Recent Posts

Eckhart Tolle – Un maestru modern

Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali si inspirati calauzitori spirituali ai timpului nostru, iar cartea "Puterea prezentului" este una din cele mai bine vândute în SUA dupa 11 Septembrie. Autorul s-a nascut în Germania, unde si-a petrecut primii 13 ani din viata. Dupa ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit cercetator si îndrumator la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, în urma unei transformari spirituale profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvata si viata i s-a schimbat radical.

Neale Donald, Walsch - Conversatii cu Dumnezeu

Conversatia pe care Neale Donald Walsch o poarta cu Dumnezeu este inclusa in sase volume si inca nu s-a terminat! Cele sase volume sunt: Conversatii cu Dumnezeu, vol.I, II, III, Prietenie cu Dumnezeu, Comuniune cu Dumnezeu, Momente de gratie.

Universul lui Stephen Hawking

Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un fizician englez, teoretician al originei universului si unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematica la Universitatea Cambridge, detinuta cândva de Isaac Newton.

Michio Kaku - Einstein-ul zilelor noastre

Michio Kaku este considerat de majoritatea oamenilor de stiinta, Einstein-ul zilelor noastre, in afara faptului ca este un geniu, se exprima in termeni pe care si un om simplu cu un pic de engleza il poate intelege cu usurinta..

Zecharia Sitchin si cartile sale

Zecharia Sitchin este un autor controversat al zilelor noastre, care incearca sa ofere o alta viziune asupra mitului creeari omului.El se bazeaza pe diverse descoperiri arheologice, precum si studiul unor vechi texte, in principal pe vechile texte ale sumerienilor, cum ar fi Epopea lui Ghilgames sau Enuma Elish.

joi, 29 decembrie 2011

Codul lui Oreste 24 decembrie 2011 – Amintiri din Viitor

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Dragoș Dumitriu .

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

" Amintiri din Viitor "

invitat : Dragoș Dumitriu

Contact invitat :
http://www.facebook.com/profile.php?id=100002487244839
http://cronicasupranaturalului.ro/
http://www.youtube.com/user/cronicasupranatural

Contact realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226

miercuri, 28 decembrie 2011

BLESTEMUL NAŢIONAL

Până când ne vom permite luxul de-a ne batjocorii

Propriile valori, valorile autentice ?

Până când vom continua să ridicăm în slăvi

Impostura, falsul, escrocheria şi înşelăciunea ?

Până când ?…

Probabil până când vom fi redevenit noi înşine

Cei de dinainte de potopul comunist…

Până când vom ucide cu bună ştiinţă avutul naţional ?

Până când vom sugruma însăşi spiritul ?

Până când vom atenta la fiinţa naţională ?

Până când vom irosi viitorul copiilor noştri ?

Până când ?…

Până când vom purta în sânge blestemul egoismului,

Viermele individualismului ce ne roade fiinţa lăuntrică

Ducându-ne la pierzanie, până când ?

Până când vom sărbătorii cu fast, chiar cu surle şi trâmbiţe

Fiecare înfrângere, fiecare cedare în faţa luptei vieţii ?

Până când vom avea neruşinatul „curaj” să ne privim

Zâmbind în oglindă, în timp ce călcăm cu nonşalanţă

Peste mii de cadavre, peste mii de suflete nevinovate ?

Până când ?…

Până când ne vom vinde sufletele pe un preţ de nimic ?

Până când ne vom juca cu soarta întregii naţiuni ?

Până când ne va mai răbda pământul strămoşesc ?

Până când ?…

Până când ne vom condamna eroii la moarte ?

Până când ne vom falsifica cu nesimţire istoria ?

Până când vom nesocoti cu aroganţă tablele valorilor ?

Până când vom permite şi vom tolera

Abuzul, minciuna, trădarea, laşitatea, aranjamentele ?

Până când ?…

Până când ne va fi frică să recunoaştem

Să înţelegem şi să ne simţim vina ?

Vina de-a nu încerca să luptăm din răsputeri

Cu dihonia înspăimântătoare, ce-i drept,

A necuratului, metamorfozat sub multiple chipuri

Cu „duhul necurăţiei şi-a spurcăciunii”.

Până când vom continua să-l răstignim pe Dumnezeu

Zi de zi, ceas de ceas, fără însă a-i da posibilitatea

De a învia, pentru noi cei care nici nu merităm ?

Până când ?…

Până când vom alunga sămânţa celestă din

Trupurile noastre devenite jalnice cadavre vii ?

Până când vom purta cu mândrie cumplitele

Însemne ale fiarei apocaliptice ?

Până când ?…

Când oare vom înţelege că libertatea înseamnă

În primul rând responsabilitate ?

Când vom cunoaşte că fericirea nu poate fi

Cu-adevărat deplină, decât împreună trăită ?

Când vom simţii că viaţa adevărată, încărcată

De sensuri, învăluită în mistere, nu poate prinde

Contur decât prin compasiune ?

Când oare ?. Când va fi prea târziu ?.

Până când cu nemăsurat orgoliu vom fi

Ridicat altare unor falşi zei ?

Până când ne vom închina la slute chipuri

În timp ce demolăm cu ură şi dispreţ

Pilonii adevăratei credinţe ?

Până când asemenea unor tembeli nerecunoscători

Vom înălţa uriaşe temple în numele unui Dumnezeu

Mort, gol şi putred ?

Golit de prea plinul scârbavnicelor noastre fapte

Putrezit prin duhoarea păcătosului nostru sânge

Omorât de ignoranţa, de nepăsarea şi laşitatea noastră.

Până când vom continua să trişăm ?

Până când ne vom fura singuri căciula ?

Până când vom tolera prostia ridicată la rang

De aleasă însuşire ?

Până când ne vom alunga geniile dincolo de hotarele

Patriei străbune ?

Pentru a putea face loc lichelelor, impostorilor,

Până când vom perpetua bicisnicia politicienilor ?

Până când vom admira discursurile demagocice ?

Până când ?…

De unde această poftă sadică de-a ne ucide cu propriile

Noastre mâini, de unde atâta cruzime ?

Cine este de vină pentru tot răul ce ne-a cuprins ?

Cine este de vină pentru întreg haosul din jurul nostru ?

Cine ?. Noi toţi, laolaltă, fără deosebire.

Cu fiecare compromis făcut, cu fiecare înfrângere

Cu fiecare fugă din faţa realităţii şi evadarea

Într-un univers iluzoriu, străin de cruda realitate

Cu fiecare slăbiciune a noastră, a tuturora

Punem umărul la moartea noastră spirituală

Aducem un aport însemnat la continua erodare

A însăşi fiinţei noastre naţionale.

