Recent Posts

Eckhart Tolle – Un maestru modern

Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali si inspirati calauzitori spirituali ai timpului nostru, iar cartea "Puterea prezentului" este una din cele mai bine vândute în SUA dupa 11 Septembrie. Autorul s-a nascut în Germania, unde si-a petrecut primii 13 ani din viata. Dupa ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit cercetator si îndrumator la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, în urma unei transformari spirituale profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvata si viata i s-a schimbat radical.

Neale Donald, Walsch - Conversatii cu Dumnezeu

Conversatia pe care Neale Donald Walsch o poarta cu Dumnezeu este inclusa in sase volume si inca nu s-a terminat! Cele sase volume sunt: Conversatii cu Dumnezeu, vol.I, II, III, Prietenie cu Dumnezeu, Comuniune cu Dumnezeu, Momente de gratie.

Universul lui Stephen Hawking

Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un fizician englez, teoretician al originei universului si unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematica la Universitatea Cambridge, detinuta cândva de Isaac Newton.

Michio Kaku - Einstein-ul zilelor noastre

Michio Kaku este considerat de majoritatea oamenilor de stiinta, Einstein-ul zilelor noastre, in afara faptului ca este un geniu, se exprima in termeni pe care si un om simplu cu un pic de engleza il poate intelege cu usurinta..

Zecharia Sitchin si cartile sale

Zecharia Sitchin este un autor controversat al zilelor noastre, care incearca sa ofere o alta viziune asupra mitului creeari omului.El se bazeaza pe diverse descoperiri arheologice, precum si studiul unor vechi texte, in principal pe vechile texte ale sumerienilor, cum ar fi Epopea lui Ghilgames sau Enuma Elish.

marți, 31 ianuarie 2012

Codul lui Oreste 28 ianuarie 2012 - " Imperiul Universal al Constiintei si Taina lui Unu "

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Dumitru Constantin Dulcan.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

" Imperiul Universal al Conștiinței și Taina lui Unu "

invitat : Dumitru Constantin Dulcan
realizator : Oreste Teodorescu

Contact invitat :
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Constantin_Dulcan
http://ro-ro.facebook.com/pages/Dumitru-Constantin-Dulcan/134502949912330

Contact realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226

vineri, 27 ianuarie 2012

Oglinda amintirilor – fragment II

Deseori mitul lui Sisif este privit doar ca o latură negativă a umanului, drept o încarnare a tragicului în destinul omului. Zeii l-au pedepsit pe Sisif, acest homo universalis cu aură de Christ, însă Sisif poartă cu sine povara umanităţii cu sârg, fără să o abandoneze, aşadar asemenea Mântuitorului el o acceptă, şi este demn de admirat efortul său împins spre eternitate, încăpăţânarea, forţa fizică şi sufletească de care este capabil acest erou tragic.

Dar ce este această necontenită luptă a sa, dacă nu viaţa noastră a tuturora, un imn tragic, o odă închinată aparent inutilului, dar încărcată de semnificaţii nebănuite, la o mai atentă cugetare asupra sensului său ascuns.

Sisif ştie că prin truda sa el devine nemuritor, într-un cuvânt asemenea zeilor, este conştient de importanţa misiunii sale, şi tocmai de aceea el nu renunţă la interminabila-i povară, chinul său devine o joacă de copil în faţa nemuririi ce-i cade la picioarele sale, drept ofrandă pentru crezul său nebunatic dar mântuitor în acelaşi timp.

Robert TRIF - din Volumul " Oglinda amintirilor "

joi, 26 ianuarie 2012

Oglinda amintirilor – fragment I

Nu am fost niciodată atras de mirajul mării, în faţa imensităţii şi nemărginirii ei mă simţeam pierdut, inutil şi descompus, îmi pierdeam identitatea; în schimb măreţia maiestuoasă a piscurilor montane m-a atras dintotdeauna, în apropierea lor mă simţeam cineva, înălţimile lor mi se păreau accesibile, întreaga-mi fiinţă se lăsa inundată de sentimentul de frăţie cu natura şi cu divinitatea, scăldat în beatitudine ştiam că doar în apropierea coamelor înzăpezite ale munţilor, Dumnezeu devenea accesibil sufletului meu nesăţios de atingerea magică şi mirifică a creatorului.

Poate aşa se explică, încăpăţânarea cu care refuzam să cred, într-o divinitate în ale cărei nemărginirii să-mi pierd identitatea, cufundarea mea în sânul unei divinităţii atotcuprinzătoare, asemeni unei picături de apă într-un imens ocean, era ceva de neacceptat.

Ce rost ar avea o asemenea monstruoasă dedublare a divinului, o infinită clonare a divinului într-o umanitate dubioasă, unde ar fi atunci iubirea împărtăşită, îngemănarea supremă a omului cu Dumnezeu, acea comuniune harică dintre creator şi lucrarea sa ?.

Robert TRIF - din Volumul " Oglinda amintirilor "

miercuri, 25 ianuarie 2012

Codul lui Oreste 21 ianuarie 2012 – Apostoli Moderni

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Raku.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

" Apostoli Moderni. Dumnezeu si Muzica Rap "

invitat : Raku
realizator : Oreste Teodorescu

Contact invitat :
http://www.raku.ro
http://www.facebook.com/raku.oficial
http://www.youtube.com/user/rakuCBR

Contact realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226

marți, 24 ianuarie 2012

Sosirile – Partea 57 – Semnificatia Dimensiunilor

Va prezint un serial incitant si provocator, realizat de BSGJO Production, si anume “Sosirile”, un serial “cu interviuri si poze deosebite care scot in evidenta o imagine in ansamblu pentru voi, sa ne pregatim sa inaltam constinta si sa facem tot ce putem sa imprastiem aceasta informatie, ca oamenii din jurul vostru sa inteleaga, ce se intampla cu-adevarat astazi. Noi avem nevoie de fiecare dintre voi sa faceti parte din aceasta schimbare.”

