Recent Posts

luni, 1 noiembrie 2010

Elena Buica – Ziua de Halloween prin ochii unui roman

HALLOWEEN

Din folclorul pamantului nord-american

Un vant vrajmas a maturat totul din calea lui in cateva zile, dar in ziua cand copiii trebuiau sa se bucure de sarbatoarea Halloween-ului, a inteles si el sa se retraga si sa dea copiilor un bun prilej de pentru colindul pe la case. Seara asta frumoasa si calma m-a scos si pe mine afara din casa cu darurile pentru colindatori. S-au perindat prin fata mea zeci de costumatii, fiecare intruchipand un “personaj” nascut dintr-o poveste, inclusiv Dracula cel romanesc, dar si al lor prin prezenta vie. Mi s-au perindat prin minte o multime de legende, pana cand am ajuns la povestirile cu stafii dintr-o lume in care au bantuit mai intens, in Carolina de Sud, vizitata de noi nu demult, dar si in Georgia, vecina ei mai la sud.

O multime de insulite de marimi diferite se insira paralel cu tarmul la oceanul Atlantic in acest stat american. Cu un teren mlastinos, rau mirositor, cu aerul fierbinte si umed aproape irespirabil, cu primejdiile infectiilor date de multimea insectelor fac viata foarte greu de suportat aici. In schimb, terenul este bun pentru cultivarea orezului.Putini oameni albi se incumetau sa isi duca existenta in asemenea conditii, asa ca, in secolul trecut, au fost adusi sclavi din Africa pentru aceasta munca.

clip_image002

Peste o suta de insulite, numite insulele marii (Sea Islands) se insira de-a lungul tarmului.

Sclavii izolati aici, cu o cultura redusa, fara dreptul la scoala, au dat nastere unui folclor foarte bogat, unele povestiri parca tocmai bune pentru povestit in ziua Halloween-ului. Povestile lor au cate un punct de plecare real, asemenea legendelor noastre, in care ni se povesteste cum a luat nastere un obiect sau o fiinta. Am auzit atunci mai multe povesti de care mi-am amintit acum.

Intr-una din insule, exista un loc asemenea unui mormant pe care nu creste niciun fir de iarba si la fel pe spatiul care-l inconjoara. Vorbind de acele vremuri cand nu era abolita sclavia, se spune ca, pe o insula mai mare pe care locuiau si cateva familii de albi, unul dintre stapanii de sclavi a adus aici o invatatoare pentru cei cativa copii ai albilor. Tanara invatatoare lucra dimineata cu copiii albi si in timpul liber mergea printre negri si ii mai invata si pe ei cate ceva din buchiile cartilor. Avea un copil drag, inteligent si dornic sa invete, Joshua, care venea mereu la ea si ii punea intrebari.

Stapanilor nu le prea placea asta pentru ca se temeau de o rascoala, se temeau ca sclavii negri vor ridica pretentii. Ea si-a continuat calea chiar impotriva lor. Intr-o zi, insa, la o alta plantatie sclavii s-au rasculat si au omorat pe stapanul plantatiei. Ceilalti albi au pornit in grup sa bata sau sa omoare orice sclav negru vedeau in fata ochilor. Din nefericire Joshua le-a aparut in fata si l-au lovit in cap cu un ciomag. A murit pe loc.

Tanara invatatoare l-a plans in taina multa vreme. Intr-o zi cand se plimba prin padure, a vazut ca o pasare neagra, un corb, se aseza in fata ei. Si-a inchipuit ca este Joshua si a inceput sa vorbeasca cu el. Dupa plecarea copiilor de la scoala, pasarea a inceput sa vina la fereastra scolii, acolo unde locuia si invatatoarea. Se aseza pe fereastra si invtatoarea ii citea povesti. Un copil s-a intors la scoala fiindca isi uitase ceva. A vazut scena, a povestit ce a vazut si lumea a inceput sa o urmareasca.

Stapanul sclavilor a declarat-o nebuna si a omorat-o, a aruncat-o intr-o margine de drum si a interzis ingroparea ei. Totusi, cineva a infruntat interdictia si a ingropat-o. Mormantul are doar o inscriptie simpla: Aici zace o invatatoare iubita. Dar locul acela in forma de mormant este marcat intr-un mod ciudat. Nu creste nimic pe el si nici in jurul lui ca ars de un foc puternic. Acolo unde nu este lumina a sufletului si mintii, nu creste nimic.

Vizitatorii acestui loc pleca impresionati de povestea tinerei invatatoare si de intelesurile adanci ale acestei intamplari.

O alta povestire in care se oclindeste si viata inumana pe care o duceau sclavii pe acele plantatii, vorbeste despre soarta altei fete. Aceasta, a fost adusa in casa stapanului pentru a munci in gospodaria plina de copii. Indura siluinta stapanului numai cu gandul de a nu ajunge pe plantatii. Dupa ce au mai trecut anii, isi da seama ca stapanul o va inlocui cu alta fata mai tanara. Se gandeste la o stratagema ca sa il determine pe stapan sa aibe nevoie de ea. Intr-o zi aniversara, picura in mancare putina otrava de oleandru -

si ca o paranteza –

clip_image004

- ce minunati oleandri am vazut cand m-am aflat pe acele locuri.

