Recent Posts

Eckhart Tolle – Un maestru modern

Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali si inspirati calauzitori spirituali ai timpului nostru, iar cartea "Puterea prezentului" este una din cele mai bine vândute în SUA dupa 11 Septembrie. Autorul s-a nascut în Germania, unde si-a petrecut primii 13 ani din viata. Dupa ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit cercetator si îndrumator la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, în urma unei transformari spirituale profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvata si viata i s-a schimbat radical.

Neale Donald, Walsch - Conversatii cu Dumnezeu

Conversatia pe care Neale Donald Walsch o poarta cu Dumnezeu este inclusa in sase volume si inca nu s-a terminat! Cele sase volume sunt: Conversatii cu Dumnezeu, vol.I, II, III, Prietenie cu Dumnezeu, Comuniune cu Dumnezeu, Momente de gratie.

Universul lui Stephen Hawking

Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un fizician englez, teoretician al originei universului si unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematica la Universitatea Cambridge, detinuta cândva de Isaac Newton.

Michio Kaku - Einstein-ul zilelor noastre

Michio Kaku este considerat de majoritatea oamenilor de stiinta, Einstein-ul zilelor noastre, in afara faptului ca este un geniu, se exprima in termeni pe care si un om simplu cu un pic de engleza il poate intelege cu usurinta..

Zecharia Sitchin si cartile sale

Zecharia Sitchin este un autor controversat al zilelor noastre, care incearca sa ofere o alta viziune asupra mitului creeari omului.El se bazeaza pe diverse descoperiri arheologice, precum si studiul unor vechi texte, in principal pe vechile texte ale sumerienilor, cum ar fi Epopea lui Ghilgames sau Enuma Elish.

vineri, 29 iunie 2012

Sergiu Gabureac - “VARZĂ de BRUXELLES !” (III)

AMSTERDAM – O ALTĂ VENEŢIE

Acoperim cu Thalys cei 173 de km în mai puţin de două ore.

Uite, stadionul echipei Feynoord ! Ce le-a făcut bătrâna doamnă, UTA, acum … ! O tempora !

Trecem prin Rotterdam (pe urmele bunicului), primul port al Belgiei – cu un nou centru economico-financiar, plin de zeci de macarale (criză ?!?). Sărim graniţa şi trecem prin Haga cea liniștită, sediul guvernului olandez, locul de unde ni se tot anunţă, pe bandă procesele pierdute de România, procese judecate, mai întîi, de justiţia (!?) noastră, și abia așa câştigate de românii nedreptăţiţi. Dar câți își pot permite Curtea de la Haga ?!

Aterizăm în capitala constituţională a Ţărilor de Jos, Amsterdam, printre zeci de mii de biciclete, unde Madame Tussaud ne invită insistent să intrăm. Pas ! O ştiuab ovo. Marylebone Road, London NW1 5LR, Marea Britanie. În rest, Mokum este o urbe de tip julesvernian. Pe canale, mii de ambarcaţiuni într-o continuă mişcare. Magazine mici-mici. Şi multe-multe.

Rembrandt, un tip care îşi cunoştea din plin valoarea, ca şi Eminescu, domină piaţa, unde ne tragem o clipă răsuflarea, după ce am trecut prin, aţi ghicit, PiaţaMare (Piața Dam).  Magnoliile ne liniştesc neuronul cu flacăra violet ! De care, se pare, nu-i străin nici Spinoza venit din Lusitania după ce intrase-n conflict cu ai lui. Acum, maiestuos, meditează la problemele sale existenţiale şi numai  şlefuiește lentile pentru asigurarea traiului cotidian. Să ne întoarcem la artă plastică. Muzeul Van Gogh conţine, pare de la sine înţeles şi totuşi nu întotdeuana e aşa, cele mai multe tablouri ale solarului pictor, organizate pe cinci mari secţiuni, după locurile unde a creat: Paris, Arles, Saint-Remy, Auvers-sur-Oise şi … Olanda.

Pe stradă întâlnim furgonul celebrei mărci de bereHeineken. Fabrica nu mai e funcţională, ci doar un muzeu în care comercialul + turismul se îmbină armonios şi profesionist. În prețul vizitei trei halbe. Cine poate. Mulți, NU ! Poţi comanda şi o sticlă cu bere personalizată. Eticheta.

