Recent Posts

Eckhart Tolle – Un maestru modern

Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali si inspirati calauzitori spirituali ai timpului nostru, iar cartea "Puterea prezentului" este una din cele mai bine vândute în SUA dupa 11 Septembrie. Autorul s-a nascut în Germania, unde si-a petrecut primii 13 ani din viata. Dupa ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit cercetator si îndrumator la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, în urma unei transformari spirituale profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvata si viata i s-a schimbat radical.

Neale Donald, Walsch - Conversatii cu Dumnezeu

Conversatia pe care Neale Donald Walsch o poarta cu Dumnezeu este inclusa in sase volume si inca nu s-a terminat! Cele sase volume sunt: Conversatii cu Dumnezeu, vol.I, II, III, Prietenie cu Dumnezeu, Comuniune cu Dumnezeu, Momente de gratie.

Universul lui Stephen Hawking

Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un fizician englez, teoretician al originei universului si unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematica la Universitatea Cambridge, detinuta cândva de Isaac Newton.

Michio Kaku - Einstein-ul zilelor noastre

Michio Kaku este considerat de majoritatea oamenilor de stiinta, Einstein-ul zilelor noastre, in afara faptului ca este un geniu, se exprima in termeni pe care si un om simplu cu un pic de engleza il poate intelege cu usurinta..

Zecharia Sitchin si cartile sale

Zecharia Sitchin este un autor controversat al zilelor noastre, care incearca sa ofere o alta viziune asupra mitului creeari omului.El se bazeaza pe diverse descoperiri arheologice, precum si studiul unor vechi texte, in principal pe vechile texte ale sumerienilor, cum ar fi Epopea lui Ghilgames sau Enuma Elish.

vineri, 19 octombrie 2012

Sosirile – Partea 71 – 42 Gaura de iepure si steaua caine

Va prezint un serial incitant si provocator, realizat de BSGJO Production, si anume “Sosirile”, un serial “cu interviuri si poze deosebite care scot in evidenta o imagine in ansamblu pentru voi, sa ne pregatim sa inaltam constinta si sa facem tot ce putem sa imprastiem aceasta informatie, ca oamenii din jurul vostru sa inteleaga, ce se intampla cu-adevarat astazi. Noi avem nevoie de fiecare dintre voi sa faceti parte din aceasta schimbare.”

La fiecare doua saptamani, asadar bilunar, voi posta cate un episod din acest serial video. Nu voi aduce nici un comentariu acestui serial, va las pe dvs. sa decideti daca informatiile prezentate sunt veridice, iar interpretarle facute de realizatorii serialului sunt pertinente sau nu.

Indiferent de parerile exprimate, eu ma voi situa pe o pozitie neutra si echidistanta, pentru a nu influenta in nici un mod perceptia dvs. asupra serialului “Sosirile”. Fiecare dintre voi este liber sa creada ce doreste, in functie de capacitatea de intelegere a fiecaruia, in functie de cunostiintele dobandite, in functie de mostenirea culturala si religioasa.

Asa cum se anunta inca din faza incipienta, pornind de la episodul pilot, “Sosirile” , va investiga aparitiile mai multor antichristi (Dajjal) si a doua sosire a Salvatorului Isus Cristos. De asemenea, asa dupa cum informeaza realizatorii, serialul va trata aspecte ale controversatului an 2012, elemente ale masoneriei mondiale, simbolistica, mituri, esoterism si multe altele.

marți, 16 octombrie 2012

Sosirile – Partea 70 – Dog Star & Rabbit Hole

Va prezint un serial incitant si provocator, realizat de BSGJO Production, si anume “Sosirile”, un serial “cu interviuri si poze deosebite care scot in evidenta o imagine in ansamblu pentru voi, sa ne pregatim sa inaltam constinta si sa facem tot ce putem sa imprastiem aceasta informatie, ca oamenii din jurul vostru sa inteleaga, ce se intampla cu-adevarat astazi. Noi avem nevoie de fiecare dintre voi sa faceti parte din aceasta schimbare.”

La fiecare doua saptamani, asadar bilunar, voi posta cate un episod din acest serial video. Nu voi aduce nici un comentariu acestui serial, va las pe dvs. sa decideti daca informatiile prezentate sunt veridice, iar interpretarle facute de realizatorii serialului sunt pertinente sau nu.

Indiferent de parerile exprimate, eu ma voi situa pe o pozitie neutra si echidistanta, pentru a nu influenta in nici un mod perceptia dvs. asupra serialului “Sosirile”. Fiecare dintre voi este liber sa creada ce doreste, in functie de capacitatea de intelegere a fiecaruia, in functie de cunostiintele dobandite, in functie de mostenirea culturala si religioasa.

Asa cum se anunta inca din faza incipienta, pornind de la episodul pilot, “Sosirile” , va investiga aparitiile mai multor antichristi (Dajjal) si a doua sosire a Salvatorului Isus Cristos. De asemenea, asa dupa cum informeaza realizatorii, serialul va trata aspecte ale controversatului an 2012, elemente ale masoneriei mondiale, simbolistica, mituri, esoterism si multe altele.

vineri, 12 octombrie 2012

Codul lui Oreste 5 octombrie 2012 – Amenintari ecologice

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Ultima emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe ecologistul Paul Iurea.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.

© Antena 2
http://www.antena2.tv/
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste
05 Oct. 2012

invitat : Paul Iurea 
realizator : Oreste Teodorescu

contact realizator :
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226
http://www.codulluioreste.ro/
http://codulluioreste.blogspot.com/

vineri, 5 octombrie 2012

Codul lui Oreste 28 septembrie 2012 – Amestecul zeilor in evolutia umanitatii

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Ultima emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Iuri Floroiu, redactor la revista “Lumea Misterelor”.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.

© Antena 2
http://www.antena2.tv/
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste
28 Sep. 2012

invitat : Iuri Floroiu 
realizator : Oreste Teodorescu

contact realizator :
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226
http://www.codulluioreste.ro/
http://codulluioreste.blogspot.com/

vineri, 28 septembrie 2012

Codul lui Oreste 15 septembrie 2012 – Dualitatea Vietii

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Ultima emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Risvan Vlad Rusu.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.

© Antena 2
http://www.antena2.tv/
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste
15 Sep. 2012

invitat : Risvan Vlad Rusu
realizator : Oreste Teodorescu

contact realizator :
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226
http://www.codulluioreste.ro/
http://codulluioreste.blogspot.com/

luni, 24 septembrie 2012

Codul lui Oreste 8 septembrie 2012 – Cunoasterea, intre cenzura si manipulare

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Ultima emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe scriitorul Adrian Gongea, autorul cartii “Acheiro Skiagraphia”.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

contact realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Arheologii au intrat pentru prima oara intr-un templu mayas vechi de 1500 de ani

O echipa de arheologi de la Institutul National de Antropologie si Istorie din Mexic a intrat pentru prima data intr-o camera mortuara dintr-un templu al civilizatiei Maya din Palenque.

Camera a fost gasita intr-un complex de piramide puternic deteriorat cunoscut sub numele de Acropole de Sud, intr-o zona acoperita de jungla, din Palenque, nu departe de Templul Inscriptiilor, unde in 1950 a fost descoperit mormantul unui conducator de mai tarziu al mayasilor, Paka.

Mormantul neatins de 1.500 de ani este posibil sa contina ramasitele primului suveran din Palenque, K'uk Bahlam I, care a fost creatorul dinastiei, care l-a inclus si pe faimosul guvernator mayas Paka.

Camera se afla la o adancime de aproximativ 6 metri sub partea de sus a structurii mayase cunoscute sub numele de Templul XX si a fost inchisa ermetic de mai bine de un secol si jumatate.

Mormantul a fost descoperit in anul 1999, dar din cauza instabilitatii fundatiei templului el a fost inaccesibil explorarii umane.

Maya tomb

Susan Gillespie, profesor asociat de antropologie la Universitatea din Florida, care nu a fost implicat în proiect, a declarat: "Aceasta este o descoperire importanta pentru Palenque si pentru întelegerea istoriei si politicii clasice timpurii a civilizatiei Maya."

Descoperirile initale au constat in 11 vase, cateva piese ale unor bijuterii si mai multe pietre de jad. Ceea ce s-a gasit apoi a fost o pictura murala de culoare rosie, care se intinde pe trei pereti din camera.

Se spera sa fie descoperit sarcofagul care contine ramasitele lui K'uk Bahlam I, care a fost cunoscut si sub numele de Jaguarul Quetzal. O echipa de restauratori, chimisti si arhitecti incearca sa conserve camera mortuara, neexplorata de atata timp.

kanBahlam

"Suntem in fata nasterii dinastiei de la Palenque, din anul 400 d.Hr. Chiar daca am putea vorbi despre camerele mortuare ale fondatorului acestei dinastii, acest lucru nu mai este o speculatie, pana cand vom incepe sapaturile arheologice", a spus arheologul Arnoldo Gonzalez.

Sursa: Monty's World, Decipherment

vineri, 21 septembrie 2012

Robert TRIF – Scrieri



In cele din urma am urcat pe Scribd cartile scrise de mine, ele erau postate si pe blog, dar la rugamintea unor prieteni le-am postat in format pdf pe Scribd.

Fiecare poate acum sa le citeasca online, si ce este si mai important, le poate descarca pe calculatorul personal.

In primul rand, am publicat volumul de poeme filosofice “Inaltimi si Abis”, care din ratiuni economice a cuprins toate cele trei volume de poezie, publicate initial separat.

Aceasta carte cuprinde de fapt cele trei volume de poeme, publicate anterior separat, si anume :

Volumul I - Peregrin spre Absolut;
Volumul II - Triumfatorul;
Volumul III - Paradoxul de a fi Roman

Carte de poeme filosofice, care cuprinde in fapt trei volume de poeme initiatice, primul intitulat "Peregrin spre Absolut" descrie trecerea fiintei de la intuneric la lumina, descoperirea sinelui si calatoria sufletului spre lumina dumnezeirii.