Şi toate acestea şi încă multe altele, pentru ce

Şi pentru cine, până când, Doamne, până când ?

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "

marți, 27 decembrie 2011

CIRCUL TRANZIŢIEI

E dureros când moare un popor dar mai mare durere

Este atunci când ştii că n-ai făcut nimic să-l salvezi

Când eşti conştient că ai fi putut face ceva în folosul lui

Şi totuşi nu ai făcut nimic, nici măcar un simplu gest.

Chiar dacă soarta i-ar fi fost dinainte pecetluită

Tot ar fi trebuit încercată o cale, important este gestul

Faptul că ai vrut, ai încercat din răsputeri să te opui crudei sorţi

De aceea când încă nu e prea târziu trebuie să încerci, trebuie…

Întotdeauna mai există o şansă, tot ceea ce trebuie să faci

E să crezi şi să lupţi în şansa ta, indiferent de opiniile altora

Voinţa şi credinţa sunt cele două virtuţi necesare poporului nostru

Acum în momentele de criză prin care trece, restul devine uşor

O joacă de copii, oricât de greu ar fi, nimic nu stă în calea lor.

Nu putem sta cu mâna în sân şi să privim neputincioşi dezastrul

Marea problema e că nu suntem uniţi, de fapt de aici ni se trage totul

Prin egoismul acerb care ne macină sufletele am năruit o ţară

Din invidie şi răutate am transformat paradisul în cel mai cumplit iad.

Degeaba am fost dăruiţi de bunul Dumnezeu cu nenumărate talente

Dacă în nemernicia noastră am cultivat impostura şi falsul

Minciuna, înşelătoria şi prefăcătoria sunt noii zei cărora cu sârg

Le aducem zi de zi tributul nostru mârşav, am închinat altare

Prostiei şi-am osândit inteligenţa devenită drept cea mai mare

Necuviinţă, ba chiar neruşinare într-o lume de tembeli cu acte în regulă.

Am schimbat odioasa tiranie cu jugul unei false libertăţi care

A devenit pe zi ce trece mai insuportabilă decât cea mai cruntă dictatură.

Am năruit speranţele mai multor generaţii, iar acum asistăm neputincioşi

La distrugerea fiinţei naţionale, fără a da semne de deşteptare.

Probabil suntem mai sadici decât orice alt popor, noi cei atât de blânzi odată

Mai necredincioşi decât cei mai păcătoşi de pe faţa pământului

Noi cei atât de dreptcredincioşi odinioară…

Ce fel de popor e acela care-şi sugrumă istoria din prea multă slugărnicie ?

Ce fel de naţiune este aceea care-şi dispreţuieşte eroii şi martirii

De frică, ca nu cumva să fie luate drept exemple de noua generaţie ?

Minciuna este ridicată la rang de adevăr de către o clasă politică

Formată din lepădături şi trântori crescuţi asemenea unor căpuşe

Ce sug la sânul bietei noastre ţări, devenită plăpândă şi fără vlagă

De-atâta supt, iar noi, gazdele acestor bacterii ucigaşe vom pierii

După ce ne vor fi stors şi ultima picătură de sânge din noi.

Cel mai grav este faptul că am început să ne obişnuim cu statutul de larve

Până la urmă poate chiar vom supravieţui, între timp deveniţi fiare

Vom schimba arena de circ cu o biată grădina zoologică.

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "

luni, 26 decembrie 2011

Codul lui Oreste 17 decembrie 2011 – Hristosul Cosmic

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Zoltán András.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

invitat : Zoltán András

vineri, 23 decembrie 2011

DEŞERTUL SPIRITUAL

Lumea în care trăim, sau în care mai corect spus, ne târâm zilele

Este un adevărat deşert spiritual,

În ziua de astăzi singurele condiţii acceptabile

Care ni se par a ne fi rămas la dispoziţie

Sunt acelea de nebun sau de cadavru.

Aşadar, nebunia ori moartea sunt singurele

Căi posibile de-a fiinţa într-o lume moartă

Într-o lume ce pare ireală, iluzorie şi de neînţeles.

Decât moartea spirituală în care, din păcate pentru ei

Prea mulţi se scaldă, îi este de preferat soluţia tragică

A nebuniei sau a morţii fizice, care orişicum

Mai devreme sau mai târziu, cu siguranţă va veni

Nechemată, nedorită şi nerostuită.

Într-o lume în care eşti nevoit să-ţi îngropi talentul

Asemenea unui pungaş ce-şi ascunde nevolnica-i faptă

Pentru a nu deranja mulţimile de rând, sau mai rău,

Deoarece la celălalt capăt al firului sună mai mereu ocupat

Neavând loc de aşa-zişii „talentaţi” ai zilei

Mai bine zis, impostorii unei lumi de carton,

Tot ceea ce-ţi rămâne de făcut e să mori, fizic vorbind evident

Căci nebunia poate şi ea să deranjeze şi necesită un efort

Mult prea mare în comparaţie cu efectul minor rezultat

Aşadar, dând dovadă de un randament inferior soluţiei ultime.

Murind în cele din urmă, toţi cei din juru-ţi vor răsufla uşuraţi

Ştiindu-se scăpaţi de un personaj devenit incomod,

Un personaj prea dureros de real, un om prea direct

O persoană sinceră, noncomformistă şi limpede în gândire.

Căci orice s-ar zice nebunia ar fi prea mult pentru ei, ea este

Privită ca un soi de genialitate şi ar fi văzută drept un privilegiu

Prea însemnat pentru a-ţi permite o asemenea şansă.

În concluzie, Noi oamenii, cei puţini câţi mai suntem

Vom trăi în cel mai bun caz înnebunind sau vom alege

Să renaştem într-un alt univers, diferit de acest mizerabil infern

Bineînţeles, numai dacă credem într-o ipotetică şansă

Speranţa într-o lume mai bună fiind singura cale

Ce ne-a mai rămas, într-o lume stupidă şi cadaverică

Devenită un imens Deşert Spiritual…

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "

joi, 22 decembrie 2011

Sosirile – Partea 55 – Posedarea si Demonii

Va prezint un serial incitant si provocator, realizat de BSGJO Production, si anume “Sosirile”, un serial “cu interviuri si poze deosebite care scot in evidenta o imagine in ansamblu pentru voi, sa ne pregatim sa inaltam constinta si sa facem tot ce putem sa imprastiem aceasta informatie, ca oamenii din jurul vostru sa inteleaga, ce se intampla cu-adevarat astazi. Noi avem nevoie de fiecare dintre voi sa faceti parte din aceasta schimbare.”