Piaţa Dam este punctul zero al fostului sat de pescari pe la 1270, când au făcut un baraj pentru a opri râul Amstel (alt brand). Palatul regal, iniţial primărie şi tribunal, e într-o permanentă restaurare. Atenţie ! În secolul al XVII-lea era cea mai mare clădire din Europa. De fapt, regina Beatrice mai are la dispoziţie două palate, acesta fiind cu caracter festiv, diplomatic. și turistic. În apropiere e celebrul cartier Red, cu fetiţe, ierburi şi cafenele. Biciclistele mi-au fost suficiente ! Am trăit live o scenă din Lege și ordine. Mergeam agale pe o stradă ce avea, în dreapta, unul dintre sutele de canale. Văd doi poliţişti, o ea şi un el. Pe biciclete. Zic în sinea mea. Scot aparatul să prind o imagine trăsnet. O altă pasiune, care a creat, deseori, mari furtuni în familie de-a lungul anilor: Du-te, mai spre stânga ! Stai, nu văd (clădirea, pomul, gardul, statuia …) ! Nu aici, nu cade bine lumina … ceea ce, recunosc, este neplăcut, de multe ori, în final abia dacă îi iese nasul pozatului. Aplic strategia. Îmi trimit ardeleanca în faţă, ca să nu fiu observat. Nu apuc să scot imaginea cum veneau ei călare. Totul se precipită. Brusc, aruncă bicletele pe stradă, se reped spre un individ pe care-l pun cu faţa la zid. Ea, mititică se opintea din greu, citându-i, cred, pe nerăsuflate din lege. Apare, ca din senin, alt echipaj velo. Descalecă şi iau poziţia standard cu spatele la cei trei. Din privirile lor, înţeleg că trebuie să continuăm plimbarea de plăcere. Pe sub curea reuşesc să trag, totuși, două cadre.Muream de curiozitate să văd ce-a ieşit ! În premieră mondială, dau publicităţii o imagine. În cealaltă, am chiar faţa teroristului, violatorului, pedofilului, narcomanului sau ce o fi fost el. Se vede bine şi micuţa parteneră a poliţistului. Ăştia nu umflă ca la noi, cu surle și TV-urile aferente. Acolo, când te-au umflat, la ei rămâi !

Piaţa Albert Cuyp se află pe strada cu acelaşi nume, ideală pentru cumpărături. Fără maşini, fără biciclete ! Brandurile sunt aceleaşi ca în toate marile capitale europene, dar în magazine mici-mici, aşa cum am constatat de la bun început. Canalele nu permit. Sunt şi mall-uri, dar n-au farmecul uliţei străbătute pe îndelete. Iată un businessman din Moldova, cu artizanat și alte alea.

- Merge ?

- Merge, Doamne ajută !…

Luăm magneţii şi vederile de rigoare. Musai, să mai cumpăr un frigider !

Ni se spune că Parcul Vondel este vizitat anual de peste zece milioane de oameni. Nu ne numărăm printre ei. Ocolim Muzeul Torturilor. 5 euro adulții şi 2,50 euro copiii ! Informaţiile sunt expuse pe toți pereții în olandeză şi limbile de circulaţie, mai puţin limba rusă ! Program de la 10 a.m. la 23 p.m. ! Normal, muzeele se închid şi aici la ora 18, dar ce nu fac bieții pentru o tortură mică, mică ! Ceea ce văzusem la Londra, rămâne arhisuficient cu privire la capacitatea spiţei umane în mângâiatul semenilor. La noi se practică metode mult mai sofisticate şi eficiente pentru ciocu mic: cea cu -25% (= -36,5%) fiind verificată pe propria-mi piele. Să nu audă, cumva, europenii și să se molipsească !?!

Așa că alegem marea Piaţa de flori de peste canal. Lalele au ajuns aici de la Viena pe la 1594. Şi aşa a început nebunia cu simfonia culorilor, a afacerilor ce aduc profituri uriaşe. Consoarta a plecat de la un plic cu cinci bulbi (2,5 euro) ca, în final, să ia şi unul cu o sută (5 euro). Plus alte seminţe. Închei cu Muzeul Tehnic Nemo, o uriaşă clădire tip navă pe cinci niveluri. Totul e pur tehnic. Afli ce se întâmplă când te săruţi, ce-i cu OZN-urile. O zi la Nemo şi poi mori. Mai bine lipsă. Când ştii prea multe, iar nu-i bine. Mai ales chestia cu chimia sărutului !

O altă super zi încheiată cu sprintul spre Thalys, care ne duce la casa temporară Queen Anne din fața Teatrului Naţional din Bruxelles.

(va urma)

Sergiu-Marian D. Găbureac

gsm_as@yahoo.com

Codul lui Oreste 23 iunie 2012 – Omul si Spiritele vii ale plantelor

A inceput un nou sezon “Codul lui Oreste”, care a revenit la matca pe Antena 2, acolo unde a inceput aceasta aventura a cunoasterii. Noua emisiune din sezonul noua, are ca invitat pe Ciprian Smadici.

Emisiunea a fost preluată de pe website-ul oficial al postului tv Antena 2. Puteţi găsi şi urmări acolo toate emisiunile recente.
© Antena 2
http://www.antena2.ro/emisiuni/codul-lui-oreste

" Omul si spiritele vii ale plantelor"
invitat: Ciprian Smadici

contact invitat :

http://www.comra.ro/

contact realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226

joi, 28 iunie 2012

Sergiu Gabureac - “VARZĂ de BRUXELLES !” (II)

ANTWERPEN – ANVERS – ANTWERP

clip_image002Pe vremea când nepotul Andrei era analfabet, se instala, fix la ora 8 a.m., în faţa televizorului cerând, dacă nu cumva canalul era deja deschis, să vadă Thomas. Un serial cu fel de fel de locomotive vorbitoare, trenuri şi trenuleţe viu colorate într-o continuă mişcare. Mi-a fost dat să trăiesc pe viu ficţiunea tv, în drumurile prin Benelux. Un sistem feroviar atât de bine pus la punct, încât aveai senzaţia de robot coloidal într-o lume a fierului transformat, din tot soiul de şuruburi, şine, pompe, uşi, ferestre, în final, în capsule cosmice ce zburau lin deasupra unor câmpuri sub care se ghicea pânza freatică la doar câţiva centimetri în subteran Auzisem câte ceva despre munca titanică a aborigenilor pentru menţinerea şi chiar sporirea suprafeţei ţărişoarei lor. Defilau lanuri întregi de lalele, într-o gamă de culori demnă de o simfonie bethoweniană. Parcă eram într-o farmacie uriaşă. Case şi căsuţe prin tot felul de păduri, pădurici, zăvoaie, crânguri, luminişuri, poieni prin care şerpi de asfalt arătau că sunt racordate la civilizaţia standard a Uniunii Europene. Spaţiu Schengen.

