Recent Posts

vineri, 25 iunie 2010

Un nume magic…Zeineb – primul meu colaborator



Numele acesta magic, Zeineb, are radacini adanci in Islam, doar ca el are putin o alta forma, Zainab sau Zeinab. Sayidda Zeinab este o impunatoare moschee in Damasc, Siria, dar ea se regaseste de asemenea si in Egipt. Numele vine de fapt de la fiica Imamului Ali (Cel de-al 4-lea calif).

Nu stiu daca ati observat, dar in ultimul timp, apar pe blog materiale traduse din engleza in romana, iar la traducator apare numele Zeineb. Este numele primului meu colaborator, o adolescenta din Craiova, eleva in clasa a XI-a la Colegiul National Elena Cuza.

In loc de alte detalii, m-am gandit ca cel mai bun lucru ar fi, sa prezint cateva scrieri ale talentatei mele colaboratoare, asadar Zeineb intr-o noua lumina, aceea de scriitoare.

Dimineţi pline de iluzii


Se pare că timpul a trecut şi peste tine învăluindu-te în mantaua grea a trecutului şi prezentului,aşa cum pe mine m-a înzestrat cu darul uitării.Tu eşti singura unealtă ce mi-a mai rămas în lupta împotriva viitorului,podul de legătură cu trecutul.

Zornăitul metalic al amintirilor ce se luptă parcă sa iasă din lumea inconştientului,se aseamănă cu o orchestră a nopţii,a necunoscutului,invitându-te să-ţi aşterni toate gândurile şi să te laşi cuprins de o goliciune liniştitoare. Mă voi învălui în eşarfa uitării,voi coborî treptele curcubeului spre lumea viselor, voi zbura pe strălucirea stelelor,iar tu,vei fi martorul meu în călătoria către amintiri.

Un fulg de nea cade pe coala albă,rupându-mă din universul iluziilor.Atât de mic şi de nesemnificativ, are totuşi puterea de a-mi sădi în inimă sămânţa regretului,a melancoliei.Amalgamul de bucurie şi tristeţe îmi readuce în faţa ochilor,poate pentru ultima dată, imaginea iernilor copilăriei, atât de vie, atât de neschimbată, încât simt nevoia să întind mâna, în speranţa deşartă de a o atinge. În zadar! Trecutul poate fi văzut doar cu ochii minţii şi atins doar pe tărâmul imaginaţiei.Cu cât mă cufund mai mult în imaginea difuză din tunelul timpului,cu atât ieşirea se îndepărtează,iar lumina orbitoare a realităţii este înlocuită de cea vagă,magică şi caldă din ochii copilului de odinioară.Ca într-o poveste magică, trăsăturile mele se transformă,conturuile dispărând şi lăsănd loc unui pictor invizibil sa zugrăvească tabloul unei fetiţe nesigure.

Ce dar poate fi mai preţios decât acela de a trăi pentru ultima data iarna copilăriei,atingând-o cu mâna mică şi neâncrezătoare a copilului din trecut,dar percepând-o cu mentalitatea dezvoltată a adolscentei de liceu?Am privit astfel prin fereastra interzisă ore în şir, am zărit peisaje, oameni,copaci îngânduraţi şi copleşiţi de zăpadă şi...urme de paşi.Am realizat astfel că viaţa nu e decât o metaforă,o plimbare prin ninsoare,când paşii tăi nu rămân inscripţionaţi pe pământ decât pentru câteva momente, ca apoi să fie înlocuiţi de alţii,mai mari. Zăpada devine în ochii mei o pagină de Cronica Akasha,ce păstrează fiecare urmă, încărcată de propria individualitate, personalitate şi dăruind in schimb noi începuturi.

Trecutul nu trebuie regretat, căci el va exista întotdeauna tipărit într-un colţ din inima ta, într-o pagină misterioasă din cartea vieţii.Atâta timp cât vor exista zâmbete şi fericire, atâta timp cât copilul din tine nu va pieri în focul ignoranţei, trecutul şi amintirile vor fi singurele lucruri pe care nimeni si nimic nu va putea să ţi le răpească.

Acum că ochii mari si miraţi de misterele lumii au fost înlocuiţi de privirea sigură a adolescentei de liceu, imi vor lipsi : iluziile diminţilor de vară cănd credeam că fiecare zi e o nouă aventură,gustul amărui de cremă furată din prăjiturile mamei, indiferenţa, entuziasmul fără margini, lacrimile şterse de zâmete, curcubeele mai colorate ca niciodata, norii ce căpătau forme în ochii mei, credibilitatea, Moş Crăciun, prietenii imaginari, primăverile atăt de parfumate , rochiile strălucitoare cu care noaptea le îmbrăca in fiecare seară pe stele. Cu toate că acum diminţile reprezintă noi zile incărcate de teme, lacrimile nu mai pot fi şterse atât de uşor,curcubeele sunt mai ascunse de voalul albastru al cerului,norii sunt mai diformi, Moş Crăciun s-a retras pentru totdeauna în Laponia, iar prietenii imaginari au plecat la casele lor, am câştigat multe lucruri: prieteni adevăraţi care înţeleg atunci când ai probleme, limita dintre real şi imaginar,dragostea,cultura,aprecierea frumosului.

Am călătorit vegheată de stele,dar mă întorc sub aripa protectoare a dimineţii,în cântecul liniştitor al începuturilor şi în aroma tare a trandafirilor.Ne vom revedea în încercarea de e explora viitorul,de a oferi o definiţie necunoscutului,de a cauta limitele neantului,când voi continua sa înşir vorbe fără sens, dar totuşi atât de nesemnificative,pe aţa nesfârşită a vieţii.Tunelul trecutului cu încărcătura sa thanatica mi-au dăruit o nouă viaţă, încărcată de o nouă semnificaţie : adolescenţa.
Zeineb

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More