La fiecare doua saptamani, asadar bilunar, voi posta cate un episod din acest serial video. Nu voi aduce nici un comentariu acestui serial, va las pe dvs. sa decideti daca informatiile prezentate sunt veridice, iar interpretarle facute de realizatorii serialului sunt pertinente sau nu.

Indiferent de parerile exprimate, eu ma voi situa pe o pozitie neutra si echidistanta, pentru a nu influenta in nici un mod perceptia dvs. asupra serialului “Sosirile”. Fiecare dintre voi este liber sa creada ce doreste, in functie de capacitatea de intelegere a fiecaruia, in functie de cunostiintele dobandite, in functie de mostenirea culturala si religioasa.

Asa cum se anunta inca din faza incipienta, pornind de la episodul pilot, “Sosirile” , va investiga aparitiile mai multor antichristi (Dajjal) si a doua sosire a Salvatorului Isus Cristos. De asemenea, asa dupa cum informeaza realizatorii, serialul va trata aspecte ale controversatului an 2012, elemente ale masoneriei mondiale, simbolistica, mituri, esoterism si multe altele.

joi, 19 ianuarie 2012

Dialog in Virtual…

Privea tăcut la lumina monitorului, pierdut undeva între graniţa dintre real şi virtual, iar senzaţia de greaţă începea să-şi facă simţită din plin prezenţa, ba chiar îi pătrundea cu repeziciune în suflet… Nu ştia dacă sentimentul acesta de amărăciune, ca să nu-l numim de-a dreptul silă, într-un mod mai dur dar mai aproape de realitate, venea din interiorul său sau era ceva din afară, ceva de dincolo de real dar cu toate acestea mai pătrunzător decât aerul rece din încăpere. Era conectat de mai bine de-o oră, şi cu toate astea, nimeni şi nimic nu părea să-i tulbure liniştea. Acum însă ar fi vrut să aibă parte de un interlocutor incomod, de un dialog înverşunat care să-i alunge singurătatea, nu de o linişte oarbă şi fără culoare avea el nevoie acum, ci dimpotrivă, vroia să cunoască cele mai neliniştitoare provocări ale spiritului, într-un cuvânt vroia să fiu viu cu-adevărat.

Pentru el, liniştea i se părea ceva suspect, nelalocul ei, nefirească şi fără de viaţă, spiritul însemna pentru el luptă şi nelinişte, frământări interioare şi zbateri lăuntrice.

Ar fi vrut să găsească un punct de sprijin în lumea din jurul său, dar toată speranţa sa se năruia asemeni unor castele de nisip, construite prea aproape de apele învolburate ale ignoranţei.

În zadar încercase să comunice cu ceilalţi prin intermediul internetului, şi aici pe mIRC, la fel ca şi în lumea reală de altfel, nu-i răspundea decât ecoul surd al vorbelor sale, parcă condamnate la tăcere de către o instanţă absurdă şi inumană.

Constatase cu surprindere că tocmai acum, în secolul comunicaţiilor şi al informatizării, oamenii erau atât de singuri, toată această tehnologie nu făcuse decât să depărteze şi mai mult oamenii de ei înşişi, în loc să-i apropie. Bariera despărţitoare ce se căscase în calea oamenilor, asemeni unui hău imens şi înfricoşător, putea fi comparată cu acel imens turn Babel din vechime, căci şi acum ca şi atunci, oamenii nu mai găseau calea de comunicare între sufletele lor chircite de vidul lăuntric ce le lumina palida viaţă.

Pentru o clipă, avuse curajul nebunesc de a privi, cu o oarecare spaimă ce-i drept, dar şi cu o curiozitate bolnăvicioasă de care cu siguranţă nu era străin, privise aşadar în hăul acesta prăpăstios al cugetului omenesc, şi nu mică-i fu mirarea să afle acolo înţelesul tuturor celor de neînţeles. O frică dementă şi iraţională, izvorâtoare dintr-un coşmar imaginar, cu rădăcini însă în ancestral, era cea care paraliza comunicarea şi armonia dintre fiinţele umane. Înţelegea, acum pentru întâia oară, caracterul ambivalent al cuvintelor, demonismul literelor searbede lipsite de duh şi viaţă care sugrumau spiritul, sau magia cuvintelor întrupate din spirit, îmbibate de imaginaţia divină şi ziditoare de universuri. De asemenea, acum înţelegea că oamenii încercau să se sustragă din calea cuvintelor, în încercarea lor ridicolă de a ascunde de ceilalţi tocmai lucrul cel mai de preţ pe care-l posedau, şi asta deoarece, limbajul le-ar fi trădat adevăratul eu lăuntric, cel aflat dincolo de feluritele măşti ce-i ascund esenţa coborâtoare din sămânţa divină.

Aşadar, la fel ca în viaţa de zi cu zi, oamenii încercau să-şi păstreze veşmintele cu care-şi împăunaseră sublimul eu, lăsând să se vadă doar imaginea falsă creată de imaginaţia lor diabolică, într-un cuvânt tocmai ăsta era paradoxul, fugeau de ei înşişi devenind odată cu scurgerea timpului umbre ale neputinţei, ale neputinţei de comuniune.