Motăind, ne sculasem dis-de-dimineaţă, mă trezesc brusc cu un culoar obturat de vehiculul din avion, din care stewardesele serveau, pe principiul cererii şi ofertei, ceea ce solicitau pasagerii. Nu, nu eram în avion, ci în trenul ce zbura către Anvers. Ei, am exagerat puţin ! Nu zbura. Trenul care zbura a fost cel spre Amsterdam. Sau spre Roma, Madrid, Malaga … Toate la timpul lor !

Anvers - pentru noi esticii francofoni ! Antwerpen (mă mai uit odată pe bilet) pentru locuitorii Flandrei este al doilea oraş al Belgiei. O gară, ca-n Harry Potter, stil neo-baroc, pe 4 (patru) niveluri, pe dreapta şi pe stânga, cu trenuri ce treceau într-un flux ameţitor cu precizie japoneză. Puş-puş ! se închideau capsulele şi într-un minut nu le mai vedeai. Care batistă, ce făcut cu mâna !

clip_image004Intrarea în oraş e directă. În tren, stabilisem să o luăm spre Piaţa Mare (au o piaţă măricică spre mare), pe marele bulevard din stânga şi să ne întoarcem pe marele bulevard din dreapta. Urmărind turla unei catedralei am luat-o prin dreapta ! Şi bine am făcut ! Nu ca acum 20 de ani ! Pe cel din stânga erau marile magazine. Nu cred că mai ajungeam curând în centrul istoric. Au nişte hectare de magazine. Brand de brand ! Preţuri de preţuri !

Academia Regală de Arte, din Anvers este şi ea în topul centrelor modei europene.

În timpuri demult apuse, aici a fost deschisă prima bursă de mărfuri a Europei. Noi alergam, se pare, după turci pe la Valea Albă. Sau ei după noi. Funcţie de istoria cărui mare istoric român o citeşti ! Pe la alţii, nu prea figurăm.

Lume multă peste tot. Nu ca la Berlin. Şi mulţi chinezei sau alţi ochi oblici ! La greu. Vin cu tot felul de mărfuri. Cu preţuri mari ca şi ei. Mici-mici-mici ! Fără concurenţă ! Diferă doar dacă au magazinul în centru sau mai la dos.

Ştiu ! O să întrebaţi dacă nu l-am zărit pe ... Nu, am văzut doar un marinar adevărat, erou naţional, încremenit pe un soclu de ceva ani.

În 20 de minute de la părăsirea gării-catedrală, deja înconjuram un edificiu religios, amestecaţi într-un grup masiv de asiatici. Parcă eram măgarul între oile lui nea Ilie de pe Ştefleşti, undeva prin Munţii Făgăraşului, când petreceam neuitata săptămână de miere. Acum un mileniu. Ce iute trece vremea !?

Atenţi, la tot şi la toate, gălbiorii fotografiau şi notau în tot felul de carnete, carneţele ceea ce livra, oral, ghidul cu o viteză de Formula 1. Nu l-au avut ei pe Jacky Ickx !?!

Pe când autohtonii ridicau impunătoarea catedrală, parte a lanţului protector energetic belgian, mai erau şase ani până când Molda va sări apa ca să rămână nemuritoare prin sacrificiul ei ?! Cam tot pe atunci au fost aduşi secuii mercenari să păzească marca la vest. Remember !

clip_image006„Pe aici a creat Rubens, clopotul mare are N-şpe kilograme, orga X-şpe tuburi, super vitralii, tapiserii imense, stil neogotic ..., stil ...” cuvintele ghidului îmi zboară pe lângă urechi. Silvius Brabo ne salută, în Grand Place, de pe umerii unor biete femei (tot Eva săraca !) ştiind că primarul, din clădirea renascentistă, e cu ochii pe el. O luăm tip-til pe straduţa zarafilor evrei ortodocşi, fără a da proba maradonei, şi ajungem la marea catedrală Notre Dame. Totul e gotic, cel mult neogotic ... perfect conservat şi funcţional. În preajmă veghează Rubens.

Ajungem pe malul drept al râului Scheldt ! Ni se vorbeşte de secolul al XI-lea, în Muzeul Naţional al Marinei ! Castelul Het Steen (Piatra). Terasa, tunelul, zidul totul respiră secole de civilizaţie. În alt muzeu, Plantin-Moretus, se păstrează un exemplar al celebrei biblii tipărite de Guttenberg. Din cele treisprezece care s-au mai păstrat. Puteţi verifica la tel. 03 / 233.02.94. Şi când te gândeşti că un chinez tipărise mii de cărţi cu secole bune înainte. Era suficient să … la bibliotecă !