Volumul doi intitulat "Triumfatorul", prezinta deja lumea de "dincolo", sufletul ajuns una cu divinitatea, unit cu totul, cu Celalalt. Volumul trei prezinta o viziune postdecembrista a starilor sufletesti in care se zbate poporul roman.

inaltimi si abis



Urmeaza volumul IV de versuri intitulat “Luceferii Nemuriri”:

Volumul de fata continua seria de poeme spirituale (poeme initiatice), inceputa cu primul volum de cautari "Peregrin spre Absolut" acea incercare a labirintului dupa cum spunea Eliade, continuata cu volumul doi "Triumfatorul", volumul supremei initieri, cand spiritul devine perfect constient de unirea si identitatea cu Dumnezeu, odata triumfator asupra iluziei devenit nemuritor, iar al treilea volum "Luceferii nemuririi" devine un imn inchinat acelor spirite libere modelatoare de eternitate.

luceferii nemuririi

Eseul Oglinda Amintirilor:

Oglinda amintirilor se vrea a fi un proiect continuu, nicicand terminat, perpetuu asemeni amintirilor unei vieti incarcate, traite din plin, o imagine in oglinda a propriului Eu launtric. Un Eu cuprins de nelinisti si spasme, sorbind cu nesat din cupa amintirilor, viselor si sprantelor.

OGLINDA AMINTIRILOR

Si nu in cele din urma romanul “Jurnalul unui Supraom” :

Trebuie specificat faptul, ca romanul “Jurnalul unui Supraom”, care la inceput l-am numit “Jurnalul unui nebun”, a fost scris in perioada 1998-2000. Acum dupa ani buni de la conceperea sa, mi se pare complet strain, probabil la fel e cu fiecare opera terminata, ti se pare instrainata, odata sfarsita si dezvelita privirilor. Am avut nevoie de un dram de nebunie, indraznind sa incep scrierea unui roman, marturisesc ca acum nu m-as mai simti in stare sa continui un asemenea proiect.

Nu stiu daca romanul este bun sau rau, o reusita sau un esec, timpul va confirma sau infirma valoarea sa, oricum nu am in plan scrierea altui roman, deoarece nu sunt pregatit pentru un proiect de durata, ma simt in apele mele doar atunci cand concep un poem sau incerc sa infirip idei pentru un viitor eseu. Romanul prezinta idei si credinte personale, zugravite prin cele doua personaje care-l alcatuiesc, maestrul si ucenicul, o relatie spirituala biunivoca.

Au fost cateva voci care m-au atentionat, ca de fapt lucrarea mea nu poate fi numita roman, cel mult o nuvela mistico-filosofica. Nu stiu daca acele voci au dreptate si nici nu ma intereseaza, deoarece nu ma incardez intr-un stil anume, asta e valabil si la poeziile mele, care de fapt nici ele nu ar fi poezii.

jurnalul unui supraom



Lectura placuta !

P.S: Mai exista si alte scrieri, cateva poeme recente, mai multe eseuri neterminate si o piesa de teatru pierduta undeva pe harddiskul calculatorului.

Poate candva sentimentele si trairile actuale, dimpreuna cu toate aceste proiecte nefinisate, vor deveni opere complete, dar toate intr-un viitor, sper eu, nu prea indepartat.

  Robert TRIF

“Dezvatatorul”

Un nou material care transforma caldura in electricitate cu ajutorul nanoparticulelor

O echipa de cercetatori a dezvoltat un material termoelectric revolutionar, ce transforma extrem de eficace caldura disipata in electricitate. Inventia deschide noi perspective in domeniul energiei regenerabile, principiul de baza fiind "reciclarea" caldurii pierdute, de exemplu, de un motor termic sau pe traseul sistemului de evacuare a gazelor arse.

Ideea recuperarii acestei energii nu este noua, dar noul material cel mai mare "factor de merit" sau "ZT" atins pana in momentul de fata: 2,2. In comparatie, robotul Curiosity, trimis de NASA pe Marte, dispune si el de un sistem termoelectric pe baza de "foita" de plumb (PbTe), dar cu ZT=1.

Noul material termoelectric a fost realizat de cercetatorii de la Universitatea Northwestern (SUA, Evanston) si permite transformarea a 15-20% din caldura pierduta in electricitate utila, ceea ce ar putea revolutiona lumea masinilor hybride, care combina un motor termic cu unul electric si o baterie. Dar printre domeniile in care ar putea fi folosit se numara si industria grea, precum rafinariile sau termocentralele.

Materialul, ce utilizeaza nanostructuri, are la baza un fel de "foita" sau pelicula de plumb (PbTe), un semi-conductor utilizat pentru prima data in domeniul energiei regenerabile si in misiunile pe Luna din cadrul programului Apollo.

Robotul martian Curiosity este spre exemplu alimentat cu un sistem termoelectric bazat pe telurura de plumb al carui ZT este de 1.

Intr-un comunicat publicat tot de Nature, Tom Nilges, chimist la Universitatea din Munchen (Germania), a calificat aceasta descoperire drept "un avans gigantic pentru termoelectricitate".

Puteți citi un rezumat al raportului direct aici: Nature .

Sursa: LosAngeles Times

joi, 20 septembrie 2012

Pamantul poate canta! Asculta “glasul” Planetei Terra

Unul dintre cei doi sateliti ai misiuii Radiation Belt Storm Probe (RBSP), lansati anul acesta la data de 30 august, a captat undele radio emise de magnetosfera terestra la data de 5 septembrie. Fenomenul acustic este cunoscut sub denumirea de „corul Pamantului”.

Oamenii de stiinta cunosteau de ceva vreme fenomenul, undele sonore emise de catre magnetosfera pamantului pot fi captate usor de catre satelitii folositi pe post de receptoare radio.

Din fericire pentru noi, echipa EMFISIS de la Universitatea din Iowa si Goddard NASA Space Flight Center, a fost capabila sa realizeze aceasta inregistrare sonora, care contine asa numitul “cor al Pamantului, astfel incat sa putem asculta cu totii Glasul Mamei noastre Geea.

Craig Kletzing, de la Universitatea Iowa, conduce echipa de cercetători care supravegheaza ansamblul complex de instrumente stiintifice de la bordul satelitilor RBSP.

El a explicat ca sunetele sunt emise de particulele incarcate energetic din straturile superioare ale magnetosferei Pamantului, inainte ca acestea sa fie prinse in miscarea generata de campurile circulare de radiatii din jurul planetei.

Cei doi sateliti RBSP se rotesc in jurul Pământului pe orbite eliptice, la altitudini ce variaza intre 375 şi 20.000 de mile.

Scopul acestei misiuni este studierea centurilor Van Allen - curenti de particule incarcate electric, aduse de vanturile solare pana in preajma Terrei si care sunt prinse in campul magnetic terestru.

Sursa: Dvice

IRANUL – MAREA MIZĂ (II)

SUA ŞI ISRAEL VOR SĂ DECIDĂ POLITICA IRANULUI

Rusia are interese economice proprii faţă de Iran. Destrămarea URSS a fost urmată, printre altele, de înflorirea corupţiei, la toate nivelele şi în toate domeniile, o adevărată „caracatiţă” în acest domeniu. Combinată cu devalorizarea accelerată a rublei a avut efecte dezastruoase asupra economiei.

Contractul încheiat în 1995 de ministrul rus de Externe, Igor Ivanov, cu autorităţile de la Teheran pentru construirea unui reactor nuclear la Bushahr era un balon de oxigen pentru Moscova.

Washingtonul a protestat şi chiar a făcut presiuni asupra administraţiei ruse să nu semneze un asemenea contract, pentru că punea la îndoială caracterul civil al programului nuclear iranian şi se întreba: de ce un stat care are rezerve imense de petrol şi gaze naturale are nevoie de energie alternativă?

Acesta a fost şi este principalul argument în sprijinul teoriei unui program nuclear militar dezvoltat sub pretextul unui program civil. Washingtonul nu a ţinut cont de faptul că autorităţile de la Teheran s-au angajat să respecte protocoalele şi monitorizarea din partea Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică (AIEA), al cărui rol este de a controla instalaţiile nucleare ale celor 118 state membre pentru a garanta folosirea paşnică a energiei nucleare. Pentru Israel şi SUA, Iranul nu trebuie să-şi creeze nici un program nuclear, nici măcar civil.
 
Trebuie precizat că autorităţile de la Teheran sunt conştiente de „moartea petrolului”. Tocmai din această cauză încearcă să folosească energia nucleară pentru a-şi susţine programul de dezvoltare economică şi după ce resursele sale de petrol şi gaze naturale vor fi epuizate.

Este o gândire pe termen lung de care israelienii şi americanii nici nu vor să audă. Necesităţile interne de petrol ale Iranului sunt de circa 932,9 milioane de barili/an, o cantitate uriaşă din care un sfert este utilizat la producerea energiei electrice.

Statele Unite nu vor să accepte acest lucru. Afirmă în continuare, intoxicând opinia publică internaţională, că Iranul nu are nevoie de un program nuclear ca o alternativă pentru resursele energetice. Deşi, potrivit Tratatului de neproliferare, fiecare ţară are dreptul inalienabil să utilizeze paşnici energia nucleară.

Şicanele împotriva Iranului au început imediat ce a semnat acordul cu Rusia. A început şi monitorizarea din partea AIEA, ceea ce ar fi trebuit să liniştească Washingtonul.  Tot în aceea perioadă NCRI din SUA a început să-şi facă simţită existenţa, prin faptul că a început să acuze autorităţile de la Teheran că ascund un centru clandestin de îmbogăţire a uraniului ala Natanz şi o uzină de apă grea la Arak!

William Beeman conduce un program nuclear la Brown University, iar Thomas Stauffer este inginer atomist, expert în problemele economice ale Orientului Mijlociu. Cei doi cunosc foarte bine facilităţile nucleare ale Iranukui şi, spre luare aminte, au prezentat capacităţile nucleare reale ale acestei ţări, într-un articol publicat în „Pacific News Service”, în cursul anului 2005.

Iranul dispune de o uzină de îmbogăţire a uraniului la Natanz şi una de cercetări asupra deuteriului la Arak. Nici una dintre ele nu este secretă, dar nici în stare de funcţionare. Chiar dacă ar funcţiona, nu pot produce plutoniu pentru fabricarea bombei atomice. Reactorul de la Bushehr urmează să producă (reţineţi, „urmează”) izotopi de plutoniu (PU 240, 242), din care, însă, este imposibil să fabrici arme nucleare”.

