Ideea construirii unui lift spatial, intre Pamant si Statia Spatiala Internationala (ISS), revine in atentia oamenilor de stiinta de la NASA si a cercetatorilor din lumea intreaga, pe masura ce se apropie momentul in care navetele spatiale americane vor iesi din uz.
Ideea exista inca din 1895 si apartine rusului Konstantin Tsiokovsky, care, in urma unei vizite la Turnul Eiffel, a imaginat un turn gigant, dotat cu lift sau o cale ferata ce duce pana in spatiul cosmic, scrie Le Point.
Proiectul imposibil a fost dat uitarii, pana in 1979, cand scriitorul SF Arthur C. Clarke, in cartea sa "Fantanile Paradisului", readuce in actualitate aceasta problema.
In august 2010, compania ISEC - International Space Lift Consortium, relanseaza aceasta idee, la Washington, in fata reprezentantilor institutelor de cercetare din intreaga lume.
Cabinele lifturilor propuse de ISEC vor pune in miscare cabluri lungi de 35.400 de kilometri, ce vor trebui realizate din materiale usoare si rezistente.
Apar probleme in legatura cu lungimea cablului unui astfel de ascensor spatial, tinand cont ca, datorita rotatiei Pamantului, apar efecte centrifugale.
Rezolvarea ar putea veni din partea nanotehnologiei, cablul ascensorului putand realizat cu ajutorul nanotuburilor de carbon.
William Flew, cercetator in domeniul stiintei materialelor de la King's College din Londra, considera ca progresele recente ar putea duce la realizarea unui cablu suficient de puternic pentru a rezista la fortele imense, vantului si furtunilor.
Profesorul de inginerie si director al Japan Space Lift Association Yoshio Aokki considera si el ca acest lucru ar fi posibil, iar un astfel de cablu ar avea o rezistenta de cel putin 180 de ori mai mare decat unul din otel.
Deja o echipa de cercetatori de la Universitatea din Cambridge a anuntat mini-productia de astfel de fibre, foarte rezistente. Ramane astfel doar problema proiectarii si realizarii unei roti care sa poata invarti astfel de nanotuburi.
Un alt impediment ar fi propulsia masinii care ar pune in miscare cablul, precum si sistemul de franare in timpul coborarii liftului. Specialistii japonezi opteaza pentru o propulsie magnetica a unui asemenea lift spatial.
Cercetatorii sunt de acord ca un asemenea ascensor spatial ar necesita o energie mai mica de aproximativ 100 de ori, decat in cazul lansarii unei rachete. Primele teste au fost efectuate de catre cercetatori japonezi, cu prototip ce se deplaseaza de-a lungul unui cablu lung de 28 de metri.
Estimativ, un astfel de proiect nu ar putea fi realizat mai devreme de anul 2020 sau 2030, iar costurile s-ar ridica la aproximativ 12 miliarde de dolari, adica mult mai putin decat a costat tunelul de sub Canalul Manecii, de exemplu.
Sursa: InfoNIAC