Dăm peste marile depozite din Congo. Belgian (1908-1960). Cu uraniul livrat pentru bombele de la Hiroşima şi Nagasaki. Apoi Lumumba, amicul său Mobutu, Katanga, Zair ... Astăzi, RDC dă pieţelor lumii cupru, cobalt şi diamante şi ceva specific naţional. Şi subiecte pentru filme americane. Serie B.

Anvers, capitala mondială a diamantelor, piaţă dominată de negustorii indieni. Spun unii. O mie opt sute de companii se află în dreapta Gării Centrale. Sunt trei burse de profil într-un orăşel cu puţin peste 400.000 de locuitori. Dominate de evrei !

Breugel şi, şi, Van Dyck, Jordaens, Teniers, Muhka, din nou Rubens (avea şi o proprietate pe aici, bine conservată), Horta, Ensor, Hankar, Wolfers, Gallé ... Din nou, îmi dau seama cât sunt de bun ! Opt din ... 13 ! Hai, 9. Doar sunt bibliotecar public! Mulţumescu-Ţi, Doamne ! Adorabilă meserie. Ce ar fi făcut omenirea fără stocatorii şi diseminatorii de informaţii ? Omenirea aprindea şi acum focul cu cremenea ! Şi aşa s-au pierdut enorm de multe date din vina administraţiilor timpului. De la Ninive, Uruk, Alexandria, până la biblioteca noastră naţională !

Portul e demenţial ! Nu l-am văzut. Deja, se făcuse târziu ! Îl vizionasem, secvenţial, într-un film Dacă e marţi, e Belgia ! Portul, al doilea după cel din Rotterdam, a fost văzut de bunicul meu pe îndelete. Acum vreo sută de ani ! Precis a băut whisky conform reţetei piratului nostru contemporan. Doar acolo a făcut şcoala vieţii ! Cu patru cuburi. Cât să plutească !

clip_image008Trecem cu încetinitorul pe De Meir. Azarro, Apple, H&M, Swarovski, Vienty, Barrat, Lacoste, Hilfiger, Sony, Nike ... Simt că mă sufoc. Ardeleanca e euforică.

- Odihneşte-te, puţin, pe banca asta !... Uite, ce ieftin am luat astea pentru Andrei ! ... Am găsit şi pentru Ioana ! ...Ce zici sunt bune pentru Ştefania şi Ilinca ?

Aprob mecanic. Sacoşele prind contur renascentist. Noroc că sunt lucruri uşoare. Cum or fi răpit ăia Sabinele pentru repopularea Romei ?!? Femei de femei ! Una şi una ! Nu ca sfrijitele de pe Fashion Tv., scăpate parcă de la Auschwitz ! Uite ce-mi trece prin neuron pe o bancă de pe celebra arteră ?

La Louvru nu mi-am pus problema. Poate pentru că varianta propusă de David, la 1799, e chiar sexy, la Rubens … !

1618. Curat „dinamism, cu maximă degajare de energii”, ne dăscăleşte cioclul plastician dintr-un ghid local. Noroc că aveau kidnap-iştii cai de cai ! Am văzut ce neveste avea Rubens. Nu-l bănuiam, o clipă, să viseze la asemenea forme ... rubensiene. Somnul raţiunii ... Probabil o fi avut prin grădină iepuri !? Deşi Uriaşul Belgian a apărut pe la 1825 !

Termină GSM, iar ai luat-o razna ? Vezi, totuşi, Dürer ! Albert.

Oare prindem trenul ? Abia aştept să vină tirul fast food prin dreptul meu. Doar o bere Dubbel poate să-mi pună ordine în gândurile răvăşite de antwerpenieni şi oaspeţii lor, printre care ne-am numărat într-o zi superbă, undeva pe 50o 50’ 48’’N şi 4o21’ 19’’ E. (va urma !)

miercuri, 27 iunie 2012

Oglinda amintirilor – fragment XV

Cineva ma intreba daca am cunoscut un Om, din fericire pot raspunde afirmativ, cu ce se deosebeste totusi un Om adevarat de restul gloatelor, acele primate dezgustatoare cu care se impauneaza societatile moderne? Cum deosebesti un Om de hoardele de slujitori ai ignorantei, de meschinele VIP-uri ce-si afiseaza cu nonsalanta hoiturile, aratand privirilor hulpave si lacome avide de un senzational pueril, toate diformitatile prezentate drept artefacte ale puritatii, cand de fapt nu sunt decat biete suflete schilodite, amputate din eternitate, si aruncate cat colo in haul putregaiurilor cotidiene ?

Pe Om il recunosti dintr-o privire, il simti de parca l-ai cunoaste dintotdeauna, in haosul lumii miscatoare el sta nemiscat, dar nu e o nemiscare statuta lipsita de inteles, dimpotriva, este acea nemiscare care misca totul in jurul sau, insasi lumea pare o reflectie a mintii sale jucause, si poate chiar asa si este, tesatorul realitatii, cel care opreste roata iluziei incremenind timpul intr-o eterna axis mundi, asemeni coloanei fara de sfarsit brancusiene.

Omul adevarat, imagine fidela a eternitatii, asemeni Creatorului, nu-si risca demnitatea pentru un pumn de arginti, nu-si calca pe inima pierzandu-si onoarea pentru o pozitie sociala, si nici nu-si vinde sau pierde libertatea pentru un dram de confort.

