Cartea „Legendele dacilor liberi“ conţine o serie de legende extrem de preţioase, aproape niciodată povestite, aproape uitate, iar lucrul acesta mă determină să mă înscriu în propriu-mi suflet ca un adevărat răsfăţat al sorţii pentru că sunt unul dintre puţinii care au şansa să le cunoască, iar acum am ocazia de a vi le oferi şi vouă, oameni ce iubiţi mai mult sau mai puţin muntele, dar care, şi sunt convins când spun asta, simţiţi la fel ca mine dragostea de neam.

Cartea „Legendele dacilor liberi“ s-a zămislit când i-a venit sorocul, nici mai devreme, nici mai târziu, în urma unui lung şir de întâlniri minunate.
Mai întâi a trebuit ca un bătrân staroste din Vama Strunga, Baci Farcaş, să facă să se întâlnească istoria cu legenda. Bun cunoscător al istoriei dacilor, el a adus atemporalul în timp, l-a adus pe „a fost odată“ într-o epocă unde i se cuvenea să fie: vremea dacilor. Astfel, personaje anonime din legende au căpătat identitate, întâmplări rămase în memoria colectivă au căpătat un moment al lor, iar firul tainic ţesut de destinul zbuciumat al dacilor a căpătat un sens. De ce a fost învins neamul dacilor? Dar chiar a fost învins de duşman? Sau suferinţa lui are alte pricini? Cât va dura durerea neamului acestuia? Baci Farcaş ştie. Citiţi şi veţi afla.


A trebuit apoi ca ghidul montan Cristi Ioniţă să se întâlnească cu acest bătrân cioban. Să-l asculte nopţi întregi, fermecat, până la revărsatul zorilor. Să-şi noteze crâmpeie de poveste pe câte o bucată de hârtie. Să revină iar şi iar şi să înceapă să ţeasă, pe neştiute, această carte. Cristi e un ales. El ştie de ce. Poate pentru că a ajuns să simtă şi să priceapă tainele muntelui şi poveştile lui mai bine decât orice alt ghid de pe platoul Bucegilor.

A trebuit apoi ca Felix Crainicu să-l întâlnească pe Cristi Ioniţă. Tot muntele e cel care i-a adus împreună. Iar talentul de scriitor al lui Felix a dat haină strălucită legendelor povestite de Baci Farcaş şi consemnate de Cristi Ioniţă.
A trebuit apoi ca eu să o întâlnesc pe Luiza Jugănaru. Un fel de zână războinică, dreaptă, semeaţă, care ştie aproape tot despre daci şi lumea lor. Ea mi-a vorbit de cei doi, de cartea pe care au scos-o sub titlul „Muntele Ascuns“ acum mai mulţi ani, dar care nu se găseşte nicăieri, deşi atâta lume ar dori să o aibă.


Şi, în sfârşit, a trebuit ca eu să mă întâlnesc cu Felix şi Cristi, cei doi „şoimi“ păzitori ai tainelor „Muntelui Ascuns“ şi, prin ei, cu poveştile lui Baci Farcaş.
„Legendele dacilor liberi“ este pentru mine o carte cu totul misterioasă.
Mai întâi mă lasă fără grai felul în care personajul din umbră, baciul de 96 de ani, îmbină istoria cu legenda. „De unde ştia atâta istorie?“


Mă miră mai apoi faptul că aici, în preajma Sfinxului şi a Peşterii Ialomiţei circulă atât de multe şi de tulburătoare poveşti, mai multe parcă decât în orice parte. „Poate doar în Apuseni să mai fie atâtea legende despre daci“, îmi spune Cristi Ioniţă. (Aurora Peţan)

Cuprinsul cărţii „Legendele dacilor liberi”:

  • Cuvânt înainte
  • Introducere
  • Legenda pietrei sacre
  • Legenda lui Zamolxis
  • Legenda lui Muntean
  • Legenda lui Omu
  • Legenda marelui lup alb
  • Legenda sihastrului Leandru
  • Legenda zânelor din grotă
  • Legenda muntelui ascuns
  • Întoarcerea lui Deceneu

Sursa: Jovis