La fiecare doua saptamani, asadar bilunar, voi posta cate un episod din acest serial video. Nu voi aduce nici un comentariu acestui serial, va las pe dvs. sa decideti daca informatiile prezentate sunt veridice, iar interpretarle facute de realizatorii serialului sunt pertinente sau nu.

Indiferent de parerile exprimate, eu ma voi situa pe o pozitie neutra si echidistanta, pentru a nu influenta in nici un mod perceptia dvs. asupra serialului “Sosirile”. Fiecare dintre voi este liber sa creada ce doreste, in functie de capacitatea de intelegere a fiecaruia, in functie de cunostiintele dobandite, in functie de mostenirea culturala si religioasa.

Asa cum se anunta inca din faza incipienta, pornind de la episodul pilot, “Sosirile” , va investiga aparitiile mai multor antichristi (Dajjal) si a doua sosire a Salvatorului Isus Cristos. De asemenea, asa dupa cum informeaza realizatorii, serialul va trata aspecte ale controversatului an 2012, elemente ale masoneriei mondiale, simbolistica, mituri, esoterism si multe altele.

miercuri, 21 decembrie 2011

METAMORFOZĂ DIABOLICĂ

Nu s-a schimbat nimic, desigur, s-a lucrat mult la imagine

S-au făcut mici retuşuri, cum s-ar zice, pe ici pe acolo

S-au modificat unele aspecte ţinând de cotidian

Dar în esenţă totul e la fel ca înainte

Singura deosebire fiind aşa-zisa libertate

A cuvântului, evident, că de restul…

Dacă înainte, în perioada comunismului

Se putea cunoaşte adevărata realitate

Dar nu ţi se îngăduia să ai opinii personale

Despre situaţia concretă, adică era un consens deplin

Singura variantă acceptată fiind cea prezentată

De către cadrele partidului…

Acum în schimb eşti liber să-ţi exprimi părerea

În orice problemă sau în orice domeniu

Şi cam atât…În rest, ce să mai vorbim…

Oricum nu vei fi luat în seamă de nimeni

Vei lătra singur la lună, cum zice o vorbă din popor

Şi vei avea „plăcuta” surpriză să fi cel mult considerat

De către cei mai mulţi, drept un nebun de legat.

Opiniile tale-ţi vor părea vorbe-n vânt

E ca şi cum într-un scenariu grotesc şi absurd

În acelaşi timp, ai încerca să-ţi expui părerile

În faţa unui auditoriu compus dintr-un amalgam

Eterogen format doar din surdo-muţi.

La ce bun să vorbeşti pietrelor

La ce ţi-ar folosi întreaga cunoaştere

Dac-ai fi conştient că eşti singurul supravieţuitor

Al unei lumi distruse, trecute în nefiinţă

În urma unui cataclism, artificial sau natural

Asta are mai puţină importanţă,

La ce bun să rosteşti opinii şi idei în faţa unei

Lumi mute, tăcute şi necunoscătoare, la ce bun ?

Fiecare dintre noi suntem atât de singuri

Paradoxal, tocmai acum când suntem liberi

Dar cum este posibil ?. Cum oare ?

Cum poate fi libertatea prilej de izolare ?

Pare absurd, dar cruda realitate a zilelor noastre

Postdecembriste stă martoră unei asemenea monstruozităţi.

Atunci, inerent şi inevitabil se naşte întrebarea :

Suntem cu-adevărat liberi sau totul e o iluzie

Diformă, o înşelătorie macabră şi dureroasă ?.

Răspunsul vine şi el la fel de repede

La fel de prompt şi la fel de dureros :

Fără a înţelege sensul pe care-l are

Libertatea nu-şi mai are rostul

Îşi pierde chiar înţelesul, sensul

Şi tot restul devine neant, ceea ce de altfel

Cu puţină chibzuinţă, se poate observa în zilele

Orele şi minutele care se scurg fără de rost

În epoca noastră ruptă de realitate.

Pentru a fi stăpânii lumii de mâine

Trebuie să învăţăm ce-nseamnă să fi liber

Trebuie să înlăturăm din caracterul nostru ambiguu

Tot ceea ce ţine de comportamentul sclavilor

Da, căci suntem încă sclavii propriilor iluzii

De aceea e imperios necesar să ne trezim din coşmarul

Creat de propriile noastre slăbiciuni şi

Ceea ce este foarte important, să redevenim oameni,

Da, nu vă miraţi, comunismul are acest „merit”

Şi anume, acela de a fi adus Omul în pragul dispariţiei.

Ce jalnic sună, ce crud, ce sfâşietor, aşa şi este

Dar cine se-aşteaptă ca Adevărul să fie altfel

Să fie convins că se înşeală amarnic.

Adevărul e întotdeauna dur, greu digerabil

Pentru bietele noastre făpturi,

Este crud, nemilos, dar e clar şi limpede

El nu acceptă jumătăţile de măsură iar

Drumul spre El e presărat cu ghimpi,

Pretutindeni sunt bariere ce trebuiesc trecute

Altfel drumul spre adevăr se înfundă şi nu mai este

Deloc posibil să ieşim la suprafaţă, din întuneric să

Răzbatem spre lumina cea veşnică a nemărginirii şi eternităţii.

Un singur gând mă chinuie mereu

Vom fi în stare să parcurgem acest dificil itinerariu

Presărat cu capcane şi bariere ce pare de netrecut ?

Suntem atât de puternici încât să putem trece peste

Toate aceste metamorfoze diabolice cu chip de adevăr ?

Vom reuşi în cele din urmă, să facem deosebirea între

Ce este bine şi ce este rău în desişul vremurilor de tranziţie ?

Poate că da, poate că nu, cine poate şti…

Însă de acest răspuns depinde soarta nu numai a mea

Ci şi a domniilor voastre, fie că vreţi sau nu

De el depinde chiar soarta întregii noastre naţiuni.

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "

marți, 20 decembrie 2011

Revista “Constelatii diamantine” nr.16

A aparut numarul 16 al publicatiei periodice “Constelaţii diamantine”. Dupa cum se autodescrie, este o “revista de cultura universala, editata sub egida Ligii Scriitorilor Români”. Redactia, cu sediul la Craiova, este alcatuita din N.N. Negulescu (director, vicepresedinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala Oltenia), Doina Dragut (redactor-sef), Janet Nica (secretar general de redactie), Liviu Andrei (sef departament colaborari externe) si Gabriel Nedelea (redactor), la care se adauga redactorii asociati Prof. univ. dr. Catalina-Florina Florescu (S.U.A., membra a Asociatiei Române de Studii ale Americii), Prof. dr. Mariana Zavati Gardner (Anglia, poeta bilingva, critic literar si traducător) si Lector univ. Alina-Beatrice Chesca (Facultatea de Drept, Universitatea Danubius).

