Recent Posts

joi, 7 iulie 2011

Elena Buica – Iarna in Florida

clip_image001

Pentru că am văzut de câteva ori cum arată Florida - ţinutul cu nume crescut din petalele florilor - în anotimpul de maximă înflorire a naturii şi a spiritului de organizare turistică, am vrut să ştim cum arată schimbarea la faţă din timpul iernii.

Aşa că am făcut o vacanţă în anotimpul hibernal, de Sărbători, în apropiere de parcul Disney World cea mai populară atracţie turistică a Floridei, locul pe unde, cu câţiva ani mai înainte, ne rupsesem picioarele de atâta alergătură. Şi acum a fost o vacanţă frumoasă, chiar dacă ”iarna nu-i ca vara“, mai ales că nu am avut de suportat neplăcerile căldurii şi umidităţii din timpul verii.

Florida nu putea să fie altfel pentru noi. Această zonă a pământului sărutată de soare în mai toate zilele anului, atât de frumoasă şi atât de intersanată, cu un turism bine organizat, a dat prilejul unei adevărate explozii de localităţi şi construcţii noi care au atras numeroase familii, multe din Canada şi a devenit în scurt timp una din cele mai frecventate destinaţii de vacanţă ale americanilor, canadienilor şi ale multor turişti de pretutindeni, chiar şi în vremea de iarna.

Îţi stârneşte admiraţia când te gândeşti că tot ce s-a construit a luat fiinţă doar de-a lungul secolului 20. Aici totul este nou, chiar şi după standardele societăţii americane, societate de altfel tânără la rândul ei, iar turismul funcţionează ca pe roate proaspăt unse. E un fapt cunoscut că americanii ştiu să facă bani, dar este tot atât de adevărat că pe banii primiţi, ei ştiu şi pot să îţi ofere substanţial, încât să îţi creeze starea de bine şi să te declari mulţumit.

Ne-am încumetat să petrecem o vacanţă în timpul iernii ştiind că nici în acest anotimp nu îi pier toate frumuseţile, dar şi după felul cum se retrag aici mulţi seniorii canadieni, refugiindu-se de frigul lungilor ierni canadiene.

clip_image002

Frumuseţea exuberantă a zilelor de vară acum era înlocuită parţial cu cea a bogaţiei decorului ornamental care se întrecea pe sine în strălucirea multicoloră a luminilor revărsate pe clădiri şi grădini, pe oglinzile apelor ce împânzesc terenul şi în tot locul unde putea fi agăţat un fir de lumină. Pe teme şi forme diferite, decorurile şi luminile formau un univers spiritual omogen deosebit.

Ne lăsam furaţi de magia luminilor, trăiaiam o stare de sărbătoare, eram încântati că puteam vedea cum petrec sărbătorile oamenii din alte părţi ale lumii şi încercam să desluşim modul lor de a înţelege şi a-şi trăi viaţa. Şi totuşi…respiram şi aerul prea îmbibat de izul afacerilor comerciale, iar registrul stărilor sufleteşti îl trăiam altfel decât cel în care am crescut şi care azi ne crează starea înaltă, liniştită, curată, fericită ca pe vremea copilăriei petrecută în locul-icoană numit cu emoţie “acasă”.

Bucuria acestor zile pe care o trăiam acum se împletea cu amintirea altei vacanţe asemănătoare petrecută în Andaluzia Spaniei acum 5 ani, dar şi cu retrăirile îndepărtatelor vremuri ale copilariei de care nu ne putem desprinde niciodată. Aici era cu totul o altă lume, e adevărat, frumoasă şi interesantă, dar care nu făcea parte din fiinţa noastră si astfel amintundu-ne că aşa cum este ea ticluită, este o lume imperfectă, chiar dacă este cea mai bună dintre toate lumile posibile.

Incântătoare a fost şi vremea, fiindcă aici a îmbrăcat hainele celor patru anotimpuri într-o singură zi. Dimineaţa ne întâmpina un soare strălucitor cu lumină dătătoare de fiori plini de viaţă, încât ne trezeam cântând şi săltând de bucurie venită tiptil nu ştiu de pe unde.

Ne venea să ne credem mai frumoşi, mai tineri, mai generoşi, gata să dăm din prinosul de bunătate numai să fi fost cine să-l primească şi completam tabloul primăverii cu amintirea păstrată în urechi a cântecelor păsăretului chemându-şi perechea. La amiază era o vară mai domoală. Ca să nu pierdem “anotimpul” de cateva ore ne-am dus la plajă şi ne-am aruncat în bazinul de afară cu apă încălzită. Ne-am răsfăţat în nisip şi în razele soarelui acum calde, dar prea repede trecătoare.

Ne-am făcut fotografii, fiindcă nu e de ici de colo amintirea scaldelor pe malul apelor în anotimpul numit “scurta vară din timpul iernii”. Seara gustam din anotimpul toamnelor târzii, cu natura adormită. Noaptea, temperatura ne încerca pielea ca o iarnă blândă, dar tot cu “năravul” ştiut.