El stie ca bogat nu inseamna cel ce detine averi fara de masura, ci doar cel ce nu se pierde pe sine de dragul placerilor lumesti, nu trebuie sa fi un soi de intelept pentru a fi tu insuti, un mucalit, un vagabond sau un simplu cersetor pot fi semne ale unui belsug spiritual.

Nu va lasati inselati de aparente, doar cel ce are de pierdut ceva in afara propriului suflet, se poarta temator cu lucrurile ce-i par a apartine, sovaitor cand trebuie a lua decizii, dar cel care se are doar pe sine, e hotarat, netemator, linistit si calm, el nu mai este nevoit sa aleaga.

Oglinda a Dumnezeirii, lumina intrupata intr-un ghem de carne, focul nestins al vesniciei lumineaza cararea sa, destinul sau se confunda cu soarta, caci visele i-au netezit calea spre nemurire iar zambetul enigmatic de pe fata-i scaldata-n soare, oglindeste dorul sau launtric de implinire intru fiinta.

Robert TRIF - din Volumul " Oglinda amintirilor "

marți, 26 iunie 2012

Oglinda amintirilor – fragment XIV


Deseori m-am intrebat de ce nu-si gasesc oamenii fericirea, abia intr-un tarziu mi-am dat seama de un lucru trist si infiorator, raspunsul e pe cat de simplu pe-atat de dureros, pentru ca nu vor sa fie fericiti. Imaginea lor falsa, construita cu migala de-alungul anilor, de dragul unei societati perverse, e preferabila unei atitudini simple si curate, oamenii isi indragesc intr-atat imaginea din oglinda incat de buna seama ar renunta voiosi la orice binefacere, decat sa-si paraseasca mastile hidoase, rezultat al unei munci titanice si grotesti.

Pe undeva e de inteles, de ce sa renunti la ani de viata si de staruinta in fabricarea unei false masti imaginare, dar mai reala ca fiinta insasi, pentru o singura clipa de luciditate. Doar un soc launtric mai poate schimba ceva, insa hotarat lucru, in loc sa aleaga calea simpla dar anevoioasa de a fi ei insisi, pare ca e mult mai comod plonjonul intr-o mare de iluzii.

Omul din toate timpurile, dar mai abitir cel modern, se scalda intr-un ocean de iluzii care parelnic le ofera o pozitie sociala convenabila, pina la urma realitatea dispare locul ei fiind luat de substituitele masti iluzorice ale devenirii intru nefiinta.

Oamenii nu vor sa fie fericiti, sau daca chiar reusesc sa pacaleasca aparentele, fericirea lor este cladita pe minciuna, si ce e si mai rau, obtinuta cu pretul mutilarii altor fiinte. Adevarata fericirea insa, nu se cumpara, nu e de vanzare si nici nu poate fi rezultatul unei tranzactii meschine, nu se instraineaza, nu se castiga si nici nu se mosteneste.

Fericirea este o stare launtrica de a fi, influentata doar de capacitatea noastra de a ramane copii, asta si in functie de marja de eroare rezultata in urma impactului fiintei cu realitatea inconjuratoare, si este direct proportionala cu capacitatea fiintei deschisa spre visare. Cu alte cuvinte, fericirea creste exponential  cu cat omul prelungeste starea copilariei, si este direct legata de visele si idealurile sale indraznete.

Diferenta intre iluzie si realitate e asemeni distantei care separa agonia de extaz, ori pasul marunt facut de la ridicol la sublim, acel punct infinitezimal situat la frontierea dintre fiinta si nefiinta.

Exista o arta a visarii la fel precum  exista  magia iluzionarii, deosebirea dintre arta si magie tocmai asta este, una te poarta dincolo de iluzie in sanul adevaratei realitati, pe cand cealalta te prinde in mrejele necurate ridicate de valul ignorantei.

Robert TRIF - din Volumul " Oglinda amintirilor "

luni, 25 iunie 2012

Oglinda amintirilor – fragment XIII

Dumnezeu se îndeletniceşte cu certitudinile, diavolul este meşterul îndoielilor, iar omului nu-i rămâne decât să se arunce disperat în braţele Speranţei.

Peregrin pe asprele cărări ale Absolutului, Omul îşi struneşte intelectul ocupându-se cu studiul filosofiei, dar speranţele-i sunt deşarte, prin filosofie el nu-şi află tihna sufletului, ci mai degrabă se lasă măcinat de cumplite îndoieli, aceasta este prima treaptă spre devenirea întru Duh; deznădăjduit de stufoasele sisteme filosofice studiate, încearcă să se arunce în braţele primitoare ale religiilor, dar şi aici este înconjurat de iluzii îmbrăcate sub forme atrăgătoare, iar părelnica-i linişte ce se aşternuse peste sufletul ros de îndoieli metafizice, devine o cumplită furtună interioară, un uragan de nestăvilit, este cea de a doua treaptă spre cer.

În cele din urmă, negăsindu-şi liniştea sufletească în filozofie şi religie, ajunge să-şi cunoască limitele, şi abia acum, despuiat de egoul său înfumurat şi mândru, abia acum când este golit de orice fărâmă de îndoială dar şi de certitudine, când pare părăsit chiar şi de speranţele ce-l oblojeau, dar care-l şi chinuiau amarnic, Omul începe să trăiască divinul, din el, din natură, din semeni; pretutindeni el ascultă glasul divinităţii întrupate, admiră frumuseţile perene ale universului, şi abia acum devenit una cu Totul, realizează cea de-a treia treaptă a devenirii sale, comuniunea cu Dumnezeu.