Nici vorbă de centru clandestin sau de o uzină de apă grea la Arak, după cum susţine NCRI! Departamentul de Stat american a informat că sursele sale au dezvăluit existenţa unor centrifuge secrete de îmbogăţire a uraniului. Însă, aceste surse nu au putut fi identificate!

Alte surse care acuză Iranul vin pe aceleaşi canale care descriau cu lux de amănunte armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, ori „uzine de arme biologice şi chimice” de la Khartoum. Să ne aducem aminte că acestea au fost bombardate de aviaţia americană, în baza informaţiilor nefondate, fiind…doar o simplă fabrică de medicamente.

Nici serviciile secrete, nici AIEA nu au putut confirma nici una din aceste acuye. Dar ele slujesc de minune Washingtonului. Nu puţini analişti occidentali, chiar americani, au fost de părere că în spatele acestor acuzaţii ale NCRI se ascunde o răfuială politică de ordin intern. Mai ales că ele proveneau de la o facţiune opusă guvernului reformist al preşedintelui iranian  Khatami, care era un adept al dialogului cu Occidentul. Nici acest lucru nu a interesat Administraţia de la Casa Albă.

După instalarea preşedintelui G.W.Bush, orice dialog între Iran şi Washington a fost imposibil. Iranul a fost inclus în „Axa răului” şi a început izolarea acestuia pe plan internaţional.

Şi astfel, pe diferite căi, după ce interesele americanilor nu au mai coincis cu cele ale liderilor de la Teheran, Administraţia de la Casa Albă intoxică Omenirea cu teoria unui Iran care are un „program nuclear militar”, numai pentru a se legitima o intervenţie militară americano-israeliano-turcă.
 
ÎN 2005, ISRAELUL DECLANŞASE ATACAREA IRANULUI!!

Potrivit Constituţiei din 1979, Iranul este un stat confesional islamic. Liderul spiritual şi autoritatea supremă politică şi religioasă a ţării este imamul Ali Khamenei, participant activ la înlăturarea regimului proamerican al Şahului Reza Pahlavi.

Cel care are primul şi ultimul cuvânt în orice problemă importantă a ţării este preşedintele Mahomoud Ahmadinejad, primul preşedinte laic al ţării după 1981. Este licenţiat al Facultăţii de transporturi al Universităţii de ştiinţe şi tehnologie din Teheran.

Pe timpul studenţiei a reprezentat instituţia sa de învăţământ în conducerea unui sindicat islamist, organizaţie care s-a aflat la originea luării de ostatici de la Ambasada SUA din Teheran, în 1979. Ca ofiţer al Gărzii revoluţionare a participat la războiul împotriva Irakului (1980-1989), pentru ca, între 1993 şi 1997, să fie guvernator al provinciei Ardabil. În 2003 devine primar al Teheranului. S-a bucurat de simpatia păturilor celor mai religioase ale populaţiei Teheranului, care l-au susţinut masiv la alegeri.

În discursul de investitură ca preşedinte al Iranului a anunţat că „guvernul meu se va conforma unui număr de patru principii: promovarea justiţiei, bunătatea faţă de toţi supuşii lui Dumnezeu, servirea poporului iranian şi progresul material şi spiritul”.

A proferat atacuri dure la adresa Israelului, de genul „Oricine recunoaşte Israelul va arde în focul furiei umane musulmane. Oricine recunoaşte regimul sionist admite înfrângerea şi predarea lumii musulmane”.

Afirmaţiile preşedintelui iranian nu sunt ceva nou pentru lumea arabă. Astfel de afirmaţii au fost rostite de Yasser Arafat, de Hafez al-Assad, de mai mulţi lideri fundamentalişti ori conducători ai mişcărilor teroriste Hamas sau Hezbollah. De data aceasta însă, situaţia internaţională este mult mai complexă. Se pare că…Iranul o cere lui Allah!

Replica Israelului a fost pe măsură. Câteva luni, aviaţia militară israeliană a făcut exerciţii în cadrul celui mai secret plan: „Operaţiunea IRAN”. În urma declaraţiilor iresponsabile ale preşedintelui iranian, Ariel Sharon a ordonat punerea în aplicare a operaţiunii respective.

O escadrilă de avioane „Phanton”, adaptate la zbor pe distanţe lungi, aluat cap-compas conglomeratele tehnologice de la Bushaher, Ispahan, Natgaz şi Arak şi, zburând la joasă altitudine, erau deja pe traseu, apropiindu-se de Iran.

A intervenit însă…Condoleezza Rice, care a aflat despre intenţia Israelului. (numai printr-o trădare din interiorul Cabinetului sau a Armatei). Se spune că telefoanele s-au înroşit, diplomaţia a fost lăsată de-o parte, au urmat chiar ameninţări. În cele din urmă premierul israelian a anulat atacul.

Ahmadinajed este şeful şi celei mai radicale aripi a conservatorilor iranieni, calitate în care trebuie să-şi precizeze foarte clar poziţia. Acest lucru nu-l poate face decât din interiorul ţării, mesajul său urmând să ajungă în toată lumea. Prin aceasta, el satisface dorinţa poporului, mai ales a susţinătorilor săi fanatici.

De nenumărate ori, lumea occidentală, lumea în general, a declarat că doreşte să trăiască alături de lumea islamică. Atunci, fără supărare, trebuie să înţeleagă că, pentru lumea islamică, problema Israelului este o chestiune ideologică fundamentală.

Musulmanii pot face declaraţii belicoase sau se pot abţine. Însă, ei nu pot să renunţe la poziţia lor faţă de Israel, după cum Israelul nu poate renunţa să-i pedepsească pe criminalii de război pentru ororile Holocaustului.

În accepţiunea musulmanilor, ei se vor putea dezice de această poziţie doar atunci când Israelul va înceta să mai existe. După părerea mea, preşedintele Iranului a încisns intenţionat spiritele. Face un joc perfect conştient, pe care ceilalţi nu-l pot înţelege. Vom vedea de ce.

De ce SUA au dreptul de a incrimina un stat şi de a-l ataca dur, doar în baza unor dovezi fabricate, în baza dezinformării opiniei publice internaţionale ? Vom vedea că totul este demagogie, praf aruncat în ochii opiniei publice pentru a justifica un viitor atac asupra Iranului.

Problema este că atitudinea lui Ahmadinejad este motivată chiar de Israel şi SUA. Iranul se află permanent sub ameninţarea agresiunii. În toamna lui 2005 a fost la un pas da a fi bombardat de aviaţia israeliană. Statele Unite nu au nici o reţinere în a ameninţa Iranul cu o intervenţie  militară. De ce nimeni nu are curajul să adreseze note de protest ambasadelor americane sau forurilor internaţionale?

Ariel Sharon avertiza: „Israelul – dar nu numai Israelul nu poate accepta un Iran nuclear. Avem posibilitatea să rezolvăm această ameninţare şi vom face toate pregătirile necesare pentru a reacţiona”.

Săptămânalul britanic „Sunday Times” titra: „Surse interne din cadrul  forţelor speciale israeliene au confirmat că, la începutul luzi decembrie 2005, se atinsese gradul „G” de pregătire anti-aeriană, cel mai înalt grad înainte de declanşarea propriu-zisă a acţiunii”.

Ex vicepreşedintele Dick Cheney, în cadrul unui interviu, a declarat cinic: „Dat fiind faptul că Iranul duce o politică al cărui obiectiv este distrugerea Israelului, israelienii pot reacţiona primii, lăsând restul lumii să-şi facă griji privind moralitatea atacului”.

TEHERANUL NU DOARME ÎN ŞALVARI!

Arsenalul militar al Iranului a fost intens mediatizat, chiar de către liderii de la Teheran, aşa că nu insist asupra lui. Accentuez doar că are la dispoziţie 150.000 de rachete balistice cu rază de acţiune până la 2.500 km. Iată trei posibile ţinte: Israelul se află sub 1.100 km, Atena până la 1.900, iar Bucureştiul la circa 1.500 km. Sunt distanţe în linie dreaptă de la graniţa de vest a Iranului. De atunci, toate aceste arme şi dispozitive au suferit modificări radicale, fiind mult îmbunătăţite.


Trebuie subliniat că locaţiile nucleare iraniene sunt subterane şi dispersate, ceea ce face ca potenţialele lovituri aeriene să fie dificile şi fără vreo garanţie de succes. La cererea Congresului american, „National Research Council” a redactat un raport acare face o estimare a utilizării bombelor de tip „bunker buster” B61-11, inclusiv în variantă nucleară.

Cum facilităţile nucleare ala Iranului se găsesc la o adâncime cuprinsă între 150-200 m, ar trebui folosite bombe de 30 kilotone, mult mai puternice decât bomba de la Hiroşima!

Deci, Washingtonul se pregăteşte să încalce chiar prevederile Tratatului de Neproliferare din 1979, care interzice categoric unei puteri nucleare să facă uz de arma nucleară împotriva unui stat non-nuclear. Nu ar fi prima oară când Statele Unite sfidează comunitatea internaţională şi organismele ei. Deocamdată, Iranul este un stat non-nuclear.


Pe 19 februarie 2006, liderii religioşi iranieni au emis un decret religios care aprobă folosirea armelor nucleare împotriva inamicilor. Este un act fără precedent, având în vedere că sharia (legea islamică) interzice folosirea acestor arme. Potrivit „The Sunday Telegraph”, această acţiune a fost inspirată de  Mohren Gharavian, discipol al ayatollahului Taghi Menbah-Yazdi, care se opune cu înverşunare oricărui gen de apropiere de Occident.

Potrivit publicaţiei online „Rooz”, acest ayatollah, profesor la o şcoală religioasă din oraşul Qom, a declarat pentru prima dată că „folosirea armelor nucleare nu ar fi o problemă, nici conform shariei”. De asemenea, a apreciat că este „foarte firesc” ca Iranul să deţină bombe nucleare ca o „contramăsură” împotriva altor puteri nucleare.

Ayatollahul Menhab-Yazdi a aprobat şi comiterea de atentate sinucigaşe împotriva „inamicilor Islamului”. Împreună cu alţi lideri religioşi a creat la Universitatea din Teheran o „şcoală de atentatori-sinucigaşi”. În 20 februarie 2006, PRO TV a transmis că 1.000 de tineri iranieni, majoritatea stzdenţi, au absolvit deja această şcoală.