Atmosfera liniştitoare, o elegantă maşina închiriată, eleganţa şi confortul apartamentului nostru în care ne-am simţit ca acasă, căci, pe bună dreptate, apartamentul, prin sistemul time-share, era proprietatea noastră pe timpul şederii acolo, jocurile de minigolf şi alte distracţii au contribuit ca buna noastră dispoziţie să fie deplină.

clip_image002[5]

Satisfacţii deosebite ne-au oferit şi vizitele împrejurimilor. În localitatea St. Petersburg am petrecut o zi întreagă atraşi de frumuseţea oraşului cu aer patriarhal asezat pe malul apelor Golfului Mexic şi mândrindu-se că adăposteşte colecţia tablourilor lui Salvador Dali, aflată acum într-o clădire devenită neîncăpătoare şi gata de mutare peste câteva zile într-o nouă şi modernă clădire, de trei ori mai încăpătoare.

clip_image002[7]

I-am dat mai multe târcoale acestei construcţii făcută pe măsura artei pe care o adăposteşte.

Noul DALI se deschide în ianuarie 11, 2011.

În faţa tablourilor am ascultat iarăşi uimitoarea poveste a acestei importante colecţii, un omagiu, nu doar pentru Dali, dar şi pentru familia Morses, care a pus baza acestei colecţii. Am scotocit iarăşi ideile din tablourile lui Dali, acest artist mereu tânăr care în mod repetat s-a reinventat pe sine.

Am revăzut acele aspecte dense şi complexe, cu unghiuri diferite, cu peisajele deformate, ambigui, cu obiectele care curg, sau nelalocul lor, cu formele ameninţătoare sau contrastele puternice ale tablourile lui. Ne provocau obsesiile şi ciudăţeniile şi ne punea pe gânduri perpetua dorinţă de schimbare în confruntarea sa cu această lume.

Tipic adolescentin… Aşa se explică de ce, revenind la acest muzeu după câţva ani, tablourile aveau încă multe de spus din bogăţia de înţelesuri rămasă ca o promisiune pentru mereu “data viitoare”.

În această vacanţă, nu noutăţile au avut precădere în atracţia şi satisfacţia noastră, ci bucuria redescoperirii şi reevaluării celor văzute în alte dăţi. Când te afli la primul contact cu lumea în care ai intrat, trăieşti noutatea care te întâmpină, încerci să o intuieşti, să o cuprinzi cu toate simţurile, să o cântăreşti, să-i găseşti un loc în scara valorilor, să-ţi întipăreşti ce crezi că trebuie să rămână în zestrea memoriei pe viaţă.

Ca şi tablourile lui Dali, tablourile de viaţă care se succedau înaintea ochilor noştri aveau ceva mereu de redescoperit, de contemplat, de pus în alţi termeni, de privit din alt unghi. Revenind după un timp, imaginile îţi par o carte deschisă pe care ai citit-o, dar acum a venit timpul să observi nuanţe sau amănunte relevante, să reevaluezi, să redescoperi, să guşti mai pe îndelete ce ai ingurgitat înainte la repezeală, să verifici ce ţi-a mai rămas din înregistrările memoriei afective. “De asta îţi aminteşti?” era întrebarea cea mai frecventă a acestor zile.

Chiar şi drumurile de sosire şi plecare au fost într-un fel o reconstituire. Alergând prin aeroporturi de la un terminal la altul, ne-am lăsat furaţi de frumuseţea construcţiilor şi de buna funcţionare a serviciilor. Cu 15 ani în urmă, primele impresii despre uriaşele aeroporturi americane mi-au stârnit multă admiraţie. Acum, optica era alta.

Datorită internetului, am putut să văd aeroporturi noi în Dubai, China, Japonia şi aiurea prin lume, clădiri sau chiar oraşe construite pe apă, sub apă, în plin deşert devenit un rai de frumuseţe, vapor uriaş, cât un oraş de mare şi câte alte minunăţii… Pentru acestea s-au folosit tehnici de ultimă generaţie, s-au investit cutremurătoare sume de bani, făcând să stăpânească un lux exorbitant, iar serviciile să se ridice la cea mai înaltă clasă posibilă.

Aeroporturile americane care formaseră obiectul deplinei mele admiraţii nu cu mult timp înainte, acum păliseră. Funcţionau bine şi acum, dar mi se păreau prăfuite, modeste şi la mare distanţă de cele construite recent acolo unde s-au adunat cele mai mari bogăţii ale lumii, iar tennica modernă ne-a creat sentimentul de uluire.

În final, ne-am adunat şi noi gândurile, am făcut ordine în sentimente şi ne-am pregatit de plecare acasă. Ca si în celelalte vacanţe petrecute in Florida, la plecare am simţit că s-a cuibărit în noi nişte vibraţii de frumuseţe proprie care încercau să ne smulgă promisiunea de a reveni. Seducţia lor era atât de vie, încât am simţit că nu vom putea rezistenta.

În Toronto ne-a întâmpinat albul zăpezii prin care întrezăream inocenţa copilăriei şi ne-a îndulcit regretul că am părăsit frumuseţile Floridei. Poate din cauză că m-am născut în toiul iernii, oricât de frumos ar fi în Florida sau în alte locuri pământene, nu mi-ar place să lipsească iarna cu puritatea zăpezii din peisajul vieţii mele.

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More