Robert TRIF - din Volumul " Oglinda amintirilor "

vineri, 22 iunie 2012

Sergiu Gabureac - BERLIN, schnell, schnell !

BERLIN, schnell, schnell !

Sergiu-Marian Găbureac

gsm_as@yahoo.com

- Ce să faci la Berlin ?! mă întreabă un prieten umblat prin lume.

- Pentru că trebuie bifat.

Un unchi de-al meu a ajuns la Stalingrad şi oasele i-au rămas prin Siberia. Vreo 30 de ani l-au tot aşteptat bunica cu tanti naşa, sora bunicii. Mi-am zis să-l răzbun.

Aşa că, paşol na Berlin !

Nu ajung bine la recepţia hotelului, unde pentru o noapte pe timp de vară nu mi-ar ajunge leafa pe o lună, şi Herta reacţionează.

clip_image002- Ce căutaţi la Berlin ? Aici plouă de două săptămâni întruna. Abia de o oră a stat.

Chiar, ce căutam la Berlin ? Duş şi pe straße. Apoi, cu metroul spre Charlottenburg Schlosse. O staţie demenţială. Puteam să vizitez doar staţia şi ar fi fost de ajuns ! Urcăm. Întunericul prinsese lumina soarelui şi câteva instalaţii anemice aruncau waţi după waţi peste o piaţă enormă. Biserica Franceză, Biserica Germană şi palatul, o copie firavă a Schönbrun-ului vienez. Cam prăfuit.

Berlinul, se ştie, e zona de influenţă a familiei Hohenzollern, cea care l-a trimis pe Carol I să ne civilizeze. Grea misiune !

clip_image004Hopa ! Apare Selena. Gravă, rece şi gravidă. Nu mai contează. E acolo, deasupra noastră. O luăm spre Kurfürstendamm (nemţii pudici îi spun Ku-Damm), cu strada străzilor din Berlin. Comparabilă cu Oxford Street din Londra. Mai degrabă invers, ca dimensiuni. Însă nu mi-am adus ardeleanca la cumpărături. Ca şi la Londra. Dar, nu se poate să nu străbaţi artera. Toate brandurile renumite ale lumii, multe necunoscute pe la noi, informaţie livrată pe loc din sursă sigură, sunt cu totul la vedere. Se vedea atât de bine şi pentru că locaţiile erau goale, goluţe. Ce să-i faci dacă nu venim în sezon, iar berlinezii nu se înghesuie în megashopuri.

Ce am remarcat. Era şi greu de altfel. Berlinul, din punct de vedere arhitecutural este de două feluri: de vest şi de est. Berlinezii de un singur fel – japonezi.

Noi, românii, am tot bătut ani de zile moneda despre comunism. Aici îl vezi, îl simţi la fiecare pas. Marx e printre ei, multiplicat la scară de masă. Ştiţi unde fac berlinezii cumpărăturile ? Poate greşesc, dar aglomeraţia cea mai mare am întâlnit-o în mall-urile din estul Berlinului. Piaţa Alexanderplatz (total modernizată) are vreo trei-patru, unde multe preţuri sunt mai jos ca la Bucureşti. Inclusiv cele alimentare. Nu e singura capitală cu asemenea preţuri.

Te uiţi pe stradă şi credeţi-mă, deformaţia mea profesională mă califică ca pe un individ care ştie să vadă, nici un jeep tare. Poate au şi ei proştii lor, dar nu sunt deloc fuduli. Cunoaşteţi vorba strămoşească, perfect ilustrată pe Magherustrasse: prostu nu-i prost destul dacă …

Nici Mercedesuri nu prea am văzut. Puţine automobile pe străzi şi, în general, mărci populare. Nu întâmplător piaţa cu Tranbanturile urcate pe socluri e ultracentral poziţionată ! De ce-am zis japonezi ? Vă las să ghiciţi.

Muzeele. Ca şi alţii, nemţii au avut arheologi de talie planetară. Dau un singur nume Heinrich Schliemann. Au tot adunat, băieţii ! Aşa că ai ce vedea.

clip_image006Nefertiti arată demenţial. Îţi dai seama cât de mult a involuat lumea până la celebra Mona de la Luvru. Şi e o diferenţă de numai 3.000 de ani. Unii spun că Nefertiti avea nasul coroiat. Însă Nefertiti nu te sufoca cu suta de kile (killer !) a Monei !

Deja, presimt, că mi-am făcut noi prietene !

În rest, fibule, mumii, mandibule, sarcofage, inele, brăţări, săbii, ciocane, armuri, cărămizi, ziduri întregi, porţi, scări … tot tacâmul. Stop ! Ajung la pergamente şi suluri de papirus. Citesc, în diagonală, vreo două-trei, înainte să intru în cea mai mare galerie de artă din lume !

Aţi auzit ? S-au descoperit recent, într-o peşteră din Iordania, 70 de cărţi de metal. De mărimea unui card. Tot prin zona aceea, Perimetrul 0 ! Se mai ridică un văl privind programul Homo sapiens (3-5) ! Poate prindem sfârşitul lumii în direct. Ar fi supertare !