A pus atat cat sa li se faca rau si ea avand antidotul sa le redea sanatatea. Astfel, credea ea ca stapanul se va simti indatorat fata de ea ca i-a salvat pe toti de la moarte. Dar a gresit doza si au murit cu totii. A fost si ea pedepsita cu moartea.

Peste ani, casa in care s-a petrecut aceasta drama a devenit motel. Turistii care se abat pe aici spun ca in timpul noptii bantuie stafii. Circula chiar si unele fotografii in care au fost surprinse asemenea aratari.

clip_image006

Aceasta fotografie a fost facuta de cineva care pretinde ca nu era nimeni acolo cand a facut poza. Si totusi, la developare se observa umbra unei persoane care sta intre cele doua cladiri, la al treilea stalp din stanga. Aceasta ar fi presupusa stafie a tinerei sclave. O vedeti?

O alta povestire cu final optimist, dar cu un continut straniu, vorbeste despre o posibila reincarnare. Un om avea un caine pe care il iubea ca pe o fiinta omeneasca. Copilul lui, un baiat, suferea ca tatal sau isi petrecea mai mult timp cu cainele decat cu el. A plans, s-a revoltat, dar nu s-a petrecut nicio schimbare in atitudinea tatalui. Dupa un timp, cainele s-a imbolnavit si a murit.

Copilul, acum ajuns un adolescent, s-a bucurat ca tatal sau se va ocupa mai mult de el. dar nu s-a intamplat asa. Tatal nu-si putea gasi linistea din cauza pierderii cainelui. Baiatul a observat ca tatal sau doarme avand in pat alaturi de el o cutie, pe locul unde dormea cainele. A aflat ca acolo era urna cu cenusa a acestuia. Plin de revolta si de ura, a luat cutia si a ingropat-o la radacina unui copac in padure. Tatal l-a pedepsit cu mare asprime. L-a batut pana cand baiatul a capatat un fel de nauceala.

A recunoscut ca a ingropat cutia in padure, dar nu mai cunoaste copacul. Tatal l-a pus sa sape intruna la radacina multor copaci, dar nu a mai gasit copacul. Dupa un timp, baiatul a plecat de acasa. A fost la scoli mai inalte, apoi s-a si insurat. Dar i-a mers rau pe toate planurile si chiar I s-a destramat familia. Parintii i-au murit, dar el era distant de acuma si nu a fost nici macar la inmormantarile lor. Dupa un timp a fost chemat la casa parinteasca, acum pustie si pe cale de a fi daramata, sa isi ia de acolo ceva lucruri daca i-ar fi fost de trebuinta.

S-a dus si nu l-a interesat nimic. Erau acolo cateva sticle cu bautura. A baut zdravan, in amintirea copilariei nefericite (asa o considera el din cauza lipsei de atentie pentru el a tatalui) pana a fost doborat de alcool. A visat ca a venit cainele si ca il trage pe jos si il duce in padure. In timpul acestui cosmar, se ciupea ca sa se trezeasca. Cand cainele l-a dus in fata unui anume copac, s-a ciupit din nou, mai tare. S-a trezit, dar nu era in pat, cum ar fi gandit, ci in padure, iar cainele nu era cu el. Era o lumina mare in jurul lui.

Atunci a observat ca in spatele lui arde casa. Si-a dat seama ca n-ar fi putut sa se salveze din cauza gradului inaintat de bautura, si cainele care l-a tras afara in somn, era cainele tatalui sau. Sau stafia lui?! Uitandu-se imprejur, a recunoscut pomul unde ingropase urna cu cenusa cainelui, a scos-o si s-a dus adoua zi si a ingropat-o in groapa unde era tatal lui inmormantat. De atunci, viata lui s-a schimbat si totul i-a mers bine. S-a recasatorit si a avut o viata frumoasa in noua sa famile. Si-a dat seama ca doar oferind tu primul dragoste, intelegere si iertare celor din jur, primesti si tu acestea in schimb.

Sunt fantezii ale mintii omenesti, imi ziceam in seara de Halloween, gandindu-ma la aceste povesti si admirand costumele copiilor in timp ce le imparteam darurile. Desigur, sunt fantezii, dar chiar din toate astea, nimic n-ar putea fi si adevarat? Unde ar putea fi si cum am putea fixa aceasta granita atat de miscatoare intre adevar si imaginatie? Daca ea ar fi mai clara, nu am sarbatori Halloween, nu-i asa? Si poate marea zestre de povestiri pe aceasta tema ar fi mult mai searbada. Fara fantezii, lumea ar fi mai urata decat aratarile ce mi s-au perindat in aceasta seara prin fata ochilor.

Elena Buica - Toronto

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More