Recent Posts

vineri, 29 iunie 2012

Sergiu Gabureac - “VARZĂ de BRUXELLES !” (III)

AMSTERDAM – O ALTĂ VENEŢIE

Acoperim cu Thalys cei 173 de km în mai puţin de două ore.

Uite, stadionul echipei Feynoord ! Ce le-a făcut bătrâna doamnă, UTA, acum … ! O tempora !

Trecem prin Rotterdam (pe urmele bunicului), primul port al Belgiei – cu un nou centru economico-financiar, plin de zeci de macarale (criză ?!?). Sărim graniţa şi trecem prin Haga cea liniștită, sediul guvernului olandez, locul de unde ni se tot anunţă, pe bandă procesele pierdute de România, procese judecate, mai întîi, de justiţia (!?) noastră, și abia așa câştigate de românii nedreptăţiţi. Dar câți își pot permite Curtea de la Haga ?!

Aterizăm în capitala constituţională a Ţărilor de Jos, Amsterdam, printre zeci de mii de biciclete, unde Madame Tussaud ne invită insistent să intrăm. Pas ! O ştiuab ovo. Marylebone Road, London NW1 5LR, Marea Britanie. În rest, Mokum este o urbe de tip julesvernian. Pe canale, mii de ambarcaţiuni într-o continuă mişcare. Magazine mici-mici. Şi multe-multe.

Rembrandt, un tip care îşi cunoştea din plin valoarea, ca şi Eminescu, domină piaţa, unde ne tragem o clipă răsuflarea, după ce am trecut prin, aţi ghicit, PiaţaMare (Piața Dam).  Magnoliile ne liniştesc neuronul cu flacăra violet ! De care, se pare, nu-i străin nici Spinoza venit din Lusitania după ce intrase-n conflict cu ai lui. Acum, maiestuos, meditează la problemele sale existenţiale şi numai  şlefuiește lentile pentru asigurarea traiului cotidian. Să ne întoarcem la artă plastică. Muzeul Van Gogh conţine, pare de la sine înţeles şi totuşi nu întotdeuana e aşa, cele mai multe tablouri ale solarului pictor, organizate pe cinci mari secţiuni, după locurile unde a creat: Paris, Arles, Saint-Remy, Auvers-sur-Oise şi … Olanda.

Pe stradă întâlnim furgonul celebrei mărci de bereHeineken. Fabrica nu mai e funcţională, ci doar un muzeu în care comercialul + turismul se îmbină armonios şi profesionist. În prețul vizitei trei halbe. Cine poate. Mulți, NU ! Poţi comanda şi o sticlă cu bere personalizată. Eticheta.

Piaţa Dam este punctul zero al fostului sat de pescari pe la 1270, când au făcut un baraj pentru a opri râul Amstel (alt brand). Palatul regal, iniţial primărie şi tribunal, e într-o permanentă restaurare. Atenţie ! În secolul al XVII-lea era cea mai mare clădire din Europa. De fapt, regina Beatrice mai are la dispoziţie două palate, acesta fiind cu caracter festiv, diplomatic. și turistic. În apropiere e celebrul cartier Red, cu fetiţe, ierburi şi cafenele. Biciclistele mi-au fost suficiente ! Am trăit live o scenă din Lege și ordine. Mergeam agale pe o stradă ce avea, în dreapta, unul dintre sutele de canale. Văd doi poliţişti, o ea şi un el. Pe biciclete. Zic în sinea mea. Scot aparatul să prind o imagine trăsnet. O altă pasiune, care a creat, deseori, mari furtuni în familie de-a lungul anilor: Du-te, mai spre stânga ! Stai, nu văd (clădirea, pomul, gardul, statuia …) ! Nu aici, nu cade bine lumina … ceea ce, recunosc, este neplăcut, de multe ori, în final abia dacă îi iese nasul pozatului. Aplic strategia. Îmi trimit ardeleanca în faţă, ca să nu fiu observat. Nu apuc să scot imaginea cum veneau ei călare. Totul se precipită. Brusc, aruncă bicletele pe stradă, se reped spre un individ pe care-l pun cu faţa la zid. Ea, mititică se opintea din greu, citându-i, cred, pe nerăsuflate din lege. Apare, ca din senin, alt echipaj velo. Descalecă şi iau poziţia standard cu spatele la cei trei. Din privirile lor, înţeleg că trebuie să continuăm plimbarea de plăcere. Pe sub curea reuşesc să trag, totuși, două cadre.Muream de curiozitate să văd ce-a ieşit ! În premieră mondială, dau publicităţii o imagine. În cealaltă, am chiar faţa teroristului, violatorului, pedofilului, narcomanului sau ce o fi fost el. Se vede bine şi micuţa parteneră a poliţistului. Ăştia nu umflă ca la noi, cu surle și TV-urile aferente. Acolo, când te-au umflat, la ei rămâi !

Piaţa Albert Cuyp se află pe strada cu acelaşi nume, ideală pentru cumpărături. Fără maşini, fără biciclete ! Brandurile sunt aceleaşi ca în toate marile capitale europene, dar în magazine mici-mici, aşa cum am constatat de la bun început. Canalele nu permit. Sunt şi mall-uri, dar n-au farmecul uliţei străbătute pe îndelete. Iată un businessman din Moldova, cu artizanat și alte alea.

- Merge ?

- Merge, Doamne ajută !…

Luăm magneţii şi vederile de rigoare. Musai, să mai cumpăr un frigider !

Ni se spune că Parcul Vondel este vizitat anual de peste zece milioane de oameni. Nu ne numărăm printre ei. Ocolim Muzeul Torturilor. 5 euro adulții şi 2,50 euro copiii ! Informaţiile sunt expuse pe toți pereții în olandeză şi limbile de circulaţie, mai puţin limba rusă ! Program de la 10 a.m. la 23 p.m. ! Normal, muzeele se închid şi aici la ora 18, dar ce nu fac bieții pentru o tortură mică, mică ! Ceea ce văzusem la Londra, rămâne arhisuficient cu privire la capacitatea spiţei umane în mângâiatul semenilor. La noi se practică metode mult mai sofisticate şi eficiente pentru ciocu mic: cea cu -25% (= -36,5%) fiind verificată pe propria-mi piele. Să nu audă, cumva, europenii și să se molipsească !?!

Așa că alegem marea Piaţa de flori de peste canal. Lalele au ajuns aici de la Viena pe la 1594. Şi aşa a început nebunia cu simfonia culorilor, a afacerilor ce aduc profituri uriaşe. Consoarta a plecat de la un plic cu cinci bulbi (2,5 euro) ca, în final, să ia şi unul cu o sută (5 euro). Plus alte seminţe. Închei cu Muzeul Tehnic Nemo, o uriaşă clădire tip navă pe cinci niveluri. Totul e pur tehnic. Afli ce se întâmplă când te săruţi, ce-i cu OZN-urile. O zi la Nemo şi poi mori. Mai bine lipsă. Când ştii prea multe, iar nu-i bine. Mai ales chestia cu chimia sărutului !

O altă super zi încheiată cu sprintul spre Thalys, care ne duce la casa temporară Queen Anne din fața Teatrului Naţional din Bruxelles.

(va urma)

Sergiu-Marian D. Găbureac

gsm_as@yahoo.com

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More