Zeii de piatra din Rapa Nui - Insula Pastelui

Capitanul olandez Jacob Roggeveen a fost primul european care a zarit ciudatele statui de pe malul Insulei Pastelui (Isla de Pascua in spaniola), in anul 1722 tocmai in duminica Pastelui, botezind astfel insula dupa aceasta sarbatoare.

Uriasii numiti "Moai" cu inaltimi de aproximativ 10 metri, unele au chiar mai mult, cantaresc pina la 240 de tone, si nu au putut fi interpretati pina in prezent; exista pareri ca sunt expresia unui cult al stramosilor apartinind locuitorilor polineziezi care au populat asa zisul "Buric al pamantului" sau "Marea insula" (Rapa Nui) in jurul anului 350.

Chile a declarat insula Parc naţional în anul 1935, iar pe 22 martie 1996 UNESCO a desemnat-o loc aparţinând Patrimoniului Mondial. Parcul este împărţit în şapte secţiuni: Puna Pau (numită după cariera de piatră în care au fost sculptate statuile Pukao), Rano Raraku (numită după cariera în care au fost cioplite statuile Moai), Anakena - Ovahe, Ahu Akivi, Costa Norte şi Hanga Roa.

Locatie Insula Pastelui

Insula Pastelui este situata la peste 3.000 kilometri sud-vest de Insulele Galapagos si la 4.200 kilometri departare vest de Chile. In anul 1888, insula devine proprietatea statului Chile. Insula s-a format in urma unei eruptii vulcanice.

Insula Pastelui este o mica insula deluroasa triunghiulara, cu laturile de 16.18 si 24 de kilometri lungime, de origine vulcanica, despadurita, situata in Oceanul Pacific la 27 grade sud de Ecuator.

Insula, cu forma de triunghi, are 63 de mile patrate si la 460 de metri se inalta un vulcan stins. Legenda transmisa de A’ure Auviri Porotu, ultimul intelept, spune ca: ‘Pamantul insulei Pastelui era un pamant mult mai mare, dar, din cauza pacatelor savarsite de locuitorii lui, Uoke l-a rasturnat si l-a sfaramat cu o ranga’.

Traim in secolul contrastelor si suntem civilizatia paradoxurilor. Ne dezvoltam exploziv, zburam cu avioane supersonice, comunicam la distante de mii de kilometri, exploram plini de indrazneala spatiul cosmic, escaladam cei mai inalti munti si ne scufundam in cele mai adanci crevase oceanice, ne miscam cu viteze naucitoare, fragmentam atomul si avem tehnologii care in scurt timp ne vor duce dincolo de stele.

Trecutul, insa, nu ne-a oferit nicicand, mai mult decat acum, enigme si mistere, simboluri si mosteniri milenare ale civilizatiilor apuse, cu intelesuri incifrate, pe care parca nu ne este harazit sa le patrundem. Uriasii de piatra din Insula Pastelui reprezinta un astfel de “examen” nepromovat al trecutului.

Poate mai putin cunoscuta decat piramidele egiptene si nu atat de mistica precum monolitii de la Stonehenge, veritabil vestigiu arheologic, Insula Pastelui este unul dintre cele mai izolate si inaccesibile locuri de pe Pamant, precum si un foarte controversat subiect in randul cercetatorilor. Denumirea sa nu are semnificatii religioase, cum s-ar putea crede, ci, descoperita in anul 1772 de o echipa de exploratori europeni, condusa de capitanul olandez Jacob Roggevven, insula a fost astfel botezata deoarece expeditia i-a atins tarmurile in Duminica Pastelui.

Conform unor presupuneri initiale, primii locuitori ai Insulei Pastelui si totodata creatorii masivelor statui ar fi fost de origine peruviana, in virtutea unor aparente asemanari intre sculpturile insulare si arhitectonica incasa. Unele sugestii au facut referire la insula ca reprezentand ramasite ale unui continent pierdut sau ca fiind chiar rezultat al unei influente extraterestre. Dovezile arheologice si testele ADN au demonstrat insa ca insula a fost descoperita de polinezieni, in jurul anului 400 d.Hr., aflati, conform legendei locale, sub conducerea capeteniei Hotu Matua. Odata cu sosirea lor aici, o enigmatica si impresionanta cultura ar fi inceput sa infloreasca, alaturi de statui, polinezienii posedand si limbajul Rongorongo, singurul dialect scris din Oceania.