Membri de onoare ai colectivului de redactie sunt Acad. Constantin Balaceanu-Stolnici, Prof. univ. dr. Remus Rus (Facultatea de Teologie, Universitatea Bucuresti, redactor-sef al revistei Studii teologice, coordonator al colectiilor Orizonturi spirituale) si Prof. dr. Florin Agafitei (orientalist, sanscritolog). Publicatia este distribuita gratuit in format electronic.

luni, 19 decembrie 2011

PRIVILEGIUL MĂŞTILOR

Dacă m-ar întreba cineva care este principala caracteristică

A poporului român, aş răspunde fără ezitare :

Ipocrizia de a purta mască, de aş ascunde propria-i faţă

Adevăratu-i chip, adevăratele faţete ale propriei deveniri.

Poate unii vor susţine că sunt răutăcios

Că nu fac altceva decât să-mi denigrez propriul popor

Propria-mi stirpe, că arunc cu pietre în loc să mă prefac

Iar alţii vor spune că sunt mult prea dur…

Dar mă întreb, oare cum altfel aş putea să fiu ?

Când îl iubesc atât de mult, nespus de mult

Aceştia nu înţeleg că exigenţa mea vine tocmai din cauză

Că-mi iubesc la nebunie propriile-mi rădăcini

Înfipte adânc în pământul patriei străbune, în sfânta

Şi strămoşeasca-mi ţărână.

Să nu mă înţelegeţi greşit iubiţi confraţi

Nu încape îndoială că şi eu sunt un netrebnic

Eu mai cu seamă decât mulţi dintre dumneavoastră

Da, am greşit, am păcătuit din prostie şi ignoranţă

Am fost asemenea vouă, slab, laş, puturos şi putred

Am purtat cu o crudă neruşinare nenumărate

Şi neasemuite măşti, blestemate fie ele.

Singura diferenţă între mine şi tine

Iubite cititor, stimabile cetăţean, e aceasta :

M-am scuturat de viermi şi putregaiuri

M-am lepădat de bube şi puroi

Şi-am aruncat acele netrebnice măşti puturoase

Care-mi îngreunau sufletul umplându-l de duhoare.

Desigur, trebuie să recunosc, datorez mult acelor

Hidoase măşti, dar ele odată înlăturate

Nu mai contează sau mai bine zis

Nu mai înseamnă nimic pentru mine.

Acum sunt un alt om, n-aş putea spune

Cu mâna pe inimă, că sunt mai curat ca

Mulţi dintre voi, asta nu pot s-o afirm răspicat

Doamne fereşte, să mă consider superior altora

Semenilor mei, căci aş cădea în păcatul trufiei,

Un singur lucru pot însă să-l afirm cu tărie

Sunt liber cu-adevărat, pot să gândesc şi să simt

Limpede ca lacrima, deoarece acum, din fericire

Nu mai pot să trişez, nu mai pot să mă mint.

Dacă ar şti oamenii ce bine şi plăcut este

Să fi tu însuţi, să fi cu-adevărat şi pe deplin liber

Atunci cu siguranţă şi-ar lepăda cu repeziciune

Toate miriadele de măşti pe care le poartă cu osârdie.

Bineînţeles, le va fi greu să renunţe la multitudinea

Privilegiilor pe care le oferea gratuit

Purtatul feluritelor şi alambicatelor măşti

Nici nu vreau să le amintesc căci m-ar apuca scârba

Mi-ar fi silă de mine însumi amintindu-le.

Este curios ca purtatul diferitelor măşti

Să fie oglindit chiar şi în banalele sondaje de opinie

Şi când spun asta, mă gândesc cu groază la încrederea

Pe care chipurile, oamenii noştri o au în Biserică,

Lesne de ghicit care-i adevăratul motiv ce se-ascunde

Cu oarecare dibăcie, în presupusa încredere

Biserica fiind instituţia care a amplificat până la paroxism

Purtatul măştilor, ba chiar a considerat necesară cultivarea

Acestui scârbos şi dizgraţios obicei.

Dragii mei, nu vă lăsaţi amăgiţi, priviţi în magica oglindă

Oglinda sufletului care nu poate să mintă

Biserica a murit demult, mai precis odată cu acceptarea

Împărăţiilor lumeşti, restul e de domeniul istoriei

Este dacă vreţi o panoramă a decăderii sale morale

O istorie presărată cu sânge nevinovat, plină de

Fărădelegi strigătoare la cer, de minciună şi teroare

De instituire a groazei, a fricii şi-a neputinţei.

Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe, nu vă hrăniţi

Din pâinea ignoranţei şi nu v-adăpaţi din izvorul

Dătător de simple iluzii fantasmagorice.

Ce bine ar fi dac-aţi avea tăria necesară

Curajul nebun de-a vă privi mai des în oglindă

Faţă în faţă cu propriul Eu lăuntric,

Nu mă întrebaţi, ştiu, e foarte greu, e cumplit de dureros

Poate tocmai de aceea nu veţi găsi în casa mea

Nici o oglindă, demult le-am spart pe toate

Nu suportam să-mi văd propria-mi decădere

Preferam să cred în propriile-mi năluciri.

Da, e adevărat, am ucis chipul lui Dumnezeu

Cel oglindit în suflarea dăruită odată cu naşterea

Sufletului meu, l-am ţinut ascuns privirilor,

Chipului sfânt şi pur al divinităţii îl preferam

Pe cel diform şi trecător, dar mai comod al nefiinţei…

Oameni buni, dragii mei, lepădaţi-vă măştile

Şi veţi cunoaşte fericirea cea veşnică,

Veţi putea iubi cu-adevărat tot ceea ce demult

Cândva aţi iubit, dar cu timpul acest sentiment

A fost redus la tăcere, cu brutalitate demonică

De către un Eu egoist şi rece, insensibil şi fad

Veţi putea din nou să vă bucuraţi asemenea copiilor

Chiar dacă şi acest sentiment a fost stins de multă

Prea multă minciună, imensă falsitate,

Veţi putea redeveni copii ai lui Dumnezeu şi ceea ce este

Şi mai important, veţi deveni voi înşivă.

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "

vineri, 16 decembrie 2011

TRANSMUTAŢIE ESTETICĂ

Criticilor mei,

Sunt sătul de mizeria din jurul meu, dar mai ales scârbit de faptul

Că eu sunt cel care o întreţine şi-i dă sens,

În fiecare zi călcăm pe cadavre, scuipăm pe sufletele celorlalţi

Plini de noi înşine nu mai avem timp pentru semenii noştri,

Decât pentru a le îngreuna trecerea printr-o lume

Şi aşa chinuită de fantasma unei vieţi spălăcite.