În tot acest răstimp, când mintea-i hoinărise pe alte meleaguri, pe canal nu se observa nici o mişcare, nimic care să trădeze vreo urmă de viaţă, se îmbărbăta la gândul că toţi ceilalţi discută de fapt pe privat, şi tocmai de asta nu aveau timp să lege o conversaţie care sa le antreneze mintea într-un anevoios periplu ideatic.

Se obişnuise însă cu tăcerea mută a celorlalţi, prea încrezător în umanitate, în vechile valori care animaseră civilizaţiile demult apuse, dar care acum nu erau în stare să mişte nici măcar un unic suflet; s-ar fi mulţumit să smulgă măcar un zâmbet pribeag, dar nimeni nu se sinchisea de existenţa sa. În fond era un necunoscut, de ce ar spera la mai mult ?.

În nebunia sa din păcate nemolipsitoare, ah cât şi-ar fi dorit să transmită morbul ăsta al său şi altora, în delirul său cutremurător o singură voce părea că-i ascultă chemarea. Era vocea propriului său Eu, înlănţuit de milenii, încarcerat de bună voie în trupul ăsta de carne, înzestrat cu senzaţii şi gânduri, cu sentimente care rămâneau fără ecou dincolo de cortina ce despărţea cu atâta râvnă miriadele de Euri, călătorind prin veacuri....

Dar iată că în mijlocul acestui părelnic neant, apăruse de nu se ştie unde şi prin ce fel de joc al sorţii, o luminiţă care avea să-i schimbe întru totul viaţa. Îi răspunse cineva, un zâmbet cald îi mângâia sufletul.

Deci nu se înşelase, nu era singur într-o lume părăsită, acum putea să îmbrăţişeze toate speranţele lumii întregi şi să nu le mai dea drumul niciodată, gustase din fructul oprit al fericirii veşnice.

Avea să constate însă cu vădită surpriză, că celălalt era mai aproape de sufletul său, mai aproape de zbaterile sale lăuntrice, chiar mai mult decât ar fi îndrăznit vreodată să spere, celălalt îi înţelegea nedumerirea şi asta deoarece gustase asemenea lui din fructul divin al iubirii. Mesajul pe care-l aducea cu sine acest călător virtual, mesaj ce suna a chemare spre alte universuri, era în fapt o chemare spre înţelegerea şi trăirea în deplină armonie; chiar dacă Omul poartă în sinea sa un mirific şi sublim univers, acesta nu poate fi exprimat în plenitudinea măreţiei sale decât prin comuniunea cu ceilalţi.

Aşadar, era o încercare de zidire a unor tainici ferestre spre lume, căci singur nu a fost şi nu va fi niciodată atâta timp cât în juru-i natura îşi va face simţită dragostea.

În universul lăuntric găseşti orice speranţă care te va face să simţi că încă mai eşti în viaţă, iar speranţa va călăuzi drumul spre adâncurile nepătrunse ale liniştii eterne şi tainice....

Iar în cele din urmă, sfârşit de emoţie, obosit de atâtea evenimente neprevăzute, se rostogoli pe pat într-un somn vecin cu uitarea. Abia acum îşi dădea seama de adevărata faţă a lucrurilor, lumea exista din totdeauna, el era cel care nu trăise nicicând...

Şi totuşi, aşa efemer şi stingher, coborâtor din neant, dăruise lumii ceva. Era cenuşa stinsă a focului ce arse mocnit în sufletul său himeric.

Pe canal lumea începea să comunice, aşadar nu trăise murind în zadar, paradoxul luase sfârşit lăsând loc altor mistere, iar viaţa îşi continua nestingherită aventura.

Într-un final, sătul de a mai căuta sensul vieţii, ostenit de atâtea gânduri, el va cădea într-un somn adânc care-i va aduce uitarea că a trăit…..şi poate căzând din pat îşi va da seama .....că el încă mai respiră.....şi poate va învăţa şi a trăi..

Robert TRIF - Proza " Dialog in Virtual "

miercuri, 18 ianuarie 2012

Codul lui Oreste 14 ianuarie 2012 - " Perspectivele Anului 2012 "

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Doru Bem.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

" Perspectivele Anului 2012 "

invitat : Doru Bem

Contact invitat :
http://www.facebook.com/people/Bem-Doru/1105850478
http://carareauniversului.blogspot.com/

Contact realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226

marți, 17 ianuarie 2012

Revista “Constelatii diamantine” nr.17

A aparut numarul 17 al publicatiei periodice “Constelaţii diamantine”. Dupa cum se autodescrie, este o “revista de cultura universala, editata sub egida Ligii Scriitorilor Români”. Redactia, cu sediul la Craiova, este alcatuita din N.N. Negulescu (director, vicepresedinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala Oltenia), Doina Dragut (redactor-sef), Janet Nica (secretar general de redactie), Liviu Andrei (sef departament colaborari externe) si Gabriel Nedelea (redactor), la care se adauga redactorii asociati Prof. univ. dr. Catalina-Florina Florescu (S.U.A., membra a Asociatiei Române de Studii ale Americii), Prof. dr. Mariana Zavati Gardner (Anglia, poeta bilingva, critic literar si traducător) si Lector univ. Alina-Beatrice Chesca (Facultatea de Drept, Universitatea Danubius).

Membri de onoare ai colectivului de redactie sunt Acad. Constantin Balaceanu-Stolnici, Prof. univ. dr. Remus Rus (Facultatea de Teologie, Universitatea Bucuresti, redactor-sef al revistei Studii teologice, coordonator al colectiilor Orizonturi spirituale) si Prof. dr. Florin Agafitei (orientalist, sanscritolog). Publicatia este distribuita gratuit in format electronic.

luni, 16 ianuarie 2012

Emisiune “Destine” partea 3-a din 2004

Astazi va prezint ultima emisiune, din ciclul “Destine”, care trateaza aspecte privitoare la romanul postat pe blog, si anume, “Jurnalul unui Supraom”.

