţinut din vânzarea cărţilor lui, Premiul Eroului Obişnuit, distincţie decernată în luna decembrie a fiecărui an împreună cu o sumă de bani semnificativă.

Până acum, în Ungaria i-au fost publicate nouă volume, care s-au vândut în aproape 750 000 de exemplare. Cărţile seriei Povestiri diabolice — Povestiri angelice au fost traduse în diferite limbi, obţinând succese în mai multe ţări. Călătorii în infern este primul volum tradus în limba română.

Tvrtko Vujity este căsătorit cu Gyöngyi Zsolnay, celebră jucătoare de baschet, selecţionată în echipa naţională a Ungariei de 110 ori şi câştigătoare a zece trofee naţionale. Au doi copii: Benjamin Vujity-Zsolnay (n. 2002) şi Barnabas Vujity-Zsolnay (n. 2003).

Calatorii-in-infern_mare

HotNews.ro a publicat zilele trecute, sub semnătura lui Vlad Mixich, un interviu interesant cu jurnalistul maghiar Tvrtko Vujity, cunoscut deopotrivă de la televiziune, dar şi ca autor a mai multor volume cutremurătoare, despre oameni care trăiesc în iadul pământesc. Apropoul interviului a fost că Tvrtko recent şi-a lansat primul său volum în limba română, la Bucureşti. Despre acest jurnalist (care tot timpul are şapcă pe cap) cu nu nume ciudat în peisajul media din Ungaria puţin ştiu că atunci când s-a născut, la Pécs, în 1972, a purtat numele de Balogh Szilárd, dar la vârsta de 17 ani şi-a schimbat numele de Balogh preluând numele bunicului său dinspre mamă, iar Szilárd l-a tradus în croată, devenind astfel Tvrtko, punându-i la o grea încercare pe conaţionalii unguri, care nu prea pot rosti cinci consoane lipite una de alta. Tvrtko a devenit jurnalist din întâmplare, fiind la începutul anilor 1990 doar un traducător al jurnaliştilor maghiari despre conflictele sângeroase din Iugoslavia.
Redăm mai jos un fragment interesant din interviul cu Tvrtko Vujity de pe Hotnews.ro. (E.I.,
Foaia Românească, 5 februarie 2010)

Eroul român al unui jurnalist maghiar
V.M.: Cum te simţi aici în Bucureşti, unde nimeni nu te cunoaşte?



Tvrtko Vujity: Bine. Pentru că asta este o luptă bună. Nu pentru afacere sau pentru piaţa de carte. Eu nu am venit aici pentru afacere. În cartea asta e sufletul meu. Şi am vrut să o public în România pentru că unul dintre eroii mei este român. Şi lui i-am dat primul exemplar din cartea mea tipărită în limba română. Acest erou e Petre Cozma, tatăl handbalistului Marian Cozma, care a fost ucis în 8 februarie 2009. De atunci, Ungaria nu mai e aceiaşi. E o poveste atât de tristă… În acele zile, strigătele împotriva ţiganilor au fost mai puternice ca niciodată.

Mulţi oameni au simţit atunci că nu doar un singur om e vinovat, ci o întreagă minoritate. Au fost atunci demonstraţii violente. Toţi îi căutau pe criminali. Toţi vroiau să-i prindă. Sunt sau nu ţigani? Şi acel om, care avea dreptul să fie cea mai furioasă fiinţă de pe pământ, tatăl lui Marian Cozma, a venit la noi şi ne-a învăţat ce înseamnă pacea. Dacă în acele zile el ar fi spus ceva rău, şi ar fi fost de înţeles să o facă, s-ar fi putut naşte mari probleme.

Dar el ne-a spus: „Nu daţi foc întregii păduri. Haideţi să dăm acestei păduri copaci noi. Iar când nepotul meu va creşte îl voi aduce aici, la Veszprém, la un meci al fostei echipe a lui Marian”. (…) De ziua naţionala a ţării mele, Petre Cozma a fost decorat cu cea mai înaltă decoraţie a Ungariei. Acest om uriaş cu o inima atât de mare a fost decorat nu pentru că fiul său a fost ucis, ci pentru că a făcut pentru prietenia dintre unguri şi români mai mult decât mulţi politicieni în mulţi ani. Cartea mea este dedicată fiilor mei şi lui Petre Cozma. Pentru că el este eroul meu. Toată lumea ştie în Ungaria ce a făcut Petre Cozma pentru noi şi eu vreau acum ca acest lucru să se afle şi în România.

Puteti comanda cartea “Călătorii în infern “ de aici: Curtea Veche

Surse: HotNews, Filme-Carti.ro, Liternet, Cuvinte noi, HistoryMaker

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More