Un student a declarat: „Vom lovi obiectivele militare ale americanilor”. La cursuri se vizionează atentatele sinucigaşe ale palestinienilor împotriva israelienilor. Se mai precizează că alte 15.000 de persoane s-au înscris la seminariile acestei şcoli…

Pe 15 martie 2005 a fost redactat în forma finală un document, un proiect de doctrină militară nucleară americană care are în vedere efectuarea de lovituri nucleare preventive împotriva unor adversari. Se are în vedere descurajarea acestora pentru a folosi armele de distrugere în masă împotriva SUA sau a aliaţilor lor.

Pentagonul a solicitat tuturor comandamentelor militare desfăşurate în lume să pună la punct programe specifice pentru folosirea de arme nucleare în regiunile în care sunt desfăşurate şi de care răspund. Comandamentele mai trebuie să imagineze scenarii care ar justifica solicitarea acordului prezidenţial pentru lovituri nucleare. Prevederile acestui document sunt actuale şi în zilele noastre.

Cititorul cunoaşte deja că fiecare intervenţie militară, oriunde în lume, are o motivaţie propagandistică. Intervenţiile militare din fosta Iugoslavie, din Afganistan şi Irak sunt concludente în acest sens. În baza acestui document, oricare comandant militar american din lume poate imagina scenarii care de care mai credibile.

Din acest punct de vedere nu sunt lipsiţi de imaginaţie. Aşa că, în opinia oricărui comandament militar american, oricare adversar ce dispune de ADM le-ar putea utiliza sau ar intenţiona să le utilizeze împotriva forţelor americane sau aliate ori împotriva populaţiei civile.

În acest sens, ne putem aştepta oricând la un asemenea scenariu imaginat împotriva Iranului.
Acest document este un răspuns la doctrina preventivă declarată de G.W.Bush în 2002. Atunci, mai precis în luna februarie, în cadrul discursului său despre starea naţiunii preşedintele a prezentat Irakul, Iranul şi Coreea de Nord ca fiind piesele de bază ale „Axei răului”, care dezvoltă în mod ilegal capacităţi militare nucleare. Invadarea şi ocuparea Irakului a rezolvat problema cu această ţară.

Mass-media americană l-a transformat pe Saddam Hussein, răsfăţatul Washingtonului o perioadă îndelungată, într-un tiran odios, demn numai de dispreţ. Înainte de atacarea Irakului a fost nevoie de o infuzie de propagandă, de manipulare a opiniei publice americane şi internaţionale în favoarea politicii Administraţiei Bush, de sprijinire necondiţionată a politicii americane în zona Orientului Mijlociu.

Doresc să atrag atenţia că ţinta mass-media este cetăţeanul american, adică contribuabilul, pentru că numai şi numai părerea sa contează în sprijinirea acţiunilor americane pe plan extern şi implicit plata costurilor acestor operaţiuni. În timp ce contribuabilul american plăteşte facturile cu bani şi sânge, profitorii se numesc „Exxon”, „Texaco”, „Bechtel” etc.

Numai că americanii şi „coaliţia antiteroristă” au suferit o înfrângere usturătoare în Irak, fiind nevoiţi să părăsească această ţară cu coada între picioare. Acelaşi lucru îl prevăd şi în Afganistan, ţară în care revoltele contra americanilor s-au intensificat în lunile ianuarie-februarie 2012.

Cititi si: IRANUL – MAREA MIZĂ (I)

miercuri, 19 septembrie 2012

IRANUL – MAREA MIZĂ (I)

Tensiunile între Israel, Statele Unite şi Uniunea Europeană – pe de o parte – şi Iranul – pe de altă parte, se acutizează. Ca răspuns la sancţiunile din partea U.E. Iranul a reacţionat şi a oprit sau limitat livrările de ţiţei. Vizate sunt Franţa, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Italia, Grecia. Deocamdată.

Acum uitaţi-vă ce se întâmplă în Românie: în noaptea de 22/23 februarie un litru de benzină la staţiile Petrom a ajuns la 6,46 RON!!!, iar motorina a depăşit pragul psihologic de 6 R0N!! I-au urmat exemplul Luke Oil şi Rompetrol, celelalte două mari companii. Prevăd că este doar începutul. De la începutul anului preţul unui litru de benzină a crescut cu 7%. Cât vor ajunge mâncarea, serviciile, medicamentele ş.a.? Mi-e şi groază să mă gândesc.

România devine o victimă colaterală a tensiunilor din Golful Persic, fapt pe care l-am scos în evidenţă în cadrul articolului „Cine asigură securitatea naţională a României?” Această majorare o consider forţată. În condiţiile în care Petrom a anunţat pentru anul 2011 profituri uriaşe, iar, când preţul barilului de petrol a sărit la 140 de dolari nu a făcut nici o majorare!
 
De peste 10 ani se tot vorbeşte despre pericolul nuclear al Iranului. Dacă această ţară reuşeşte să obţină uraniu îmbogăţit atât cât să fabrice bomba nucleară, Israelul se vede prins în situaţia de a alege: ori loveşte primul Iranul prin bombardament atomic, ori este în pericol de a dispărea de pe suprafaţa pământului.

Nu exagerez cu nimic. Iranul continuă activitatea de obţinere a uraniului îmbogăţit deşi i-au fost asasinaţi unii experţi în domeniu şi s-a impus embargo. Din timp, pentru ca instalaţiile sale să nu fie distruse prin bombardament, a construit două buncăre uriaşe la o adâncime la care nici o bombă din lume nu le pot atinge: uzina subterană de la Fordow şi buncărul subteran de lângă oraşul Qom.

Israelul este în situaţia de a lua o hotărâre cât mai urgentă. De ce? Pentru că populaţia şi teritoriul  sunt atât de reduse încât o singură lovitură nucleară ar fi devastatoare. Israelul nu ar mai putea reacţiona după un atac nuclear iranian. Şi mai are o problemă: un atac aerian asupra Iranului este o problemă pentru aviaţia israeliană. Ţintele primare sunt la distanţa limită de zbor pentru bombardiere. Drumul cel mai scurt este peste Irak, o zonă a nimănui  pe care Israelul o poate folosi.

Leon Panetta, Ministrul Apărării al Statelor Unite, afirma recent că Israelul ar putea ataca facilităţile nucleare ale Iranului în aprilie sau iunie. Când o asemenea afirmaţie vine din partea unui înalt oficial militar american nu poţi să o neglijezi.
Vom vedea că Iranul este o victimă a propagandei mincinoase.

Înaintea acestei lovituri, Israelul intenţionează să trimită peste 800.000 de persoane în România. Pentru siguranţa lor. Aceştia au dublă cetăţenie: israeliană şi română, şi pot cere oricând azil la noi.

Pe la mijlocul lunii februarie, adjunctul ministrului rus de Externe, Ghennadi Gatilov a luat o poziţie dură în faţa unui eventul conflict militar cu Iranul, declarând, în cadrul unei conferinţe de presă.”

Orice scenariu militar împotriva Iranului ar fi dezastruos pentru întreaga regiune şi pentru întregul sistem al relaţiilor internaţionale”. Şi a continuat: „Sper ca Israelul să înţeleagă toate consecionţele şi mai ales să-şi asume fapătul că ar intenţiona să atace Iranul unilateral”.

Pentru a se înţelege mai bine cum s-a ajuns la această situaţie explozivă, voi prezenta evenimentele mai importante care au avut loc de-a lungul ultimelor decenii ale mileniului II.
 
SUVERANITATEA STATELOR – UN BANC BUN LA CASA ALBĂ

Pe 5 august 2005, Guvernul de la Teheran considera „inacceptabile” şi „insultătoare” propunerile Uniunii Europene de cooperare condiţionate de încetarea completă a operaţiunilor de conversie şi îmbogăţire a uraniului.

Ulterior, la uzina de la Ispahan se relua activitatea. Acest eveniment a adâncit criza din relaţiile americano-iraniene, şi aşa destul de încordate, şi a crescut la maximum tensiunea dintre Iran şi Israel.

Mai mult, Iranul a ameninţat Uniunea Europeană, care alături de reprezentanţii a 35 de ţări membre în Consiliul guvernatorilor Agenţiei Internaţionale a Energiei Nucleare, a cerut „suspendarea tuturor activităţilor legate de îmbogăţirea uraniului”, că nu va reveni asupra deciziei sale. Hamid Reza Assefi, purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, a declarat că reluarea conversiei uraniului „nu este negociabilă”. Şi a acuza Marea Britanie şi SUA de ingerinţe, în treburile interne ale Iranului prin instigarea la revolte care au avut loc în vara anului 2005 în regiunile de la graniţa cu Irakul.


În cadrul unei reuniuni organizate pe 26.10.2005, la Moscova, de către Organizaţia de Cooperare de la Shanghai, care reprezintă trei miliarde de oameni, vicepreşedintele iranian Parviz Davudi a lansat un avertisment împotriva oricărui amestec în programul nuclear al ţării sale: „Iranul recunoaşte Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică şi regulamentele acesteia. Noi considerăm însă orice amestec iresponsabil ca o ameninţare şi cerem o abordare nediscriminatorie”.

Ce vrea mai mult Washingtonul?

Elita de la Teheran are toate motivele să nu aibă încredere în majoritatea vecinilor săi, şi nici în SUA sau Israel. Faţă de vecinii săi arabi, conducerea de la Teheran, care se simte urmaşă a măreţiei Persiei, are o atitudine de neîncredere.

Pe acest fundal evoluează programul nuclear al Iranului. Dacă obţine arma nucleară, acest lucru ameninţă să arunce în aer securitatea regională şi globală. Ţările arabe vecine s-ar simţi la rândul lor îngrijorate să-şi creeze propria lor armă atomică. În cea mai explozivă regiune a planetei s-ar putea declanşa o cursă a înarmării nucleare. Deţinerea acestei arma de către un regim ideologizat nu poate decât să îngrijoreze.

Sunt conştient că mulţi nu îmi vor da dreptate, dar de ce să nu se încerce problematica nuclearizării Iranului în cadrul unui sistem care să fie garantat de Rusia, China şi chiar India? Pentru că principala forţă motrice a programului nuclear al Iranului o constituie sentimentul de panică al elitei de la Teheran, neîncrederea reciprocă din regiunea Marelui Orient Mijlociu.