Trebuie specificat faptul, ca romanul “Jurnalul unui Supraom”, care la inceput l-am numit “Jurnalul unui nebun”, a fost scris in perioada 1998-2000. Acum dupa ani buni de la conceperea sa, mi se pare complet strain, probabil la fel e cu fiecare opera terminata, ti se pare instrainata, odata sfarsita si dezvelita privirilor. Am avut nevoie de un dram de nebunie, indraznind sa incep scrierea unui roman, marturisesc ca acum nu m-as mai simti in stare sa continui un asemenea proiect.

Nu stiu daca romanul este bun sau rau, o reusita sau un esec, timpul va confirma sau infirma valoarea sa, oricum nu am in plan scrierea altui roman, deoarece nu sunt pregatit pentru un proiect de durata, ma simt in apele mele doar atunci cand concep un poem sau incerc sa infirip idei pentru un viitor eseu.

Astea fiind spuse, las la aprecierea cititorilor, utilitatea sau dupa caz inutilitatea acestei temerare incercari scriitoricesti.

Va doresc vizionare placuta.

vineri, 13 ianuarie 2012

Destine 2.2

Partea a doua a aceleasi emisiuni, acum ma vad nevoit sa aduc in discutie cateva precizari, referitoare la ultima carte dintre cele trei, care alcatuiesc “Inaltimi si Abis”, si anume, volumul de incheiere, “Paradoxul de a fi Roman”.

Prima parte a volumului "Paradoxul de a fi Roman", trateaza viziunea mea asupra crudei realitati postdecembriste, unii vor spune ca este falsa, prea dura sau exagerata.

Totusi este o viziune personala, accept orice fel de critici, nu sunt detinatorul adevarului, doar un observator al realitatii, fiecare poate si chiar trebuie sa aiba orice alta imagine asupra realitatii.

Suntem fiinte rationale libere sa gandim si sa simtim diferit, unitatea in diversitate este esentiala.

Pentru a clarifica putin lucrurile, vreau sa spun din capul locului ca-mi iubesc poporul, asa cum l-a lasat D-zeu pe aceste frumoase meleaguri.

Aceste poeme nu sunt scrise pentru a aduce prejudicii morale sau de alt fel poporului roman. Sunt doar semnale de alarma, venite din strafundul fiintei mele, ele sunt scrise din prea multa iubire si din ardoarea cu care-mi respect strabunii, datinile, traditia.

Trebuie insa sa privim adevarul drept in fata, fara frica si fara resentimente, pentru a putea indrepta situatia mizera de dupa '89.

Sa avem puterea sa recunoastem lucrurile mai putin bune, pentru a putea sa ne indreptam relele.

Sa dea Dumnezeu sa avem puterea de a trece dincolo de ele, si sa renastem iarasi mai buni, mai impliniti, mai luminosi.

Partea a doua a volumului, incearca sa gaseasca solutii la problemele infatisate in primele poeme, din pacate, aceasta parte secunda este neterminata.  Asta nu inseamna ca ea nu va continua, pe moment insa atit a putut ea cuprinde, lasand deschisa calea spre o viitoare reconsiderare a valorilor spirituale romanesti.

Orice critica trebuie sa fie constructiva, creatoare si nu defaimatoare doar de dragul de a atrage atentia.

Critica adevarata trebuie sa fie insotita si de solutii, sa nu fie doar o simpla insirurire de metehne, jigniri sau atacuri personale.

E usor sa darami, sa demolezi si mult mai greu sa construiesti, sa fim dar noii arhitecti ai unei lumi mai bune.

joi, 12 ianuarie 2012

Destine 2.1

Va prezint astazi, prima parte din cel de-al doilea ciclu de emisiune TV, intitulata “Destine “, emisiune realizata de postul de televiziune locala TV Parang, odata cu aparitia cartii “Inaltimi si Abis”.

Probabil, pentru cei mai multi dintre dvs., aceasta emisiune nu va reprezenta mare lucru, ma simt nevoit sa repet din nou, aceste emisiuni nu au fost deloc pregatite, fara sa fie stabilita o tematica clara, singurul scop a fost acela de a face cunoscuta aparitia acelor carti.

Deci, nu va asteptati sa fie ceva nemaipomenit, nemaiauzit, ganditi-va la ea doar ca o prezentare de carte, caci in fond asta a si fost.

Va multumesc pentru intelegere si va urez vizionare placuta.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Sosirile – Partea 56 – Posedare si Dimensiuni

Va prezint un serial incitant si provocator, realizat de BSGJO Production, si anume “Sosirile”, un serial “cu interviuri si poze deosebite care scot in evidenta o imagine in ansamblu pentru voi, sa ne pregatim sa inaltam constinta si sa facem tot ce putem sa imprastiem aceasta informatie, ca oamenii din jurul vostru sa inteleaga, ce se intampla cu-adevarat astazi. Noi avem nevoie de fiecare dintre voi sa faceti parte din aceasta schimbare.”

La fiecare doua saptamani, asadar bilunar, voi posta cate un episod din acest serial video. Nu voi aduce nici un comentariu acestui serial, va las pe dvs. sa decideti daca informatiile prezentate sunt veridice, iar interpretarle facute de realizatorii serialului sunt pertinente sau nu.

Indiferent de parerile exprimate, eu ma voi situa pe o pozitie neutra si echidistanta, pentru a nu influenta in nici un mod perceptia dvs. asupra serialului “Sosirile”. Fiecare dintre voi este liber sa creada ce doreste, in functie de capacitatea de intelegere a fiecaruia, in functie de cunostiintele dobandite, in functie de mostenirea culturala si religioasa.