Cenuşie şi searbădă viaţă, cine mai cutează să aibă gânduri

În secolul acesta aiurit de himera vitezelor superluminice,

Cine mai are răbdare să-şi numere clipele de neputinţă

Sfâşietoarele momente de plictiseală, de inutilitate demenţială a fiinţei.

Am renunţat să mai născocesc speranţe într-un ocean de neîmpliniri

De ce să spun adevărul când e mai estetic să mint frumos

Într-o lume chinuită de prea multe adevăruri fără rost.

Oricum, în lupta dintre Supraom şi Idiot câştig de cauză va avea întotdeauna maimuţa.

Poate asta e o artă demnă de un biet nebun, paradoxal suntem cu toţii

Nebunii unei lumi anormale, deşi în curând nebunia va intra şi ea în normalitate.

Înseamnă că în sfârşit voi fi pe placul criticilor mei dar mai ales

Al celor destul de nerozi să-mi rabde cuvintele făcătoare de iluzii.

Stilul acesta modernist prinde contur şi bâlbâielile mele vor fi

Percepute drept încântătoare versuri menite să adulmece

Putreziciunea din sufletele noastre scârbavnice.

Poate e mai bine aşa, înfrăţit în spiritul acesta jegos, rebel şi modern

Decât goliciunea unui spirit curat, învechit şi dement prin sfinţenie.

Dacă experimentul divin a eşuat lamentabil, omul nefiind decât o palidă

Umbră a Creatorului, putem încerca să sluţim chipul lui Dumnezeu şi poate vom reuşi

Să-l facem se ne semene, să fie aidoma nouă, dacă noi n-am izbutit să fim copii fidele

Ale nemărginirii, El în suprema-i iubire cosmică se va fi făcut Om pentru odraslele sale.

Dincolo de nimicnicia unor josnice făpturi nimic nu pare să tulbure

Liniştea haotică şi cu aspect de cimitir a unei lumi adormite în beznă

Dacă nu-i pot fi lumina care să-i mângâie speranţele răzleţe

Mă voi mulţumi să-i fiu un fidel gropar, dar nu unul de rând

Ci asemenea ucigătorului Supraom Nietzscheean voi fi devenit

Groparul unei divinităţi oarbe şi mute.

Aşadar, dacă nu putem umple golul din sufletele noastre

Chinuite de amarul şi deznădejdea unei vieţi trăite degeaba

Mai bine să dăm sens acestui gol şi să-l ridicăm la rang de Suprem Zeu.

Robert TRIF - din Volumul " Luceferii Nemuririi "

joi, 15 decembrie 2011

Codul lui Oreste 10 decembrie 2011 – Sensul politicii

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Cristian Gava.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

"Sensul politicii in noua paradigma"

invitat: Cristian Gava

miercuri, 14 decembrie 2011

MAGISTER LUDI

Dedicată lui Hermann Hesse,

Stau îngenuncheat la poalele cetăţii Castalia, vrăjit asemenea unui magister ludi

De minunăţiile dezvelite de natura însufleţită de suflul divin al Abraxasului cosmic,

Mi-am găsit adăpost lângă coama înfricoşătorului copac al cunoştinţei binelui şi răului

Dar sunt cuprins de fericire, de acel magic râsu-plânsu, devenit eu însumi o Axis Mundi

Şi cum ar putea fi altfel, odată ce-am cunoscut-o pe Ea, divina Evă, maica tuturor Lucrurilor, matcă primordială a tuturor esenţelor, Spirit din Spiritul lui Dumnezeu.

Am înţeles astfel calea de mijloc a marelui Buddha, durerea şi bucuria, suferinţa şi

Fericirea, au aceeaşi rădăcină, pornesc amândouă îngemănate întru acelaşi arbore

Copacul Bo al iluminării, ele îşi trag seva din acelaşi sol adânc al nemuririi noastre

Narcis şi Gură-de-Aur sunt prietenii mei cei mai apropiaţi, mereu nedespărţiţi

Etern neliniştiţi, dar oriunde ar locui în miriadele de lumi ale universului

Ei nu pot fi aflaţi decât împreună, asemenea lui Shiva şi a consoartei sale Shakti.

Într-un sfârşit, păşesc temător şi profund emoţionat în Castalia spirituală

Având drept ghid spiritual pe Demianul acela încântător şi suprauman

Fermecător, orbitor, însufleţit de lumina divinităţii logodite cu umanitatea

Ridicând amândoi privirea spre Cer, mulţumim cu glas sfios universului magnific

Ce străjuieşte deasupra capetelor noastre, apoi culcăm privirea în pământ

Aducând un ultim omagiu ţărânii, maica noastră Geea, şi încununaţi de maica

Primordială cu aura de sfinţi pământeni, aureolaţi de cunoaşterea nemuritoare

Dăruită de Tatăl ceresc, suntem acum cu-adevărat maeştri ai jocului cu mărgele de sticlă.

Robert TRIF - din Volumul " Luceferii Nemuririi "

marți, 13 decembrie 2011

Sosirile – Partea 54 – Devil’s Pact

Va prezint un serial incitant si provocator, realizat de BSGJO Production, si anume “Sosirile”, un serial “cu interviuri si poze deosebite care scot in evidenta o imagine in ansamblu pentru voi, sa ne pregatim sa inaltam constinta si sa facem tot ce putem sa imprastiem aceasta informatie, ca oamenii din jurul vostru sa inteleaga, ce se intampla cu-adevarat astazi. Noi avem nevoie de fiecare dintre voi sa faceti parte din aceasta schimbare.”

La fiecare doua saptamani, asadar bilunar, voi posta cate un episod din acest serial video. Nu voi aduce nici un comentariu acestui serial, va las pe dvs. sa decideti daca informatiile prezentate sunt veridice, iar interpretarle facute de realizatorii serialului sunt pertinente sau nu.

Indiferent de parerile exprimate, eu ma voi situa pe o pozitie neutra si echidistanta, pentru a nu influenta in nici un mod perceptia dvs. asupra serialului “Sosirile”. Fiecare dintre voi este liber sa creada ce doreste, in functie de capacitatea de intelegere a fiecaruia, in functie de cunostiintele dobandite, in functie de mostenirea culturala si religioasa.