Toate se vor împlini la timpul lor ! zis-a apostolul Luca (1/20). Nu-mi amintesc să-l fi citat pe tata. Dacă nu, repet ce zicea preotul Dimitrie: Ştiinţa e ceea ce vrea religia să ne arate. Eram extrem de intrigat la vârsta aceea. Nu înţelegeam de ce preşedintele SUA stătea în biserică când s-a lansat omul spre Lună. Acum ştiu. Mai simplu de atât, nu se poate ! Deja, mi-am făcut alţi pretini ? Am pus şi de un symposium. Vă rog să mă ştergeţi din banca dumneavoastră de date. Vedeţi cât e de uşor ! Asta-i viaţa !

clip_image008Au o insulă a muzeelor, cu puţine lucruri ale locului, cu excepţia tablourilor. Totul este extrem de bine pus în valoare de cca două sute de ani. I-au mai bombardat, unii şi ceilalţi, dar japonezii, scuzaţi germanii au refăcut totul minuţios ca-n legenda Meşterului Manole. Mă tot gândesc, legenda asta chiar o fi a noastră ? Aşa am crezut şi despre Ciocârlia până la Bregovici.

Trecem şi prin replica San Pietro din aceeaşi zonă a insulei, la o scară mult redusă, unde un munte de negru ne întreabă agresiv Ticket ? Ticket ? (noul tip de indulgenţă ?) şi o tăiem spre Poarta Brandenburg. Nu am spus nimic, despre ţepoiul Fernsehturm, cu o gogoaşa similară cu cea a lui Ghilduş. Ştiţi dumneavoastră care ! Dar cu mult mai mare. 358 de metri, în sus, cu totul. Iar Primăria e tot de piatră. Roşie. Singurele care îmblânzesc zona sunt Biserica Sf. Maria şi Fântâna lui Neptun.

Aşadar, schnell, schnell spre zidul Berlinului, păstrat pe alocuri doar ca mostră a gândirii conducătorilor vremelnici ai planetei. Noroc că-s vremelnici ! Dar câtă suferinţă au generat, astfel de piticanii (la propriu şi la figurat), milioanelor de semeni ?

clip_image010Spaţiile largi, care te inhibă. Le străbaţi fără să ai senzaţia că-ţi va cădea ceva pe cap. Staţiile au tabele electronice cu sosirea în timp real a ... autobuzului ! La metrou mai înţeleg. E pe dedesubt. Să-l văd eu pe primarul dâmboviţean ... escu, care va reuşi un asemenea transport în comun la suprafaţă !

Traversăm Friedrichstraße, o comercială dominată de La Fayette şi alte surate, care mă urmăresc şi-n vis. Trec pe lângă tot felul de urşi, simbol al unui mare eveniment, pe lângă Madame Tussauds, varianta germană, cu Einstein şi ai lui, inclusiv cu Mein Führer, de fapt al lor ! Al nostru mai aşteaptă puţin. Urmează un nou muzeu cu Kennedy, Gorbi şi nu prea înţeleg ce căuta Obama pe acolo …

clip_image012Schließlich, ajungem în faţa celebrei porţi, unde două fiinţe ariane în uniforme est sunt gata permanent să facă poze cu turiştii. Nu ratez ocazia, dacă tot nu am putut ajunge aici pe vremea lui Ceaşcă zis Ciuruitul, măcar să am o imagine luată de la faţa locului !

Cum poarta era deschisă, dăm peste Reichstag. În ghid scria negru pe alb vizitare gratuită. Aiurea, totul e super securizat. S-au schimbat multe de la internetul consultat de mine. Băieţii, în maşini civile dotate cu tot felul de tehnologii tip NASA / CIA, o fac pe indiferenţii. Alţii te anunţă politicos transparenţa kaput ! Angelica e extrem de ocupată. Grup organizat. Rezervare din timp, ceva cunoştinţe etc. etc.

E singurul loc unde am văzut poliţie !

Voi vedea interiorul supersticlos pe Google. Iată avantajele IT-ului ! De multe ori mult mai bine ca în realitate. Nu plec fără să gust un Würst stropit cu o stacană de un litru. În dispreţul total al colegei de plapumă, care intră puţin într-un nou mall. Aştept. Neutralizez bier-ul şi tot nu apare ! E greu să te hotărăşti, îmi explică cu umerii ridicaţi ! A stat doar câteva minute. Marţiene.

E o linişte în Berlin de-ţi ţiuie urechile ! Nu rataţi, însă, să-l vedeţi. Are multe, multe lucruri şi locuri interesante. Studiaţi, mai ales, comportamentul cotidian al celor care îl locuiesc. L-am zărit şi pe Engels printre ei. E de neînţeles pentru noi, dâmboviţenii, care tot timpul am mimat. Socialism, comunism, democraţie ... Care democraţie ?!?

Ştiu, Nordul e nord, Sudul e sud ! Noi nu suntem nici de colo, nici de dincolo.

Ziua plecării. Întâmplător, Herta era de tură.

- Aţi avut mare noroc ! Nu a plouat.

De unde să ştie ea ce relaţii am SUS ! Ieşim demni pe uşa hotelului. Bura. Ajungem la aeroport. Începuse diluviu. Ce umbrelă, ce glugă ! Totul zbura. Ne era frică că nu decolează airbus-ul ! Ne-a şuierat glonţul meteo pe la ureche. A meritat.

