Robert TRIF - Terra Nova - Copilaria si Viitorul

Asculta mai multe audio podcast

Oglinda copilăriei

Dumnezeu mi-a oferit multe din ce mi-aş putea dori, însă El mi-a dat un har, o putere interioară pe care abia acum învăţ să o folosesc.

Am considerat toţi aceşti ani o şcoală a vieţii din mai multe puncte de vedere, în care învăţ să mă pregătesc de viitor, viitorul oare va fi blând cu mine? Imi imaginam viaţa ca pe un joc şi orice persoană care apărea, avea un rol de figurant, secundar sau chiar principal, pozitiv sau negative, în funcţie de felul cum contribuiau la destinul meu.

Jocul ăsta ciudat, dar corect,era jocul copilăriei mele şi devenise hazardul care putea să-mi surâdă, dar în egală măsură, să mă afunde şi mai mult în intunericul din care m am ridicat triumfătoare. Puteam relua jocul vieţii, având o altă şansă de câştig, important era să nu mă dau bătută. Trebuie să muncesc pentru a obţine ce doresc, fără a mai socoti de câte ori cad şi de câte ori mă ridic.Aceste lucruri utile le-am învăţat în toţi aceşti ani, dar, din păcate, doar teoretic.

Mă numesc Mădălina, frumos nume, nu?, o fată aparent puternică, dar cu o fire sensibilă care se întristează când cerul începe să plângă. Şi lacrimile se revarsă în Marea Speranţei de pe Dealul Adolescenţei şi eu culeg bob cu bob bucuriile visului dintâi.

Dragi prieteni, vă invit să participaţi la acest joc şăgalnic, dar cu rost, al vieţii.Nu contează cine e învingător şi învins, în hora destinului toţi suntem egali. Aţi văzut doar că primăvara vine mai repede ca anul trecut, şi mugurii dau să plesnească la prima rază de soare mai puternică. Iară noi, adolescenţii, cei de acum, încercăm, cu naivitate, să ne croim o cărare în viaţă.

La ce răscruce de drum ne vom revedea? Cui îi vom povesti bucuria si durerea când vântul toamnei va bătea în geam cu putere? Şi lacrima, devenită lacrima nopţii, cine o va şterge în nopţi târzii?

Dragii mei, de aceea vă invit să participaţi la jocul vieţii pentru a înţelege sensul de “a fi” într-o lume în care frumosul şi bunătatea sunt de partea noastră.

Donos-Madalina-Andreea

Data nasterii:11.11.1996

Liceul Vasile Alicsandri,clasa a VIII-a Iasi

De ziua mamei

Când razele de soare se joacă printre nori,

Atunci când se aprind şi mai mulţi sori,

Lumina pogoară să-ţi aducă o veste,

Tot ţinutul va părea de poveste,

Încercând să-ţi spună cu multă căldură

Că iubirea de adevărata natură

Se află doar înăuntrul tău;

Dragă mamă ţi-o spun fără părere de rău.

Şi chiar atunci când totul se va sfârşi,

Iubită mamă eu tot te voi iubi.

Nume:  Cezara-Miruna Chirila

Varsta: 14 ani

Scoala: “Titu Maiorescu“ Iaşi

.

Scrisoare mamei

Mama,ti-as darui un ghiocel ce şi-a ridicat timid ochii spre cer dar toti ghioceii inmanunchiati nu ar putea sa-ti multumeasca pentru bunatatea de care ai dat dovada.

Cand cerul plange si lacrima mea devine durere , imi alinti sufletul si mangaierea ta este talismanul ce-mi da incredere si aripi sa ma pot inalta pe cel mai inalta treapta a vietii. Am vrut sa o intreb pe mama de ce visele unor copii nu pot deveni realitate si de ce primavara uita sa infoloreasca zambetele celor părăsiti, uitati de lume şi de familie.

Nu o intreb pe mama deoarece si viata pentru ea e grea ,nu este o carte deschisa in care sa găsească fericuirea la o anumita pagina. Ii surpind privirea inlacrimata, fruntea ingandurata, dar iarasi zambeste si zambetul ei devine pentru mine speranta ce ma ajuta sa trec peste toate obstacolele. Mama pentru mine este icoana in fata caruia ma inchin, spijinul in momentele de cumpana ale vietii si tot ce inseamna blandete si iubire.

De 8 martie ii doresc mamei fumuseţea Primăverii ce desenează pe cer iubire, respect şi împlinire.

In lumea sentimentelor

MIraculoasa descoperire facuta de mine in acea stare de veghe ma va determina sa reflectez asupra rostului meu in lumea concreta. Mergeam spre o lume necunoscuta fara ca nimic cineva sa ma influenteze. Pe cararea ingusta cate o floare imi iesea in cale facandu-mi semn ca sunt pe drumul cel bun. Ajung la o intersectie iar o voce de dincolo de mine ma intreaba la dreapta sau la stranga.

Pornesc spre dreapta deoarece credeam ca acolo se afla lucrurile nameivazute ce nu iti pot face rau,credeam ca acolo gasesc dreaptatea si bunavointa.Nu m-am inselat deoarece acolo se aflau sentimente ce traiau intr-o armonie deplina. O lume a dreptatii invaluita in mantia alba a fericirii ma indemna sa ridic privirea spre mica dimensiune in care traiau acestea. Impodobita ca de bal,cu cirese la urechi si cu spice de grau in parul sau.

Fericirea era aidoma unei fete ce se plimba fara griji pe taramul copilariei. M-am dus la umbra unui copac pentru a avea o perspectiva clara asupra tuturor sentimenteleor. Langa mine se afla darnicia ce infatisa un copil zglobiu si nelinistit. Acesta mi-a oferit un mar din copac si a fugit spre parintii sai. Mi-am dat seama ca marul insemna prietenia si bunatatea ce mi-o oferea acel copil nevinovat. Aici pacea si linistea se afla pretutindeni iar lumea lor perfecta fara griji ma facea sa-mi doresc sa nu mai plec niciodata.

Curiozitatea de a vedea si cealalta parte a lumii si anume partea stanga m-a făcut sa ma opresc la acea intersectie. Am pornit spre stanga unde credeam ca voi gasi aceasi bunastare si armonie. O umbra invesmantata in sentimente ce avea mirosul liliacului mi-a aratat drumul plin de mister pe care trebuia sal urmez. Eram inspaimantat de intunericul si panica ce punea stapanire incetul cu incetul peste intreaga lume.

Focul tacut ca un taciune lumina drumul spre acel loc feeric. Marul oferit de prietenul meu imi spune sa plec din acest loc deoarece aici se afla raul, groaza, melancholia si tristetea. Fug inapoi dar in spatele meu un om ciudat cu crengi in loc de maini si cu luceferi in ochi ma urmarea. Fug dar drumul nu se mai termina. Disperat iau marul si incerc sa-l arunc in acel monstru iar dupa ce pun mana pe el, un strigat nespus de dureros m-a readus in lumea reala unde nu credeam ca voi mai ajunge vreodata.

Nume si prenume: Stavarachi Daniel

Data nasterii: 03.11.1995

Scoala: Colegiu National Iasi Clasa: a 8-a