Cititorul trebuie să ştie că ambiţiile nucleare ale Iranului sunt justificate şi ele au fost susţinute chiar de către SUA atât timp cât la Teheran era un guvern pro-american. Iar programul nuclear militar al Iranului este o „minciună propagandistică”, un „casus belli” în care Washingtonul a devenit un adevărat maestru. ..

După Al Doilea Război Mondial, retragerea trupelor sovietice din Iran a fost mult încetinită şi a coincis cu „revoluţia comunistă” a lui Manolis Glezos din Grecia, ceea ce l-a îngrijorat foarte mult pe masonul Winston Churchill. Profitând de situaţie din Grecia, Stalin intenţiona să aducă parte  a flotei sovietice în porturile greceşti, poziţionate chiar în dreptul Canalului de Suez, principalul drum de acces, dar şi cel mai economicos, al britanicilor şi francezilor către imperiile lor din Orient şi Asia.

Din 1941, Iranul era condus de tânărul Muhammad Reza Pahlavi, sub supraveghere britanică. Compania petrolieră anglo-iraniană AIOC era unul din principalii furnizori al Angliei. Antreprenorul englez care a înfiinţat-o în 1901 a primit monopol de 60 ani în producţia de petrol în cea mai mare parte a ţării şi a făcut contracte pentru a furniza petrol marinei regale.

Cum este normal, guvernul britanic a cumpărat o parte semnificativă din acţiunile companiei. Dividentele pentru Şah au crescut considerabil când monopolul iniţial a fost renegociat şi extins până în 1993. Astfel că interesele britanicilor în Iran erau esenţiale, centrate politic pe securitatea Imperiului Britanic – împiedicarea expansiunii ruseşti către Oceanul Indian şi Golful Persic, iar economic – pe petrolul iranian, prin compania AIOC.

În 1951, mişcarea naţionalistă iraniană, condusă de dr. Muhammad Mossangh a înlăturat regimul Şahinşahului Pahlavi, acesta, împreună cu familia regală refugiindu-se la Roma. Mossangh  a naţionalizat imediat compania AIOC. Cu toate presiunile britanicilor, care au luat forma unui crucişător ancorat în Golful Abadan, ce bloca exporturile de petrol iranian, Mossangh nu a cedat.

Preşedintele american Harry Truman şi secretarul de Stat Dean Acheson, temându-se că disputa va afecta rezerva de petrol mondială şi preţurile, dar şi faptul că URSS s-ar putea implica, au făcut presiuni asupra Londrei să fie mai moderată şi să nu recurgă la forţă.

Englezii nesocoteau pericolul expansiunii sovietice. În încercarea de a-l înlătura pe Mossangh şi a-şi relua proprietatea asupra petrolului iranian, ei le-au propus lui Eisenhower şi Dulles o colaborare, ceea ce americanii au acceptat.

A fost concepută „Operaţiunea Ajax”, la conducerea căreia a fost numit Kemit Roosevelt, nepotul lui Theodore Roosevelt, un veteran al OSS (înaintaşa CIA). În memoriile sale, acesta avea să scrie: „Motivaţia englezilor era pur şi simplu de a recupera concesiunile petrolului AIOC. Pe noi nu ne preocupa asta, ci ameninţarea evidentă a preluării controlului de către ruşi”.

Operaţiunea s-a desfăşurat clandestin şi a fost condusă de CIA, având un succes spectaculos, semnificând legătura Agenţiei cu politica externă a Administraţiei de la Casei Albă. În două luni, cu numai 200.000 de dolari, „Operaţiunea Ajax” l-a înlăturat pe Mossangh.

Armata şi populaţia l-au sprijinit pe Şahul Reza Pahlavi care, în urma contra-loviturii CIA din 1951 a fost readus pe tron. Prim-ministru a fost instalat generalul Fazlollah Zahedi, arestat în 1941 de britanici, suspectat a fi pronazist şi închis într-o închisoare din Palestina, asupra căreia britanicii aveau mandat internaţional. Prin numirea acestuia, englezii au devenit conştienţi de faptul că, încercând să obţină ajutor american, permiseseră ca interesele americanilor să devină prioritare.

Foarte repede a fost creată „Compania Petroliferă Iraniană Naţională”, dirijată de un consorţiu internaţional în care British Petroleaum deţinea 40%, Royal Dutch Shell 14%, Gulf, Mobil, Standard Oil din New Jersey, Standard Oil din California şi Comapnia Texas, fiecare câte 7%.

Alte mari companii americane deţineau un total de 5%, iar Compania Franceză a Petrolului 6%. Dacă până în 1951 britanicii controlaseră tot petrolul iranian, de data aceasta au trebuit să se mulţumească cu 40%, acelaşi procentaj ca americanii.

În 1953, Iranul era centrul a două bătălii: pe de o parte, una între SUA şi strategia expansionistă a URSS, pe de altă parte între SUA şi încercarea britanicilor de a-şi menţine imperiul şi rolul mondial.

Iranul a oferit o armă care a permis Statelor Unite să opereze atât pe teren principal, politic (stoparea expansiunii ameninţătoare a Uniunii Sovietice), cât şi pe teren comercial (se subsuma monopolului britanic asupra petrolului, vechi de circa 50 ani).
 
ŞAHUL PREA VOIA SĂ-ŞI DEZVOLTE ŢARA!...

Conştient că le datora americanilor revenirea sa la tron, Şahinşahul a devenit un aliat necondiţionat al SUA. În 1957 a semnat un acord de cooperare nucleară cu SUA, în cadrul programului „Atom for Peace” şi a achiziţionat un reactor nuclear chiar din Statele Unite. Acesta a devenit funcţional în 1967. În Iran a fost înfiinţată „Atomic Energy Organization of Iran”.

Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr a dorit să facă din Iran o mare putere a lumii. La început a oferit occidentalilor contracte deosebit de avantajoase pentru exploatarea şi cumpărarea petrolului. Franţa şi RFG s-au avântat imediat, furnizând Teheranului asistenţă tehnologică, după care Iranul s-a alăturat consorţiului”Eurodif”, care producea uraniu îmbogăţit. Au fost încheiate contracte ferme care stipulau că îi revenea 10% din producţia acestui consorţiu.

În 1974, Pahlavi a anunţat că ţara sa va produce arme nucleare în cel mai scurt timp. Nici Israelul, nici SUA, Marea Britanie, Franţa sau Germania nu au protestat în nici un felş. Mai mult, aceste state au semnat o serie de acorduri cu Iranul, acordându-i o largă asistenţă financiară şi tehnologică şi furnizându-i uraniu îmbogăţit, patru reactoare nucleare şi organizând mai multe centre de cercetare în această ţară. Probabil din cauza faptului că, până în 1979, Iranul a sabotat coaliţie arabă.

Expulzarea Şahului Iranului s-a dovedit o trădare din partea Casei Albe, care nu mai era de cord cu stilul de guvernare pe care acesta l-a impus. A fost un conducător priceput, într-o singură generaţie reuşind să transforme Iranul, dintr-o societate feudo-agricolă într-o ţară urbanizată, industrială.

Reuşise să stabilească prin legi principiile toleranţei religioase, separarea religiei de stat şi înfiinţarea unui parlament cu funcţia de consilier, căruia i-a acordat puteri sporite. Şahul avea ambiţii mari: vroia ca Iranul să fie diversificat economic, cu o tehnologie avansată, capabil să se autoîntreţină şi să n u depindă numai de petrol. Dorea să restructureze guvernul şi să dezvolte o clasă de mijloc.

Acest stil de guvernare nu convenea celor care planificau dezvoltarea şi istoria Omenirii. Ca atare, trebuia înlocuit cât mai repede.
Preşedintele Carter l-a trimis în Iran pe generalul Robert E. Huyser, comandant-adjunct al forţelor militare ale SUA din Europa.

Acesta, conform misiunii primite, s-a întâlnit cu generalii iranieni, cărora le-a cerit să nu încerce „o lovitură de stat” împotriva Ayatollahului Khomeini, care va prelua puterea în Iran!!! Deşi aceştia i-au fost loiali Şahului, s-au conformat, pentru ca, imediat după ce Khomeini a preluat puterea, să fie executaţi!!  Au primit ce au meritat!

În exil, Şahul detronat şi-a scris memoriile afirmând: „Americanii au vrut să scape de mine . Aceasta a fost cu siguranţă intenţia marilor apărători ai drepturilor omului”. Tot din aceste memorii reiese că preşedintele american şi-a minţit din nou poporul, în sensul că i s-a spus că preţurile la petrolul exportat de Iran au fost stabilite de guvernul iranian. Complet fals!

În Iran existau trei mari companii petroliere: „Iranian Offshore Petroleum Co.”, „Iranian Oil Courastium”şi „Lavan Petroleum Co.”, companii mixte, în care conducerile administrative  erau în mâinile americanilor, aceştia fixând preţul petrolului. Şahul a insistat de mai multe ori ca Iranul să primească o parte mai mare din veniturile petroliere. Strategia preşedintelui Carter a reuşit.
 
AMERICANII L-AU ÎNLOCUIT PE ŞAH CU…AGENTUL KGB KHOMEINI”

Acum, vă prezint, partea cea mai interesantă, explozivă chiar, a întregii afaceri. Se ştie că, în 1965, Şahul l-a exilat pe Khomeini. Cel care s-a întors în Iran şi a făcut ca lumea musulmană să fie conştientă de puterea ei nu a fost una şi aceeaşi cu cea exilată!

Semănau foarte bine, dar un memorandum scris de o personalitate considerată a fi una din sursele cele mai bine informat din lume afirma: „În ediţia din 11 iunie 1979, la pagina A-2, ziarul <<Herald Examinere>> din Los Angeles a tipărit un articol care pune problema autenticităţii Ayatollahului Khomeini. Articolul cita un editorial scris de Wiliam Hickey în <<London Express>>, care includea fotografii ale Ayatollahului Khomeini făcute când acesta se afla în Franţa şi în care se vede că are numai nouă degete. Degetul mijlociu de la mâna dreaptă lipsea.