Asa cum se anunta inca din faza incipienta, pornind de la episodul pilot, “Sosirile” , va investiga aparitiile mai multor antichristi (Dajjal) si a doua sosire a Salvatorului Isus Cristos. De asemenea, asa dupa cum informeaza realizatorii, serialul va trata aspecte ale controversatului an 2012, elemente ale masoneriei mondiale, simbolistica, mituri, esoterism si multe altele.

marți, 10 ianuarie 2012

Emisiunea “DESTINE”-1- 8 / 2002 (partea II-a)

Continuăm materialul video,cu partea a doua a emisiunii “Destine”-1.

Drept introducere în subiect, aş vrea să mai adaug unele precizări de bun simţ, care să nu lase loc la alte interpretări.

Cum spuneam şi data trecută, Mircea Eliade este “guru” meu, mi-aduc aminte cu nostalgie, cum încercam sa fac rost de orice carte scrisă de el, freamătul acela inconfundabil, al momentului lecturării operelor sale. Am fost încântat, atât de vasta sa erudiţie, transpusă în celebrele sale opere ştiinţifice, dar şi de către farmecul aparte al prozei sale fantastice.

Un alt autor care m-a impresionat în mod deosebit, a fost Hermann Hesse, un autor puţin cunoscut la noi, dar foarte profund, enigmatic şi sublim în acelaşi timp. Tainele dualităţii universale, acea “coincidentia oppositorum” a lui Eliade, vor fi relevate de minunatele aventuri spirituale ale lui Narcis, Gură-de-Aur, Demian ori Knulp, ori acel nemaiîntâlnit şi de neimaginat “magister ludi”.

De asemenea, Dostoievski şi Nietzsche, alţi doi corifei ai literaturii universale, de la care am învăţat taina sufletului omenesc, acea pendulare perpetuă între “înălţimi şi abis”, dar şi magia christică a ridicării “omului din subterană”, ori falnica sa cădere în braţele singurătăţii lui Zarathustra – acel nefericit Supraom nietzschean.

Aceştia patru sunt pilonii de bază, ai templului meu spiritual, dincolo de toate filosofiile lumii, dincolo de toate aparenţele, ei vor rămâne reperele itinerariului meu spiritual, şi indiferent de căderi şi urcuşuri, voi fi luminat şi călăuzit spre ieşirea din matricea ignoranţei, dincolo de necuprins, acolo unde străjuieşte fără de hotare însăşi lumina lui Dumnezeu.

luni, 9 ianuarie 2012

Emisiunea “DESTINE”-1- din 2002 (partea I-a)

Mircea Eliade, strălucitul savant român, istoric al religiilor renumit pe întreg mapamondul, îşi intitula o carte de eseuri, memorialistică şi autobiografie, într-un mod cât se poate de sugestiv, “Încercarea labirintului”.

Sunt convins, că umila mea făptură, ar fi pierdut imens pe plan spiritual (care între noi fie vorba, constituie însăşi esenţa noastră ca fiinţe), dacă nu ar fi avut şansa să cunoască opera acestui titan a culturii române şi universale.

La fel ca întâiul meu maestru spiritual, cel care avea să-mi poarte sufletul spre minunata şi magica Indie, am pornit şi eu itinerariul spiritual al devenirii ca fiinţă, aşadar, Peregrin spre Absolut, în căutarea sinelui şi descătuşarea energiilor creatoare – în fapt, o temerară “încercare a labirintului” şi descâlcire a firului Ariadnei, sau ca să păstrăm spiritul eliadesc, o dezvăluire a Mayei lui Vishnu.

Această aventura spirituală,va avea drept piatră de hotar,publicare întâiului volum de versuri intitulat “Peregrin spre Absolut”.

Vin acum în faţa voastră, voi cei de pretutindeni, care aveţi bunăvoinţa să-mi neteziţi calea, cu prezentarea primei mele emisiuni TV, consacrată debutului meu literar.

Emoţiile au fost inerente, emisiunea a fost live, aşadar nepregătită, necosmetizată, dar poate tocmai de aceea cu atât mai interesantă.