Asa cum se anunta inca din faza incipienta, pornind de la episodul pilot, “Sosirile” , va investiga aparitiile mai multor antichristi (Dajjal) si a doua sosire a Salvatorului Isus Cristos. De asemenea, asa dupa cum informeaza realizatorii, serialul va trata aspecte ale controversatului an 2012, elemente ale masoneriei mondiale, simbolistica, mituri, esoterism si multe altele.

luni, 12 decembrie 2011

IMN NEBUNIEI

Dedicată lui Friedrich Nietzsche,

Ce frumos că mai există încă nebuni într-o lume înecată de normalitate

O normalitate sufocantă, aducătoare de nenorociri şi suferinţe fără de margini,

Doar nebunia tinerească, înflăcărată de credinţă, iluminată de cunoaştere

Poate să ne treacă dincolo de noi înşine, realizând adevăratul salt dinspre nefiinţă

Înspre fiinţă, trecerea iniţiatică dinspre moarte înspre viaţa cea veşnic nepieritoare.

Biruinţa spiritului este în acest fel asigurată de fidelii săi eroi-nebuni

Iar Supraomul poate respira din nou aerul înălţimilor atât de dragi lui

Alături de animalele sale totemice preferate, şarpele şi vulturul

Aflaţi îngemănaţi asemenea dansului cosmic al lui Shiva

Într-un imn de slavă adus celui nepieritor, neclintitului şi nerostitului.

Simt că într-o admiraţie nebună, cuvintele pier sub greutatea spiritului

Divin al Supraomului Nitzscheean, cel sortit mereu să fie neînţeles

Dar cum ar putea fi altfel, să înţelegem negânditul cu mintea noastră prea

Omenească, şi astfel se naşte tragedia, dincolo de bine şi de rău a Supraomului.

Cu toate diferenţele aparente, Supraomul şi Fiul Omului sunt plămădiţi dintru

Acelaşi divin aluat cosmic, fii ai Dumnezeului cel Viu, asemeni fraţilor Cain şi Abel

Unul închinat suferinţei şi sortit morţii, celălalt închinat libertăţii şi căzut pradă nebuniei…

Şi unul şi celălalt vlăstare ale aceluiaşi arbore divin, actori ai aceluiaşi scenariu universal

Urzit de eterna şi mereu schimbătoarea fire a jucăuşei Maya, suprema esenţă a Totului.

Robert TRIF - din Volumul " Luceferii Nemuririi "

vineri, 9 decembrie 2011

ULTIMUL SĂRUT…

Dedicată lui F.M. Dostoievski,

Mă închin în faţa durerii lumii întregi, asemenea ucigaşului înviat Raskolnikov

Dar mai presus de toate m-aş pune stavilă gloanţelor aţintite spre pieptul

Unui geniu fără de care omenirea nu ar fi învăţat salvarea prin suferinţă,

Speranţele noastre ar fi fost infinit mai puţine fără de eroii săi enigmatici

Dar însufleţiţi de o maladie purificatoare pentru noi, înzestraţi din abundenţă

Cu Spirit, poate prea mult spirit, şi tocmai de aceea cuprinşi de istovitoare lupte

Între lumina cea orbitoare a dumnezeirii şi genunea cea ameţitoare dar îmbietoare a Haosului, îmbătaţi de lumină şi totuşi cuprinşi de fermecătoarea îndoiala a neantului.

Marele Inchizitor vorbeşte în numele nostru al tuturor, el este asemenea lui Adam

În grădina Edenului biblic, el este purtătorul soliei umanităţii pierdute

Care crede cu tărie în propria-i putere, singura care-l poate izbăvi cu-adevărat

De grozăvia destinului, pentru asta este gata să renunţe la orice chiar şi la cel mai

De preţ dar al divinităţii – Libertatea, la ce bun această povară aruncată asupra sa

Când omul nu vrea să fie decât o slugă netrebnică şi nimic mai mult.

Oamenii refuză să fie zei, vor mai bine să fie asemenea fiarelor din pădurile sălbatice

Să se lupte între ei pentru supravieţuire, dar să fie liniştite, adică fără conştiinţă,

Asta e prea mult pentru ei, au învăţat pe propria piele că Spiritul aduce cu el nelinişte

Nu vor să hotărască ei înşişi, frica de răspundere le-a adormit intelectul,

Hrana sufletească este neîndestulătoare pentru o adunătură de sclavi ai ignoranţei

Nu mai vrem minuni, nici speranţe, nici promisiuni, vrem certitudini – pare să se strige

Din miliarde de piepturi, Dumnezeu nu mai are loc într-o lume îngustată de imbecilitate

De laşitate, de pierderea prea timpurie a credinţei.

Dar Christos cel viu nu a murit în zadar, el poate orice dar nu fără voia noastră

El a înţeles greutatea dilemei umane, dar a considerat că preţul plătit pentru libertate

Merită, şi astfel darul lui pentru o umanitate plângându-şi neputinţa este acel ultim Sărut, prin care Marele Inchizitor şi implicit întreaga omenire este izbăvită de

Prea greaua povară, şi astfel ce părea imposibil devine acum posibil, umanitatea

Învie şi ea odată cu Salvatorul ei, iar noi toţi biete umbre pierdute în infinitate

Purtăm în suflet încrustat cu litere de foc acel ultim sărut deopotrivă cu toată durerea,

Furia, sălbăticia, libertatea, îndărătnicia, spaimele şi bucuria Karamazovilor.

Robert TRIF - din Volumul " Luceferii Nemuririi "

joi, 8 decembrie 2011

Codul lui Oreste 3 decembrie 2011 – Adevarata Putere

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Horia Țurcanu.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

" Adevarata Putere: Coborarea Mintii in Inima "

invitat : Horia Țurcanu

Alte video cu acelasi invitat :
MAR 2012
http://www.youtube.com/watch?v=lmAfEP_UQs8
26 NOV 2011
http://www.youtube.com/watch?v=4jWkS3aMIpI
14 MAI 2011
http://www.youtube.com/watch?v=70okEKLYaUw
9 DEC 2010
http://www.youtube.com/playlist?list=PL13FBA5E467E5B250
5 NOV 2010
http://www.youtube.com/playlist?list=PLC657B2392D6BA47F
9 APR 2010
http://www.youtube.com/playlist?list=PLAFD6882B4C0A31D7
2009 - 2010
http://www.youtube.com/playlist?list=PL5AA99F0C9E89D76F

Contact invitat :
http://www.calatoriainimii.net/
http://ro-ro.facebook.com/horia.turcanu
horiapress@yahoo.com
http://www.transpersonal.ro/
http://www.cartileelenafrancisc.ro/
http://www.youtube.com/user/CalatoriaInimii

Contact realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226

miercuri, 7 decembrie 2011

PIERDUT ÎNTRU ETERNITATE

Dedicată lui Charlie Chaplin,

Uitat undeva între copilărie şi maturitate, pierdut în umanitate

Aflat singur la fel ca toţi semenii mei, dar totuşi singurul conştient

De monstruozitatea numită simplu modernitate, încerc timid

Să supravieţuiesc, deşi îmi pare totul grotesc şi nesăbuit.