Fotografii recente arată că actualul <<Ayatollah Komeini>> are zece degete”.
Sunt convins că mulţi  nu vor crede în cele relatate puţin mai sus. Dar, citiţi ce s-a întâmplat în Teheran. Premierul iranian Amir Hoyeida avea să declare la o întrunire: „Îl cunosc personal şi vă asigur că are numai nouă degete. Acest Khomeini este un impostor”. Atât le-a trebuit celor din sală. A fost huiduit copios, târât afară şi executat fără nici o judecată.

Oare de ce a trebuit să fie înlocuit vechiul Khomeini? Un indiciu pentru rezolvarea misterului a fost oferit de Michael Coloniewski, colonel în Serviciul de Informaţii al Poloniei, expert în spionaj sovietic. El a afirmat, nici mai mult, nici mai puţin, că agenţii KGB s-au infiltrat în secta musulmană a şiiţilor, din care făcea parte Ayatollahul, apoi l-au înlocuito sosie a lui, de fapt un agent sovietic.

Oare nu a fost o înţelegere între SUA şi URSS, având în vedere că preşedintele Carter, prin trimisul său, le-a cerut generalilor iranieni să stea cuminţi?

După alungarea Şahului, mai mulţi iranieni care i-au rămas fideli au ales calea exilului şi s-au stabilit, majoritatea dintre ei, în SUA, unde au format „National Council of Resistence in Iran” (NCEI), care s-a alăturat necondiţionat Washingtonului.

După alungarea Şahului, Iranul a început să fie perceput ca un aliat de nădejde al Moscovei. În această situaţie, Washingtonul a trecut la dotarea Irakului cu tehnologie nucleară pentru a fi folosită în scopuri paşnice, cu arma chimică şi biologică, pentru ca Saddam Hussein să fie pregătit pentru atacarea Iranului.

Promisiunile făcute pe timpul Şahului nu au mai fost onorate, în special în ceea ce priveşte intrarea în posesia uraniului îmbogăţit de la consorţiul Eurodif.
„Jocurile murdare” ale Marilor Puteri, ale serviciilor secrete sunt deosebit de perfide, iar căile lor tare încurcate!
 
IRAN ŞI IRAK – ÎNARMATE DE SUA PENTRU A DEVENI…DUŞMANI DE NĂDEJDE

Evenimentele se desfăşoară rapid. Pe tabla de şah a regiunii, jucătorul principal unchiul Sam. Până spre sfârşitul anilor ’90, Iranul exercită un fel de şantaj terorist împotriva occidentalilor, pentru a-i determina să-şi respecte promisiunile făcute Şahului.

Ajuns locatar la Casa Albă, preşedintele Reagan a răspuns favorabil Iranului, încredinţând Chinei continuarea cooperării nucleare cu această ţară, în conlucrare cu Japonia.

În tot acest timp, RFG continua, în paralel, cooperarea cu Iranul. Dar mass-media scrisă americană a dezvăluit că China a furnizat tehnologie nucleară Iranului şi Pakistanului, lucru ce a determinat Casa Albă să-şi schimbe strategia. Exportul american în Iran a început să se facă prin intermediul unei societăţi argentiniene la care vest-germanii deţineau 25%  din capital.

Reagan reuşise ca printr-un dublu „dispozitiv” să vândă Iranului tehnologie nucleară. În 1979 surpriză: Azatollahul Komeini a sistat programul nuclear al Iranului. Argumentul era de ordin religios:  fundamentalismul islamic consideră armele de distrugere în masă , deci şi arma nucleară, drept „imorale”, deoarece ele „neagă suveranitatea lui Dumnezeu şi voinţa divină”.

Războiul Irak-Iran avea să ofere un paradox, nesesizat de mulţi. Se ştie că pe atunci Saddam Hussein – „Leul din Bagdad” – era aliatul Washingtonului în lupta contra statului islamic Iran. El a beneficiat de un ajutor substanţial financiar, logistic şi militar din partea americanilor, primind chiar arme chimice (sarin şi gazul VX), pe care nu a ezitat să le folosească.

Bineînţeles cu ştirea Washingtonului, care l-a îndemnat să atace Iranul. După care a fost înlăturat de la putere, judecat de Tribunalul Special pentru Irak, care i-a tratat crimele drept „crime împotriva Umanităţii”.

Pe tot tipul războiului, Iranul, deşi a suferit pierderi umane considerabile şi distrugeri materiale incalculabile, a rămas credincios ideii fundamentaliste potrivit căreia armele de distrugere în masă sunt imorale.

Până în 1995, politica nucleară a autorităţilor de la Teheran a rămas aceeaşi. În acest timp, ţările vecine şi chiar adversare statului fundamentalist iranian au dezvoltat programe nucleare militare, sub paravanul programelor civile.

Aşa a făcut Israelul (la ora actuală este a cincea putere nucleară a lumii, arsenalul său nuclear depăşind totalul arsenalelor ţărilor musulmane), India şi Pakistan. Programele nucleare ale acestor ţări s-a desfăşurat cu ajutorul SUA şi al Norvegiei.

Sursa: Articol preluat integral de pe Necenzurat

The Iran lie is same as the Iraq lie

Won't get fooled again? The politicians think you will fall again for the same weapons of mass destruction lies they told to bounce us into the catastrophic Iraq war. They think memories are short and with the help of the ever servile mass media they can use the same tactic for a new war -- this time with Iran in the line of western missile fire.

“Our government has kept us in a perpetual state of fear — kept us in a continuous stampede of patriotic fervor — with the cry of grave national emergency.  Always there has been some terrible evil at home or some monstrous foreign power that was going to gobble us up if we did not blindly rally behind it.” 

General Douglas MacArthur

We live in a world of almost infinite possibilities (which outnumber by far the more limited actual probabilities), and when you get involved in the permutations of politics with all of its Byzantine entanglements, issues, motives arcane objectives and hidden agenda, it becomes all the more complex and incomprehensible and one can construct almost any scenario he likes, and probably peddle it successfully to a large and believing audience.

The sabre rattling over an attack on Iran, is following the identical game-plan that was mounted before the 2003 attack on Iraq.

Escalating ever-harsher economic sanctions or worse — threatening military attack on Iran for “alleged” nuclear weapons program — when an even smaller country in the Middle East, hardly as poor or important, however, who has a known armory of nuclear weapons, proven delivery systems, and has already killed hundreds and thousands of its neighbors and stolen their lands, is not a threat to peace whatsoever?

The solution to tensions over Iran’s nuclear program should be establishing a Nuclear Weapons-Free Zone in the Middle East.

The key question facing America now is whether it will once again allow itself to be hoodwinked and lied into another war.

Mike Rivero, of Whatreallyhappened.com, explains the so called “Iran nuclear threat” in this brilliant video:

marți, 18 septembrie 2012

Energia intunecata exista, sustin cercetatorii anglo-germani

Energia intunecata, misterioasa forta cosmica considerata a fi combustibilul din spatele expansiunii accelerate a Universului, este reala in proportie de 99,996%, cel putin asa rezulta din cercetarile realizate de catre o echipa de astronomi si fizicieni anglo-germani.

La acesta concluzie au ajuns, dupa doi ani de cercetari, oamenii de stiinta de la Universitatea din Portsmouth, Marea Britanie, si Universitatea din Munchen, Germania. Cu alte cuvinte, energia intunecata este la fel de probabil sa existe ca si bosonul Higgs - a carui mult-asteptata descoperire a fost anuntata anul acesta de specialistii de la CERN, cu o probabilitate similara.

Desi teoria energiei intunecate este accceptata de multi oameni de stiinta drept cea mai buna explicatie a expansiunii accelerate a universului, exista si savanti sceptici in aceasta privinta.

Astronomii care au studiat, timp de un deceniu, lumina provenita de la supernovele indepartate, au ajuns astfel la concluzia ca Universul se extinde cu viteza tot mai mare, au primit în 2011 Premiul Nobel pentru Fizica.

Insa alti oameni de stiinta sustin ca aceasta aparenta accelerare a expansiunii universului ar fi de fapt o iluzie, determinata de miscarea relativa a pamintului in raport cu restul universului.

Altii considera ca expansiunea accelerata nu are legatura cu energia intunecata, ci cu gravitatia, fenomen pe care, insa, noi nu il intelegem complet, iar din cauza acestor lacune in cunoastere nu reusim sa explicam convenabil fenomenul expansiunii.

"Energia intunecata este una dintre marile enigme stiintifice ale vremurilor noastre, asa ca nu e de mirare ca multi cercetatori au dubii în privinta existentei ei. Dar, pe baza cercetarilor noastre, suntem mai convinsi ca oricand ca aceasta stranie componentă a universului este reala - chiar daca habar n-avem în ce consta", a declarat Bob Nichol, membru al echipei de cercetatori de la Universitatea Portsmouth.

Una dintre ideile fundamentale ale cosmologiei moderne este aceea ca universul "vizibil" - stele, planete, gaze – alcatuieste doar 4% din cosmos, restul fiind format din energie intunecata (componenta majoritara, care s-ar gasi in proportie de 73%) si materie intunecata (23%), abia ceva mai bine cunoscuta decat energia intunecata.

Una dintre piesele de rezistenta ale teoriei privind existenta energiei intunecate este asa-numitul efect integrat Sachs-Wolfe.

In 1967, Rainer Sachs si Arthur Wolfe au elaborat o teorie care sustine ca lumina provenita din radiatia reziduala (ceea ce a mai ramas din enorma cantitate de radiatie emisa cu prilejul Big Bang-ului) isi schimba lungimea de unda pe masura ce trece prin campurile gravitationale ale concentrarilor de materie din univers - un efect cunoscut sub numele de deplasare spre rosu gravitationala.

Existenta energiei intunecate ar permite luminii provenite din aceasta radiatie reziduala sa-si mareasca energia trecand prin acumulari mari de masa gravitationala.

In 1996, astronomii Robert Crittenden si Neil Turok au sugerat ca suprapunerea unei harti a Universului peste o imagine a radiatiei cosmice reziduale ar putea indica unde poate fi observat acest efect. Si,in 2003, efectul – desi slab ca intensitate - a fost intr-adevar observat.

Descoperirea a fost considerată drept o dovada a existentei energiei intunecate in univers. Dar unii oameni de stiinta au pus la indoiala aceasta idee, considerand ca efectul observat putea fi produs de praful cosmic.