vineri, 6 ianuarie 2012

ÎNTOARCEREA LA ORIGINI


Să ne întoarcem la origini şi acolo ne vom găsi adevărata identitate
Noi nu avem nevoie de istorii confecţionate la cerere, noi suntem mai
Vechi decât orice istorie urzită vreodată de vreo minte omenească
Prin vinele noastre curge sângele atlanţilor, preoţii noştri erau vechii risi
Adevăraţii brahmani ai scripturilor hinduse, de ce să ne închinăm unor falşi
Zei, străini de neamul nostru, când aici era cândva ţara zeilor ?
Ne-am uitat istoria, ne-am alungat eroii şi am înălţat altare unor zei străini
Până când vom trăi în uitare nu vom avea cale de scăpare, vom pierde totul
Însăşi esenţa noastră ca neam, şi ne vom fi risipit de pe faţa pământului ca fumul
Praf şi pulbere se va alege de neamul nostru dacă nu vom încerca aducerea aminte.
Scrieţi aşadar adevărata istorie a poporului român, altfel blestemaţi veţi fi în veci
Ruşinea să vă îmbujoreze obrajii şi stigmatele trădării de neam să vă însemne pentru
Totdeauna, voi cei care renunţaţi la epopeea daco-geţilor, şi acceptaţi varianta dementă
A romanizării Daciei de către Traian, aşa cum bine spunea titlul unei cărţi inspirate
De duhul lui Zamolxe, de spiritul lui Apollo, Noi nu suntem urmaşii Romei.
Avem o ţară binecuvântată de bunul Dumnezeu, avem bogăţii naturale nemăsurate
Avem munţii noştri minunaţi, ape curgătoare nenumărate şi pământ roditor
Am putea trăi în belşug şi bunăstare dacă nu ne-am pizmui între noi
Dacă nu am fi atât de egoişti am putea moşteni averea incomensurabilă
Pe care am primit-o în dar de la strămoşii noştri, sfânta ţărână a Geto-Daciei.
Nu distrugeţi satele noastre româneşti, adevărată vatră de spiritualitate autentică
Mergeţi din poartă în poartă şi închinaţi-vă în faţa înţelepciunii simple dar curate
A ţăranului român, pentru care pământul rămâne piatra sa de hotar, singura
Şi minunata comoară de nepreţuit pe care a primit-o în mâinile sale harnice
Drept zălog a credinţei nestrămutate în bunul Dumnezeu şi în viaţa veşnică.
Alungaţi nălucile efemere ale încifratelor nume de zei străini de stirpea noastră
Oricum nu vor prinde viaţă în Ţara adevăraţilor zei, noi rămânem credincioşi
Suflului divin, nu ne încredem decât în puterea spiritului şi nu ne vom închina
Unor nume fără putere şi viaţă, demonul nu ne va atinge minţile căci noi suntem
Protejaţi de scutul energetic al Carpaţilor, credinţa noastră este mai tare ca stânca
Nu avem nevoie de mântuirea voastră deoarece noi suntem nemuritori precum Universul, suntem aici dintotdeauna şi aici vom rămâne pentru o întreagă eternitate.

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "

joi, 5 ianuarie 2012

PARADOXUL DE A FI ROMÂN

Săraci într-o ţară bogată, mediocri în genialitatea noastră

Destul de nebuni în a face haz de necaz, glumeţi cu propriile

Neajunsuri şi metehne, dar neîndurători faţă de greşelile celorlalţi

Nostalgici ai vremurilor trecute, şi totuşi doritori de schimbări majore

Credincioşi în numele unor instituţii perimate, dar neîncrezători

În forţele proprii, cuprinşi de îndoială când vine vorba de unitate

Suntem campionii declaraţi ai individualismului.

Paradoxul există în însăşi fiinţa noastră naţională

Prea orgolioşi pentru a fi fericiţi, prea strâmbi şi slugarnici

Pentru a stăpânii pământul strămoşesc, judecăm cu asprime

Viciile semenilor noştri, dar suntem mult prea îngăduitori

Cu propriile noastre netrebnicii, chipul nostru e şters şi putred

Chiar dacă pozăm în cele mai nobile făpturi pământene

Suntem ceea ce nu vrem să fim, şi nu suntem ceea ce ar trebui.

Cu toate nenumăratele neajunsuri materiale nu ne vom fi însă pierdut spiritul

Chiar şi ultimul om, cel mai neînsemnat, mai neajutorat şi mai simplu

Păstrează în adâncul inimii sale credinţa în bunul Dumnezeu.

Poate trăsăturile acestea paradoxale ne apropie mult de spiritul Indiei

Aflaţi la răspântia marilor imperii, sfârtecaţi între Orient şi Occident

Am rămas în esenţa noastră cea mai orientală naţiune din Europa

Sufletul nostru vibrează sensibil purtat pe valurile înspumate ale baladei Mioriţa.

Poporul român trăieşte ancorat în veşnicul prezent, tocmai de aceea românii

Nu au sentimentul şi cultul timpului, la noi totul e nerealizat, totul se află în stadiu

De proiect, suntem cu toţii cufundaţi într-un mirific somn metafizic, în mod paradoxal

Lăuntric, sufleteşte, suntem dincolo de orice noţiune temporală, trăim în afara timpului

Poate tocmai de aceea suntem atât de apropiaţi de sentimentul fiinţării în Absolut,

Cum să nu iubeşti un popor fără istorie, fără cuceriri, dar cu sentimentul eternităţii

Suntem fără să o ştim naţia cu cel mai pronunţat caracter mesianic din bătrâna Europă.

Orice încercare de altoire a unor caracteristici străine de esenţa noastră ca neam nu are

Nici un sorţi de izbândă, iată de ce modelele străine nu au prins la noi, sau dacă cu forţa

Se încearcă impunerea lor, nu se va obţine decât un haos, globalizarea ar aduce cu sine

Sfârşitul nostru ca neam, pierderea esenţei ancestrale, suntem sortiţi să fim singuri

Acesta este paradoxul de a fi român, într-o Europă sfâşiată de contradicţii, de aceea

Nu pot decât să aleg paradoxul, integrarea în haosul unei unităţi fictive ne-ar anihila

Fiinţa naţională, pentru noi nesfârşita ispitire a omului de a se substitui divinităţii nu a

Însemnat niciodată ceva, suntem prea plini de trăirea veşniciei din lăuntrul nostru.

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "

miercuri, 4 ianuarie 2012

NE MERITĂM SOARTA

Atâta timp cât ne vom lăsa duşi de val, în speranţa că alţii vor face

Ceea ce noi înşine avem de făcut, nu vom avea parte de o altă soartă

Vom fi mereu slugile altora, vom trăi o viaţă de-mprumut.

Când nepăsarea atinge în zilele noastre cote alarmante, înspăimântătoare

Cum am putea crede că este loc de mai bine în sărmana noastră viaţă ?