Nu pot să-mi stăvilesc noianul de scârbă şi de lehamite

Ce-mi năvăleşte şi-mi inundă de pretutindeni fiinţa,

Am încercat fără sorţi de izbândă să fug de lume, de toată

Nebunia şi isteria, dar nici nu mai ştiu dacă sunt eu însumi

Sau o palidă umbră a unui suflet de copil, ce odinioară credea

Spera şi trăia bucuria de-o clipă a unei fiinţe de lumină

Devenită din nefericire, odată cu trecerea timpului hoinar

Un întuneric, o prăpastie, un coşmar cu imagini terifiante.

Înţeleg pe deplin suferinţele fără de margini ale poporului evreu

În disperata sa trecere prin lume, toate încercările sale supraomeneşti

De a supravieţui neschimbat în istoria lumii,

Tocmai de aceea mi-e drag fără de seamăn acest straniu neam

Care a stârnit invidie în sânul altor naţiuni avide de putere.

Când mă gândesc la faptul că marii artişti ai umanităţii

Au trăit într-o cruntă mizerie, mi se par penibile toate onorurile

Posterităţii, înţeleg singurătatea lui Mozart pe ultimul său drum

Spre eternitate, condus pe ultimul drum doar de gropari şi de

Unicul său prieten fidel-câinele, iar mai apoi cum peste timp

Ne mândrim cu muzica sa divină, cât sadism în tot acest odios

Comportament de jivine sălbatece, cum ne ostoim mizeria din suflete

Pe acordurile unei simfonii unice ale genialităţii unui suflet

Pe care cu neobrăzare l-am mutilat, l-am stors de vlagă cât am putut

Cu o furie oarbă, iar alţi inşi odioşi şi inutili îi ridicăm zilnic la rang de zei

Deşi nu merită nici măcar o biată flegmă din piepturile noastre înveninate,

Şi totuşi ei sunt mai marii zilei, cărora le aducem toate onorurile nemeritate

Iar celor asemenea marelui Mozart sau altor pictori, scriitori, savanţi,

Le întoarcem spatele, nu ştim cum să le facem viaţa mai insuportabilă

Abia peste timp, ne dăm subit seama că fără ei am fi nimic, un biet pumn

De ţărână, fără viaţă, poate asta este soarta enigmaticului spirit, nu ştiu

Dacă asta este o victorie a spiritului în lupta sa cu ignoranţa şi prostia,

Oricum ar fi e o victorie cu gust amar, pe care mi-e greu s-o înghit

Şi mă întreb deseori dacă merităm să primim lumina dumnezeirii reflectate

De aceste mari spirite, sau am merita să fim lăsaţi singuri cu întunericul

Din sufletele noastre moarte, şi totuşi cât de caldă şi mângâietoare este lumina

Adusă de aceste spirite călăuzitoare, nu vom putea niciodată să le mulţumim

Pentru toată dragostea lor imensă cât universul, pentru sacrificiul lor nebunesc

Într-o lume nesăbuită şi aparent nepăsătoare, pentru credinţa lor neştirbită

În adevărata şi singura putere, Spiritul – puntea dintre noi şi Dumnezeu.

Cuprins de lacrimi de recunoştinţă, cred că singurul omagiu pe care-l putem

Aduce cu noi pentru ei, ar fi să devenim şi noi asemenea lor, sau măcar să încercăm,

Să încercăm totuşi să fim nebuni până la capăt, să credem neclintit, fără să ne pese

Decât de drumul nostru prin istorie, să lăsăm în urma noastră ceva măcar ca o undă

De speranţă, o mică rază de lumină, îndeajuns spre a ne conduce izbânda întru eternitate.

Poate atunci scârba şi regretele vor dispărea pentru totdeauna, lumea va fi mai aproape de noi, iar împreună vom fi cu toţii părtaşi la nunta spiritului cu lumea şi cu Dumnezeu, iar

Dualitatea va dispărea asemenea unui fum, lupta ne va părea o joacă de copil, şi vom asculta

Cuminţi şi fericiţi simfonia divinului din noi, din lume, dimpreună cu Spiritul Suprem – Dumnezeu…

Robert TRIF - din Volumul " Luceferii Nemuririi "

marți, 6 decembrie 2011

Climate literare – nr.48 / noiembrie 2011

Semnează în acest număr...

Ion Iancu Vale Text despre speranţă 3
Ion Iancu Vale Gânduri, Amintiri, Speranţe 3
Al George Mihail Sadoveanu - biografie 4
Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 5
Adrian Marino Altă Românie 6
Augustin Deac Codex Rohonczy 7
Gheorghe Constantin Nistoroiu Crucea şi Învierea în poezia Golgotei româneşti 8
Gabriela Petcu Mesagerul stelelor 9
Aurora Peţan Limba română, patria mea 10
Georgeta Resteman Promovarea nonvalorii, brand naţional 12
Mihai Antonescu Desprinderea de singurătate 13
Victor Sterom Fulguraţii 14
Ioan Vişan Cuşca elastică 14
Calea Sorin Poeme 15
Delia Stăniloiu Contrast (poem) 15
Octavian Lupu Esenţa armoniei se află în repausul sufletului omenesc 16
Puiu Răducanu Îngerul albastru 17
Gabriela Genţiana Groza Epigrame 17
Dorel Schor Memoria acuarelei 18
Menuţ Maximinian Poezia îmbrăcată în pardesiu 19
Mircea Cărtărescu Sentimentul românesc al isteriei 20
Liviu Jianu „Ce mai faci?“ (poem) 21
Adrian Niculescu Rosa del Conte 22
Maria Niculescu Laicele, de Rada Petre 24
Gheorghe Palel A promite (poem) 25
Nicolae Nicoară Horia Cărţile mele... (poem) 25
Vavila Popovici Lăcomia fără de sfială 26
Mariana Brăescu Silvestri A fost un proiect, a rămas doar un vis 28
Theodor Răpan Evanghelia cerului 29
Mihai Bendeac ...asta e realitatea 30
Melania Cuc Poeme 31
Melania Cuc Vraj(b)a clipei 32
Dimitrie Grama Despre „Vânătoarea de trofee“ 33
Ioan Barb La numărul 99 nu mai locuiesc oameni 34
Emil Perşa În portul pescarilor 36
Mihai Cezar Popescu Proză scurtă 37
Ion Iancu Vale Şi a fost... „Moştenirea Văcăreştilor“ 38
Lucian Constantin „Văcăreştii la amiază“ 39

luni, 5 decembrie 2011

RENAŞTEREA DIN MOARTE

moarte-renastere 

Atunci când mă credeam mort pentru totdeauna şi lipsit de orice fărâmă de speranţă Dumnezeu mi-a mângâiat din nou creştetul iar moartea s-a dovedit în fapt renaştere,

Înviere.