In studiul ei recent, echipa anglo-germana a reexaminat metodic toate argumentele "contra" si a refacut lucrarile bazate pe ideea suprapunerii hartilor, folosind insa harti imbunatatite.

A ajuns astfel la concluzia ca energia intunecata este aproape sigur responsabila de existenta celor mai calde parti ale radiatiei cosmice de fond. Nicio alta ipoteza nu a putut explica multumitor ceea ce au observat, asa ca, in final, explicatia cea mai plauzibila ramane energia intunecata.

"Ce ar putea fi aceasta energie intunecata, teoretic, este o alta intrebare", a spus Nichol.

Sursa: Reuters

luni, 17 septembrie 2012

Matematicienii propun o teorie unificata a materiei si energiei intunecate

Tian Ma, profesor de matematică la Universitatea Sichuan University şi Shouhong Wang, profesor de matematică la Universitatea Indiana au conceput o teorie unificată a materiei şi energiei întunecate care, cred ei, va schimba modul în care gândim energia, interacţiunile gravitaţionale, structura şi formarea universului.

Shouhong Wang, profesor la Colegiu de Arte şi Ştiinţe ale Universităţii Indiana, Departamentul de Matematică şi Tian Ma, profesor la Universitatea Sichuan, afirmă că legile conservării energiei şi impulsului în spaţiu-timp (o structură geometrică cu 4 dimensiuni în care ecuaţiile lui Einstein au fost formulate) sunt valide numai atunci cand materia vizibilă, materia întunecata şi energia întunecată sunt luate în considerare, ca întreg. Aceştia susţin că, dacă privim doar materia vizibilă în izolare, legile conservării energiei şi impulsului nu mai sunt valabile.

Chiar dacă se aplică aceiaşi metrică a curburii spaţio-temporale pe care Einstein a folosit-o pentru a deduce ecuaţiile câmpului gravitaţional, cercetătorii susţin că prezenţa materiei şi energiei întunecate - care, după ultimele estimări ale oamenilor de ştiinţă, alcătuieşte cel puţin 95% din Univers - necesită un nou sistem de ecuaţii ale câmpului gravitaţional care ia în calcul un nou tip de energie cauzată de distribuţia neuniformă a materiei în Univers. Această nouă energie poate fi atât pozitivă, cât şi negativă şi totalitatea ei în raport cu întreg domeniul spaţio-temporal se conservă, afirmă profesorul Wang.

Este curbura spaţio-temporală împreună cu câmpul potenţial scalar care reprezintă noua densitate a energiei şi interacţiunile dintre acestea două care formează fundamentele pentru noile ecuaţii ale câmpului gravitaţional.
 

"Multi cercetători au conceput diferite teorii pentru energia întunecată" spune Wang. "Din păcate, misterul rămâne nedezlegat şi, de fapt, natura energiei întunecate este acum cel mai profund mister în cosmologie şi astrofizică. Este considerată cea mai complexă problemă în fizica teoretică contemporană".

"Celălalt mare mister referitor la univers este acela că, universul conţine mult mai multă materie decât rezultă din legile fizice aplicate la scara stelelor vizibile. Materia lipsă a fost denumită materie întunecată şi, în ciuda numeroaselor încercări de a o detecta, misterul nu a fost desluşit, ci, din contră, chiar se adânceşte."

Cercetătorii au postulat că tensorul energie-impuls al materiei vizibile  nu se mai conservă şi că noi ecuaţii ale câmpului gravitaţional rezultă din principiul echivalenţei şi teoria relativităţii generale a lui Einstein şi din principiul dinamicii Lagrange-iene, aşa cum Einstein a dedus ecuaţiile câmpului gravitaţional cei poartă numele. Wang afirmă că noile ecuaţii ale câmpului gravitaţional sunt rezultatul unic al faptului că tensorul energie-impuls al materiei vizibile nu se mai conservă.

Când  Einstein a conceput teoria generală a relativităţii (1915) materia şi energia întunecată nu fuseseră descoperite încă, deci era normal pentru el să pornească de la legile conservării energiei şi impulsului pentru materia vizibilă, a adăugat Wang.

"Diferenţa dintre noile ecuaţii ale câmpului gravitaţional şi ecuaţiile lui Einstein este adăugarea unei derivate covariante de ordinul doi a unui câmp potenţial scalar" a spus el. "Teoria gravitaţiei este schimbată fundamental şi este acum descrisă de metrica curburii spaţio-temporale, noul câmp potenţial scalar şi de interacţiunile dintre ele."

Teoria tensorială conferă un cadru de lucru concis în rezolvarea problemelor şi tensorul energie-impuls cuantifică densitatea şi fluxul de energie şi impuls în spaţiu-timp. Derivata covariantă de ordinul doi ar fi analogul geometric al derivatei de ordinul doi din analiza matematică care măsoară cum rata de schimbare a unei cantităţi se schimbă ea însăși.

Asociată cu un câmp scalar este o densitate de energie potenţială scalară constând din energii pozitive şi negative şi reprezentând un nou tip de energie cauzată de distribuţia neuniformă a materiei în Univers.  Densitatea de energie potenţială scalară se modifică pe măsură ce galaxiile se deplasează şi materia se redistribuie, afectând orice parte a Universului, conceput ca un câmp.

Wang afirmă că energia negativă produce atracţie în timp ce energia pozitivă produce o forţă de respingere fundamental diferită de cele patru forţe fundamentale - gravitaţia, electromagnetismul, forţa nucleară slabă şi forţa nucleară puternică - cunoscute în fizica contemporană.

"Foarte important, această nouă energie şi noile ecuaţii ale câmpului oferă o teorie unificată pentru energia şi materia întunecată, care, până acum, au fost considerate ca două curiozităţi exotice total diferite ce aveau în comun doar atributul de  'întunecată' din denumirea lor", a spus acesta. "Atât materia întunecată, cât şi energia întunecată pot acum fi reprezentate matematic de suma dintre scalarul densităţii de energie potenţială şi energia de cuplare dintre tensorul energie-impuls şi câmpul potenţial scalar".

"Partea negativă a sumei este reprezentată de materia întunecată care produce atracţie, iar partea pozitivă este reprezentată de energia întunecată care determină expansiunea accelerată a galaxiilor”, a spus acesta.

"Pe scurt, noi credem că noua teorie a gravitaţiei va schimba modul nostru de gândire asupra energiei, asupra interacţiunilor gravitaţionale şi asupra structurii şi formării universului nostru," afirmă Wang.

Kevin Zumbrun, directorul departamentului de matematică din cadrul  IU Bloomington, afirmă că noua teorie unificată e destul de riguroasă, în principiu.

"Este speculativă la nivel cosmologic, deoarece trebuie testată prin experiment, dar matematica care-i stă la bază este corectă, a spus acesta.  "Este o abordare nouă şi elegantă asupra acestor lucruri şi dacă va fi verificată prin experiment, va fi o descoperire uluitoare. Destul de incitant!"

Wang afirmă că noile ecuaţii ale câmpului gravitaţional conduc, de asemenea, la o formulă modificată a forţei gravitaţionale a lui Newton, care arată că materia întunecată joacă un rol mai important la o scara galactică de circa 1.000 la 100.000 de ani lumină, dar e mai puţin importantă la o scară mai mare, unde energia întunecată va fi semnificativă (mai mult de 10 milioane de ani lumină).

"Această teorie unificată este consistentă logic cu caracterizarea generală a materiei şi energiei întunecate şi teste ulterioare ale teoriei până la o măsurare precisă a observaţiilor cosmice sunt cu siguranţă cruciale pentru o eventuală validare a acestei noi teorii", a adăugat Wang.

The full research paper, "Gravitational Field Equations and Theory of Dark Energy and Dark Matter", is available at the open access online preprint archive arXiv.
Read more at:
http://phys.org/news/2012-09-mathematicians-theory-dark-energy-einstein.html#jCp

Sursa: Phys.org

vineri, 14 septembrie 2012

Apocalipsa dupa calendarul mayas: Sfarsitul lumii in 100 de zile?

Conform calendarului civilizatiei maya, joi mai erau exact 100 de zile pana la sfarsitul lumii. Daca ar fi sa dam crezare acestui calendar, ar trebui sa incepem deja sa ne indeplinim ultimele dorinte. Au aparut, insa, etnici care se trag din aceasta civilizatie ale caror spuse ne linistesc.

Acest calendar controversat este dificil de interpretat. De cand a fost descoperit, s-au facut numeroase documentare pe aceasta tema si s-au scris carti intregi care trateaza subiectul. In SUA, acum se vand foarte bine spatiile de refugiu in caz de dezastru, scrie FoxNews. Din pacate, ingrijorarea a pus stapanire pe multi oameni care cred ca 21 decembrie 2012 va insemna sfarsitul lumii.

Multi vand chiar pachete intregi care pot fi de ajutor oamenilor in cazul unui asemenea dezastru.

Cat despre felul in care va arata Apocalipsa, unii sustin ca Pamantul va fi inghitit de o gaura neagra. Altii merg pe teoria conform careia un asteroid urias va distruge tot ce misca pe Terra. Exista si teorii potrivit carora zeii se vor intoarce si se vor razbuna pe oameni.

Trebuie sa mentionam aici calendarul astronomic mayas gasit in Xultun, Guatemala. El ar indica faptul ca sfarsitul lumii nu va veni pe 21 decembrie 2012.

mayan-astronomers

Etnicii mayasi sunt de parere ca aceasta teorie a sfarsitului lumii ar fi doar o inventie a Occidentului. Ei cred ca inscriptiile respective s-ar referi la o noua varsta a omenirii, iar sfarsitul calendarului respectiv nu ar insemna neaparat si distrugerea noastra.

Profesorul de astronomie Anthony Aveni, din SUA, spune ca acest calendar maya ar arata ca vom asista doar la un nou inceput.

Interesant este faptul ca aceste calendare mayase se refera la sfarsitul timpului si nu la sfarsitul lumii.

Asadar o lume noua sta sa apara din negura mileniilor, dupa indelungi asteptari, probabil vom asista la metamorfoza actualei lumi materialiste si tehnicizate, intr-una spiritualizata.