Vrem să aruncăm propriile noastre poveri pe umerii altora, dar

În acelaşi timp am fi bucuroşi să culegem roadele muncii lor,

Pe lângă faptul că nu avem nici cel mai elementar bun simţ

Suntem atât de inconştienţi încât ajungem să ne furăm singuri căciula.

Ne îmbătăm zilnic cu apă rece, dăm vina pe alţii pentru nenorocirile

Căzute asupra noastră, uitând că suntem prizonierii propriilor noastre iluzii.

Atâta timp cât vom continua să ne amăgim cu cele două mii de ani

De rezistenţă eroică în faţa istoriei, ne vom înşela amarnic.

Adevărul este că n-am făcut nimic, am stat cu braţele încrucişate

Timp de două milenii, aşteptând mila altora, judecata străină

Am rezistat ce-i drept cuceririlor, dar pentru simplul fapt că era mai rentabil

Să nu fim cuceriţi, dacă tot plăteam tribut Înaltei Porţi, la ce bun

Să-şi mai bată capul cu noi, mai convenabil era să muncim în folosul lor…

De-a lungul glorioasei noastre istorii am schimbat un stăpân

Cu un altul, la fel procedăm şi acum, doar ne-am învăţat cu slujirea

După ce-am lins dosul marelui imperiu sovietic, acum nu ştim cum

Să facem să intrăm în graţiile colosului american, de restul au ei grijă…

De ce să fim noi înşine când e mult mai uşor să te guduri pe lângă alţii

În speranţa că vom primi şi noi resturile aruncate de la masa cea bogată

Nu avem pic de ruşine, nici o urmă de respect pentru noi înşine

Atunci de ce-am aştepta să fim trataţi altfel decât suntem

Ne supărăm atunci când ne judecă străinii, dar cine poate avea

Încredere în asemenea jalnice fiinţe care inspiră doar silă

Să recunoaştem, suntem trataţi ca fiind gunoiul Europei

Un fel de râie de care se feresc toţi, o cangrenă pe harta lumii

Şi asta pe bună dreptate, atâta timp cât greaţa este cuvântul

La ordinea zilei în propria ţară, iar scârba şi regretul flutură pe toate buzele.

Tinerii care-şi părăsesc ţara ar trebui să ne lase un gust amar

Căci asta înseamnă că în scurt timp nu vom mai avea viitor

Dar cine să se ocupe de soarta ţării, guvernanţii sunt prea ocupaţi

Cu împărţirea ciolanului, ei nu văd decât în prezent, pentru ei doar

Clipa contează, restul fie ce-o fi, de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere.

Problema e că avem de unde dar nu avem timp pentru lucruri serioase

De fapt nu ne interesează decât propriul interes, ca buni creştini ce suntem.

După ce am dovedit că avem talent în arta resemnării am reuşit să devenim

Şi specialişti în arta demolării, am distrus cu sârg tot avutul naţional

Ba încă cu o furie oarbă, am vândut tot ce era de vândut pentru interese meschine.

Suntem pe zi ce trece părtaşi la distrugerea noastră ca naţiune

Dureros este faptul că suntem proprii noştri călăi, fără măcar să ne dăm seama

Ne-am condamnat singuri prin laşitatea şi egoismul de care-am dat dovadă,

De fiecare dată ne-am vândut primului venit, chiar fără să ne-o ceară.

În concluzie, nu vom putea arunca vina în cârca altora, oricât ne-am strădui

Şi asta deoarece suntem singurii vinovaţi pentru tot dezastrul pricinuit.

Vom plăti cu vârf şi îndesat pentru oarba nepăsare, pentru dispreţul, ura

Şi mai cu seamă minciuna de care-am uzat cu străşnicie în tot acest război

Purtat împotriva propriilor noştri semeni, împotriva propriului sânge

Vom purta mereu de-acum înainte însemnele „biruinţei” noastre !

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "

marți, 3 ianuarie 2012

Climate literare – nr.49 / decembrie 2011

Semnează în acest număr...

Nicolae Labiş Zurgălăul (poem) 3
George Filip Cu Labiş prin LERUI-LER 4
George Filip Ecou la moartea căprioarei 4
Nicolae Labiş Poeme 4
Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 5
Adrian Marino Altă Românie 6
Augustin Deac Codex Rohonczy 7
Mircea Drăgănescu Poeme 8
Aurora Peţan Limba română, patria mea 9
Jianu Liviu Scrisoare către Moş Crăciun (poem) 9
George Petrovai Gregarismul românesc 10
Claudiu Lucaci Exilul românesc la mijloc de secol XX 12
propus de P.R. Morală Zen 12
Cristina Oprea Pagină din jurnalul unui artist 13
Liviu Antonesei Inimă Rea a debutat în proză 14
Ioan Vişan Între Rembrant şi Beethoven 15
Lucian Gruia Zborul din clepsidră 18
Nicolae Vălăreanu Poeme 19
Vali Zăvoianu Evadare din magazinul de vise (poeme) 20
Dorel Schor Marina Purcea ne bucură sufletul şi retina 21
Johnny Răducanu Ce am învăţat 22
Al. Florin Ţene Metafora ca ritm al gândirii poetice 23
Octavian Mihalcea Strada înaripată 24
Nicolae Bălaşa Comunicare şi stil pentru o lume a destrămării 25
George Roca Scriitoarea Marina Glodici a lansat romanul „Aurul nobleţii“ 26
Romulus Robert Reuţ La mulţi ani, popor român! 27
Romulus Robert Reuţ Poeme 27
Melania Cuc Tainicul drum al Cuvântului care zideşte 28
Alina Arbajter Poeme 29
Viorel Vintilă 15 noiembrie 1987 30
Monica Mureşan Despre o anume normalitate 32
Dorin Popa Din poveştile oamenilor (poem) 32
Gavril Moisa Portret de scriitor 33
Valeri Toderici De unde-atâta energie (poem) 33
Simona Botezan Românii din Armata Statelor Unite 34
Beatrice Silvia Sorescu Poeme 35
Vavila Popovici Cinstea, floare rară, mult căutată, mult dorită 36
propus de A.V. „Autobiografie“ 37
Gheorghe Palel Poeme 38
Ion Iancu Vale Poeme 38

luni, 2 ianuarie 2012

CONDAMNAŢI LA PIEIRE

Întotdeauna am fost, şi se pare că pentru încă multă vreme

De-acum înainte, vom fi maeştri ai resemnării, într-un cuvânt

Artizani ai neputinţei, de voie mai de nevoie împăcaţi cu soarta.