Cele mai faimoase si insolite ramasite ale acestei culturi raman insa giganticele statui numite "moai" si masivele platforme de piatra numite "ahu”. Insula gazduieste peste 700 de astfel de sculpturi, aflate in diverse stadii de lucru. Rocile din care au fost realizate au origine vulcanica si o sursa comuna - vulcanul Rano Raraku. Unele dintre statui sunt amplasate direct pe sol, in timp ce altora Ahu-urile le servesc drept socluri. Se considera ca cele mai vechi dateaza din jurul anului 700 d.Hr., dar majoritatea ar fi fost sculptate in perioada 1000 – 1500 d.Hr.

Dimensiunile statuilor Moai sunt cu adevarat impresionante, ele variaza intre 3 si 12 metri inaltime si cantaresc de la 3 pana la 14 tone, intalnindu-se si cazuri cand acestea ating greutati de peste 80 de tone. O singura statuie din insula depaseste 270 de tone in greutate. Ramane o enigma felul cum au fost cioplite direct in stanca, dar mai ales modul in care statuile au fost transportate din inaltimile vulcanului pana spre malul oceanului. Chiar si in zilele noastre, avand in vedere greutatea coplesitoare si conditiile de lucru, efectuarea unei astfel de proceduri ar ridica mari dificultati, fiind necesara interventia celor mai performante macarale.

Curios este cum au fost cioplite, direct in stanca dar si felul in care au fost transportate pana catre malul oceanului din inaltimile vulcanului. Poate si mai curios este modul in care au fost urcate pe fruntile uriasilor conciurile rosii, la fel coborate din inaltimile unei alte cariere din partea diametral opusa.

Cilindrii Pukat considerati de unii ca reprezentand pieptanatura vechilor bastiansi – fontanela cu care pot receptiona cunostintele, sau de altii ca imitand infatisarea unor fiinte aparute de pe alte planete, au trebuit ridicati uneori la inaltimi de peste 12 metri.

La greutatea pe care o aveau pare un lucru greu de realizat chiar si in zilele noastre. De exemplu, cea mai mare dintre statui ar putea fi ridicata acum abia cu cele mai performante macarale. Cum s-a putut realiza atunci transportul ei acum cateva sute de ani. Unele dintre statui sunt cazute cu fata la pamant – au deschis cavourile de piatra.

Traditia locala spune ca statuile s-au deplasat singure, dar in urma unor investigatii s-a descoperit ca centrul de greutate al lor este deplasat inspre centru, asa ca puteau sa le tracteze cu ajutorul unor franghii.

Insula Pastelui – “ahu-urile” sau mormintele bastinasilor

Mai curioasa pare mai degraba constructia Ahu-urilor in numar de 240 in toata insula – platforme privite ca morminte, cavouri pentru bastinasi. Aveau ceva sacru in ele, in ideea construirii lor era ceva sacru.

Exista trei Ahu-uri de neuitat, foarte mari, la fel ca si statuile care le domina, care sunt asezate ca si cum ar fi vrut sa supravegheze cele trei varfuri ale triunghiului insulei: Ahu Vinapu, Ahu Hekii, Ahu Tongariki.

Unele din Ahu-uri nu au Moai, apartinand perioadei declinului carierelor de piatra din care se scoteau gigantii. Formele Ahu-urilor difera: unele sunt semipiramidale, au planul principal inclinat, fiind mici, altele sunt dreptunghiulare, mai inalte, au camerele funerare ascunse sub pardoseala de piatra – Ahu Poepoe – au rampe inguste de lansare, scruteaza marea, printre acestea fiind si ultimele 7 dinaintea masacrului peruvian si au o alta arta, celelalte, la fel de mari ca si statuile care le domina, cam 100, dintre care 15 surprinzatoare ca dimensiuni, 3 chiar de neuitat.

Creatia pascuana e impartita in doua etape: prima caracterizata printr-un stil mult mai rafinat – aproape toate statuile stau in picioare, incastrate in peretele vulcanului si au fost sculptate in primul atelier de pe fata exterioara a acestuia, bucurandu-se de un finisaj deosebit, iar a doua din care fac parte statuile carierei din launtru, mai grosolane dovedeste un declin artistic de parca ar fi opera altei populatii.