Din toate colturile planetei se simte acest suflu energetic al schimbarii, sunt tot mai multi mesageri din diferite dimensiuni, care vorbesc despre inceputul unei noi ere, probabil sfarsitul timpului inseamna inceputul eternitatii, nu vom mai trai separati, despartiti de idei si convingeri religioase straine de adevaratul sens al cunoasterii, ci vom trai plenar, dimpreuna cu divinitatea intr-o comuniune spirituala atotcuprinzatoare.

“Dezvatatorul” simte ca timpurile sunt aproape, de aceea este pentru prima data cand intervin cu un mesaj personal, Eu nu cred ca schimbarea va avea nevoie de un razboi intre fortele nevazute ale binelui si armatele raului, nu cred intr-un Armaghedon si o Apocalipsa, cred ca este vorba doar despre un scenariu care nu va avea loc. Schimbarea va fi una pasnica, constienta si fara o lupta surda intre civilizatii.

A venit timpul marelui Adevar, se va sfarsi lumea asa cum o stim noi, cea condusa doar de instincte oarbe, prin sclavia fricii si a minciunii, cei care vor alege sa ramana in vechea lume condusa de tirania reptilienilor, vor ramane prinsi in propria lor inchisoare, iar ceilalti vor trece dincolo de labirintul iluziilor scornit de cei care-au modificat, mintit si manipulat Realitatea.

“Dezvatatorul”

Sursa: HeraldSun

Moartea lui Tutankhamon si nasterea monoteismului

A fost cel mai cunoscut faraon al unei dinastii care a domnit peste una dintre cele mai mari civilizatii ale lumii. Despre moartea lui Tutankhamon au existat multe teorii, din 1922, de cand a fost descoperit mormantul, si pana azi, au fost create mai multe terorii privitoare la decesul lui Tutankhamon si mai toate includ crima, lepra, tuberculoza, malaria, siclemia, muscatura unui sarpe sau chiar o cazatura din car.

Hutan Ashrafian, un medic britanic, a declarat pentru Daily Mail ca are o explicatie pentru moartea faraonului, care ar fi suferit de o dereglare hormonala cauzata de o epilepsie de lob temporal, la fel ca si predecesorii sai.

Picturile si sculpturile arata ca Semenkhare, un alt faraon despre care se crede ca ar fi fost unchiul lui Tutankhamon, si Akhenaten, posibil tatal tanarului faraon, aveau siluete feminizate, cu solduri si sani neobisnuit de mari pentru barbati.

Aceeasi observatie a fost facuta si in cazul altor doi faraoni, Amenhotep al III-lea si Tutmes al IV-lea, care i-au urmat la tron lui Akhenaten. Toti acesti regi au murit la varste foarte tinere si într-un mod misterios, motiv pentru care Ashrafian a decis sa analizeze nu doar cazul unuia dintre faraoni, ci sa ia în considerare si datele privitoare la posibilii membrii ai familiei sale. 

“Teoria este sustinuta de faptul ca doi dintre faraonii care au fost inaintea lui Tutankhamun, Amenhotep al III-lea si Tuthmosis al IV-lea, par sa fi suferit de aceeasi disfunctie”, mai noteaza Daily Mail.

Medicul a mai spus ca este convins ca regele egiptean a suferit de o forma ereditara de epilepsie de lob temporal, care a dus la aparitia sanilor anormal de mari pentru un barbat, dar si la viziunile religioase pe care Tutankhamon le-a avut.

Lobul temporal este conectat la parti ale creierului implicate in eliberarea de hormoni responsabili de dezvoltarea sexuala, ceea ce explica dezvoltarea sanilor, a mai spus medicul.

Examinarea corpului mumificat lui Tutankamon dezvaluit ca avea un picior fracturat. Ashrafian crede ca acesta ar fi putut fi rezultatul unei crize epileptice.

Tutankhamun, nascut cu numele de Tutankhaton, care si-a schimbat numele dupa cel al lui Amun-Ra, Zeul Soare, divinitate suprema, a trait intr-una dintre cele mai tulburi epoci din istoria Egiptului, facand parte din celebra dinastie XVIII.

Mormantul sau a fost unul din putinele care nu au fost pradate si a fost gasit intact de arheologi in anii 1920. La intrarea in mormant s-a gasit faimosul blestem, scris in hieroglife: "Moartea va veni cu aripi rapide asupra celui ce va tulbura pacea regelui".

Un monument ce se gaseste în Giza,  creat in 1401 î.Hr, numit Stela viselor sau Stela sfinxului,  arata ca Tutmes al IV a avut o experienta religioasa in mijlocul unei zile de vara.

Cu toate acestea, viziunile sale nu se puteau compara cu cele pe care le-a avut Akhenaten. In urma acestor viziuni, Akhenaten a ridicat o statuie a unei zeităti minore numite Aten, la rang de zeu suprem, renuntand la vechile politici egiptene politeiste în favoarea a ceea ce parea a fi una din primele incercari de adoptare a unei religii monoteiste. 

Sursa: NewScientist

Referinte Wikipedia:

Akhenaten (EN)

Akhenaton (RO)

Aten (EN)

Aton (RO)

Tuthankamun (EN)

Tuthankamon (RO)

joi, 13 septembrie 2012

Civilizatia nu va supravietui „Spiralei Mortii”

Richard Duncan, fost economist la Banca Mondiala, si economist-sef la Blackhorse Asset Mgmt., anunta ca datoria Americii de 16.000 de miliarde de dolari a bagat-o in „spirala mortii”.

Aceasta va duce Statele Unite intr-o criza atat de mare, incat nu numai ca „visul american” nu va supravietui, dar insasi civilizatia, asa cum o percepem astazi, nu va supravietui.

Duncan nu e singurul care crede ca economia SUA a intrat in „spirala mortii”, care face companiile sa falimenteze una dupa alta, intai cele mici, apoi cele mari, si in cele din urma bancile, pana la prabusirea totala a sistemului financiar.

Laurence Kotlikoff, fost consilier pe probleme economice al presedintelui Ronald Reagan, a ajuns la concluzii similare. Problema care ramane de „rezolvat” este cand va cadea primul element din acest puzzle. O echipa de oameni de stiinta, economisti, geopoliticieni si analisti considera ca „pericolul e iminent”.

”Am descoperit un model indentic in graficul datoriilor, al pietei totale de credite, al garanatiilor financiare, al consumului de energie, alimente, apa”, spune Chris Martenson, fost vicepresedinte al companiei Fortune 300.„ Acest model indica o escaladare exponentiala, aproape identica celei ce se petrece intr-o schema financiara piramidala inainte de colaps.

Ceea ce este cu adevarat ingrijorator, acest model nu se aplica doar economiei, ci poate fi observat in sistemul de servicii pentru cetateni, energetic, alimentar, al aprovizionarii cu apa. La noi si in alte tari. Guvernantii lumii trebuie sa ia masuri pentru ca aceste sisteme vor face implozie toate in acelasi timp, cu urmari catastrofale pentru civilizatie”, avertizeaza Martenson.

Un alt membru al echipei, Keith Fitz-Gerald, presedinte al Grupului de investitori Fitz-Gerald, explica cum functioneaza modelul. Totul pare in regula la suprafata, dar „virusul” creste in interiorul schemei, isi dubleaza, tripleaza etc volumul, intr-un timp din ce in ce mai scurt, pana ce face sistemul sa se prabuseasca dintr-o data. „E ca numaratoarea inversa.

Cand ajunge la 0, lumea va exploda”. Dr. Kent Moors, consilier pe probleme de energie in 16 guverne ale lumii, inclusiv in doua americane, atrage atentia ca atunci cand se va produce colapsul, va aduce haos in modul de viata cunoscut in prezent.

„Datoria de pe piata totala a creditelor este „cheia” colapsului”, subliniaza Martenson. „Din 1940, pana in 1970, datoria pe aceasta piata era rezonabila. Din 1970 pana in 1977, s-a dublat, apoi s-a dublat din nou in urmatorii sapte ani, apoi timpul s-a scurtat. Datoria s-a dublat pentru a treia oara doar in cinci ani.

Apoi s-a mai dublat de inca doua ori. Acum, e de 357% mai mare decat venitul pe cap de locuitor. E calea sigura spre colaps”. „In plus, derivatele financiare care fluctueaza pe piata mondiala este de 20 de ori mai mare decat venitul pe cap de locuitor la nivel global. Colapsul va lovi in toate colturile lumii”, adauga dr. Moors.

Armata germana a efectuat o cercetare secreta in privinta „cresterii nesustenabile a economiei” si a ajuns la concluzia ca aceasta va duce la „instabilitate politica si extremism”, ceea ce deja se observa. Varful extractiei de petrol este urmat de o totala prabusire a pietelor, care va genera crize acute sociale, ce vor cuprinde intreaga lume.

Ministerul britanic al Apararii, Banca Angliei si Departamentul Energiei au efectuat studii similare despre varful petrolului si au ajuns la aceleasi concluzii. Anul acesta se dau ultimele batalii pentru ultimele resurse de petrol, pentru ca energia este primul element de puzzle prevazut ca se va prabusi. Echipe de sociologi si analisti recomanda obsesiv oamenilor sa se pregateasca pentru ce va urma.

Trebuie ca fiecare sa-si faca un stoc de supravietuire pentru cand pietele nu vor mai putea asigura necesitatile de baza, ca apa, alimentele si energia. Omenirea se poate intoarce in urmatorii 20 de ani la traiul specific Evului Mediu, dar lupta pentru supravietuire va fi dramatica, atacurile asupra bunurilor personale devenind frecvente.

Se recomanda achizitionarea de mijloace de incalzire cu lemne si panouri solare, de seminte de legume si cereale, de alimente in orice forma durabila de conservare, de faina, ulei, miere, zahar etc. A! Si rezerve de bani cash, pentru cand nu se va mai gasi de lucru. Aceste stocuri se pot innoi periodic pana cand „Spirala Mortii” va lovi!

Acum ramine de vazut daca toata aceasta poveste, este un scenariu abil planificat de catre Oculta si cei care conduc lumea, este un simplu joc murdar al celor care vor sa se imbogateasca pe spinarea fraierilor, sau este chiar un veritabil semnal de alarma. Din pacate, s-ar putea sa fie vorba de un scenariu apocaliptic sumbru dar real, un adevarat puzzle horror de care omenirea se va lovi intr-un timp nu prea indepartat.

 

Sursa: MoneyMorning

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More