Oare de câte ori va trebui spiritul să-mi resusciteze sufletul păcătos intrat într-o comă Profundă ?

Viaţa-mi întreagă s-a scurs practic între clipele de somn profund ale necunoaşterii mele Şi puţinele momente de trezire din cufundarea în propriile-mi neputinţe metafizice,

Închipuire ?

Am fost mai tot timpul clientul preferat al salonului de reanimare numit destin

Şi totuşi niciodată înfrânt definitiv, lumina a învins de fiecare dată cu ajutorul

Demiurgului.

Să fi fost doar vis şi totuşi întunericul nu e altceva decât o altă forma de lumină

Dihonia neantului nu e în fapt nicidecum reală, simplă iluzie necesară adevăratei Cunoaşteri.

Întunericul n-a fost să fie decât muzica neauzită şi cuvintele nerostite ale luminei Divinităţii.

Aşadar moartea din care am renăscut nu fusese altceva decât visul unui somn profund fără de vise !

E atât de simplu şi totuşi atât de greu de crezut, atât de greu de conceput dar totuşi atât

De firesc.

Toată durerea lumii întregi în faţa căreia asasinul-rebel Raskolnikov îngenunchea cu Blândeţe,

Întreaga mizerie sufletească din univers se naşte doar din neputinţa noastră de a vedea nevăzutul, de a nu auzi nerostitul şi de a nu făptui fără să făptuieşti asemenea călugărilor buddhişti, cei care trăiesc sacrul lumii acesteia fără să se lovească de profan.

Nu ar fi fost sa fie Dumnezeirea răstignită pe Golgota dacă noi nu am fi fost orbi, surzi şi Neputincioşi să înţelegem neînţelesul.

Mântuitorul a plătit neîncrederea noastră prin moarte iar prin moartea sa noi renaştem Permanent chiar fără să o ştim,

Satan şi tot alaiul său sunt doar iluzii create de minţile noastre nătânge,

Iluzii care se hrănesc tocmai din nevisarea noastră sau din refuzul de a trăi plenar Conştient şi în Armonie cu tot ceea ce ne înconjoară, Fie ca din când în când, măcar Pentru o clipă

Cât toată scurgerea timpului până la ea şi dincolo de timpul netrecut al Viitorului, să Renaştem şi noi pentru eternitate îmbrăţişând Spiritul.

Robert TRIF - din Volumul " Luceferii Nemuririi "

vineri, 2 decembrie 2011

LUCEFERII NEMURIRII

astronomie-pluto-1 

Nu rămâne în urma noastră decât vibraţia dumnezeiască a suflului nostru

Sufletul fiecăruia este însăşi sămânţa lui D-zeu sădită peste universuri

Cu ea venim şi tot cu ea plecăm, restul e tăcere, pulbere şi fum

Dincolo de simfonia vieţilor noastre nimic nu contează.

Macedon va rămâne pururi în minţile muritorilor drept cel mai mare cuceritor

Dar cu-adevărat în inimile noastre va rămâne mitul plecării sale din lume

Cu mâinile goale întinse spre eternitate, iar celor ce nu cred în mituri

Imaginei lui proiectată peste nemărginirea veacurilor

Se va fi suprapus nepieritoarea aură a nemuritorului său dascăl-Aristot.

Nu scriu pentru mine, ci pentru cei dintre voi care sunteţi vii

Într-o lume plină de cadavre umane şi iluzii nenumărate

Prieteni dragi ai sufletului meu sunteţi toţi voi cei liberi

Triumfători asupra iluziilor şi simpli căutători de adevăr

Fii ai luminii, voi sunteţi luceferii bolţii înstelate a cerului fără de margini

Voi ce ştiţi să ascultaţi muzica sferelor şi armonia universurilor.

Nu vă spun nimic nou, nici nu am drept scop noutatea ci doar aducerea aminte

Repetându-mă la nesfârşit în speranţa că voi trezi din somnul raţiunii

Toţi acei monştri născuţi din nepăsare, ignoranţă şi letargie.

Luminaţi pe cei de lângă voi şi veţi fi primit în dar nemurirea

Nu aduceţi cu voi nici o învăţătură, spiritul nu are nevoie de predici

Faptele voastre sunt cele ce vor servi drept hrană celor flămânzi

Gândurile voastre sunt cele ce vor servi drept băutură celor însetaţi

Nu ocoliţi pe cineva anume, din cauza înfăţişării sale sau poziţiei sociale

Contează doar dorinţa de a rupe vălul iluziei şi nimic altceva.

Mai degrabă dezvăţaţi oamenii de toate cele netrebuincioase sufletului

Dezvăţaţi oamenii de frica de moarte, dezrobiţi oamenii de toate fricile lor

Învăţaţi oamenii că sunt liberi asemeni demiurgului lor al cărui chip etern

Sufletele noastre îl poartă cu sine în călătoria devenirii noastre.

Dezvăţaţi de ignoranţă, puneţi capăt neştiinţei şi necredinţei

Nu învăţaţi ce anume sau în cine anume să creadă oamenii

Învăţaţi-i să creadă în ei înşişi şi cu dragoste fi-veţi răsplătiţi

Arătaţi-le începutul şi sfârşitul călătoriei, de unde vin şi încotro se vor duce.

Întunerecul este tot o manifestare a Luminei şi nu lipsa Luminei

Materia este o altă formă a energiei iar dualitatea altă formă a unităţii

În eternitate Există cu-adevărat doar Lumina, Energia, Unul şi Vibraţia

Adică noi cei ce suntem cu toţii exprimarea liberă a dumnezeirii şi trăirea

Din lăuntrul fiinţei lui D-zeu a Energiei, Luminei, Unului şi Vibraţiei

Aşadar, lăuntric suntem expresia Vie a manifestării lui D-zeu

Ce altă învăţătură ar putea trezi morţii din mormintele lor ?

Noi suntem cei Liberi să luminăm minţile şi inimile voastre

Luceferi ai nemuririi, luminători ai întunerecului, iubitori ai Adevăratului D-zeu.

Robert TRIF - din Volumul " Luceferii Nemuririi "

joi, 1 decembrie 2011

Codul lui Oreste 26 noiembrie 2011 – Spirit, Energie, Materie

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe  Eugen Bîrgăoanu.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

" Spirit-Energie-Materie: Cele trei dimensiuni existentiale "

invitat : Eugen Bîrgăoanu (AIM Group)

Contact invitat :
http://www.aimgroup.ro/

Contact realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More