Unii, în speţă feţele bisericeşti, consideră acest fapt ca fiind

O aleasă însuşire a bravului nostru popor, adică drept o virtute

Un dar din partea bunului Dumnezeu. Nu degeaba sunt nenumăraţi

Apologeţi ai baladei populare Mioriţa, care ridică în slăvi resemnarea.

Alţii, printre care şi umila mea persoană, sunt împotriva acestei odioase

Înscenări, şi consideră resemnarea drept cea mai mare calamitate care

A lovit, şi încă mai face numeroase victime printre onorabilii noştri concetăţeni.

Evident, resemnarea nu poate decât să fie pe placul celor care conduc

Destinele patriei, în acest fel ei pot fi scutiţi de grijile unei eventuale revolte populare

Ba chiar îşi pot continua liniştiţi fărădelegile, fără ca cineva să-i poată

În vreun fel sau altul, trage la răspundere pentru mişeliile comise

Aşadar, o situaţie deosebit de convenabilă pentru autorităţile noastre.

Resemnarea, departe de a fi o virtute, este cel mai cumplit flagel

Care a putut lovi România de-a lungul întregii sale zbuciumate istorii

Este cea mai perfidă armă de care poate dispune o şleahtă de bestii

Pusă pe tâlhării şi fărădelegi fără de seamăn la adăpostul acestei „virtuţi”

Năpârci care nu fac altceva decât să sugă sângele din bietele noastre trupuri

Lăsându-ne fără vlagă şi fără vreo fărâmă de speranţă.

„Lasă că încă e bine, poate fi şi mai rău” – iată o vorbă „de duh” care mă face

Să mă îngrozesc, de fiecare dată când o aud rostită, şi din păcate se face auzită

Destul de des şi de destulă vreme încoace, încă de pe vremea răposatului.

Resemnarea nu poate fi decât „arma” laşului, cel care este mulţumit cu orice

Numai să trăiască, în rest nu mai contează, cum şi pentru ce

Adică, o sperietoare de fiinţă devenită un fel de tragică fiară

Pentru care nimic n-are rost în afară de scârbavnica-i viaţă.

Resemnarea este folosită drept scut de apărare de către cei mai neisprăviţi inşi

Cei care-şi acceptă traiul mizerabil, crezând cu tărie în simulacrul de zi cu zi

Trişori ai sorţii, fanatici propovăduitori ai ignoranţei, sfetnici de încredere ai gloatei.

Ce fel de fiinţă poate fi aceea care se mulţumeşte cu orişice ?

Nu pot să cred că Dumnezeu poate fi mulţumit cu asemenea pseudofiinţe

Asemenea rebuturi, jalnice epave, nu cred că fac cinste creaţiei divine

Dimpotrivă, resemnaţii seamănă izbitor cu omul descris în pilda talanţilor

Cel care şi-a ascuns talantul crezând că astfel este pe placul lui Dumnezeu

Crezându-se cu ipocrizie dreptcredincios, la adăpostul conservării darului divin…

Cel împăcat cu soarta, este considerat de unii a fi drept un mare înţelept

Dacă aşa stau lucrurile, atunci prefer să fiu o maimuţă fără raţiune

Căci la ce mi-ar fi de folos o astfel de înţelepciune nătângă ?.

Nu vreau să mă împac cu soarta asta crudă şi nedreaptă, nu vreau să mă

Mulţumesc cu puţin, mai bine să redevin ţărână ca hoitu-mi să-ngraşe solul

Din care să renască într-o altă viaţă o sămânţă de lumină şi speranţă.

Vreau cât mai mult şi mai bine pentru mine şi semenii mei, ce-i rău în asta ?

Aş vrea să ne trezim din aprigul somn al raţiunii şi să cerem puţin respect pentru noi

Prea ne-au călcat toţi în picioare, vrem să fim şi noi mândri de neamul nostru

Sunt convins că avem toate motivele să o facem, chiar dacă odioasa resemnare ne-a stors

Ne-a furat totul, dreptul la o viaţă mai bună şi mai dreaptă, ne-a sărăcit sufletele

Golindu-le de bunătate şi speranţă, vrem să umplem golul lăsat de grabnica-i trecere

Treziţi-vă oameni buni, începeţi să trăiţi, aşa cum odinioară Iisus poruncea

Orbului să deschidă ochii, mutului să vorbească şi ologului să umble

Aşa vă îndemn şi eu : îndrăzniţi mai mult, căci fiţi siguri că meritaţi

Nu vă mulţumiţi cu puţin dacă nu vreţi să fiţi alungaţi din calea celui veşnic.

Altfel vom continua să plângem unii pe umărul celorlalţi fără să facem nimic

Şi în cele din urmă vom fi condamnaţi la pieire.

Robert TRIF - din Volumul " Paradoxul de a fi Român "

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More