Eram doar la Berlin, unde s-a tras şi au tras din plin ! Trăiască Germanwings !

joi, 21 iunie 2012

Sergiu Gabureac – Pilule SF de Weekend

ŞOCANT !

Sinuciderea francofonului Adrian Năstase mă duce cu gândul la fostul premier francez, tot socialist, Pierre Beregovoy, care a reuşit, prin acelaşi procedeu, să-şi pună căpăt zilelor în 1993.

Acum, ratarea actului suicid se datorează ofiţerului cu prezenţă de spirit şi a intervenţiei divine.

De ce ? O să aflaţi la timpul potrivit.

Până una-alta, ştirea are numărul 666 în Stareanaţiunii.com şi face ocolul lumii.

Suntem în plin Shakespeare.

Nu ăsta l-a plagiat pe Bacon ?!?

Cinismul celor de la Kamikaze şi Noua Republică (!) m-a luat prin surprindere. Băieţii l-ar fi vrut cu găurile la vedere, cu sângele gâlgâind şiroaie, iar reporterii, de tot soiul, să-l întrebe insistent: Cum vă simţiţi, domnule Năstase, cu cătuşele la mâini ?

Faptul că avem şi noi câţiva poliţişti profesionişti este de condamnat. N-ar fi exclus să fie daţi afară !

Se pare că unii dintre noi au mari probleme la mansardă. Înclin să cred în statistica cu privire la sănătatea mintală a naţiunii române. Peste 50% din populaţie cu probleme de ordin psihic.

Să fie canicula de vină ?

Mă gândesc. Dacă lui Năstase i-au dat 2 ani pentru o bagatelă de 2-3 milioane+nişte termopane, câţi ani va lua preşedintele în funcţie, căruia i se pun în sarcină fapte mult mai grave ?

Nu e cazul să le mai enumăr. Sunt arhicunoscute.

Ipoteză. Dacă tot au fost vecini, prin tinereţe, nu ar putea fi vecini şi la noua locaţie ?

22 iunie 1941: „Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul !... Înainte. Să luptaţi pentru gloria Nemului. Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri …”. Cine să-şi mai aducă aminte ?

Cohorta falşilor colonei şi generali expune Armata Română la un ridicol total. De fapt, la ce puteai aştepta de generalul-izmană ? Mai multă înjosire nu cred că există în istoria noastră militară. Se repetă istoria anilor ‘50, când pe Ceauşescu&Co partidul au fost făcuţi generali din analfabeţi.

Dar, există o motivaţie. Atunci era dictatură şi ocupaţie străină !

Se joacă, în Capitală, cu un cu cassa închisă piesa Dineu cu proşti.

Succesul este asigurat de numeroasele dubluri pentru rolurile principale, atent selecţionate din viaţa politică, culturală, sportivă. Astfel, niciun spectacol nu seamănă cu cel din seara anterioară.

Tânărul plagiator (!) Ponta va demisiona.

PSD-ul pregăteşte, deja, un nou premier.

Se propune o replică a celui aflat la Cotro srl.

Incult, bădăran, cinic, prost crescut, răzbunător, plin de ifose, şmecher, bişniţar, colonel …

Suntem în Anul Caragiale. Orice e posibil.

Ultima oră ! Au început săpăturile la Ulpia Traiana Sarmisegetuza.

Se caută de zor lucrarea de diplomă a lui Traian … Băsescu.

Despre cea de doctorat nu se pune problema !

miercuri, 20 iunie 2012

Revista “Constelatii diamantine” nr.22

A aparut numarul 22 al publicatiei periodice “Constelaţii diamantine”. Dupa cum se autodescrie, este o “revista de cultura universala, editata sub egida Ligii Scriitorilor Români”. Redactia, cu sediul la Craiova, este alcatuita din N.N. Negulescu (director, vicepresedinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala Oltenia), Doina Dragut (redactor-sef), Janet Nica (secretar general de redactie), Liviu Andrei (sef departament colaborari externe) si Gabriel Nedelea (redactor), la care se adauga redactorii asociati Prof. univ. dr. Catalina-Florina Florescu (S.U.A., membra a Asociatiei Române de Studii ale Americii), Prof. dr. Mariana Zavati Gardner (Anglia, poeta bilingva, critic literar si traducător) si Lector univ. Alina-Beatrice Chesca (Facultatea de Drept, Universitatea Danubius).

Membri de onoare ai colectivului de redactie sunt Acad. Constantin Balaceanu-Stolnici, Prof. univ. dr. Remus Rus (Facultatea de Teologie, Universitatea Bucuresti, redactor-sef al revistei Studii teologice, coordonator al colectiilor Orizonturi spirituale) si Prof. dr. Florin Agafitei (orientalist, sanscritolog). Publicatia este distribuita gratuit in format electronic.

marți, 19 iunie 2012

Gheorghe Dragomir: “România – Între scutul american antirachetă şi katiuşa rusească”

Memento: Dacă toţi cei care au călcat ţărâna dragei noastre patrii, ROMÂNIA, ar fi sădit un pom roditor care să ne dea roadele binelui, prieteniei, fraternităţii şi credinţei în viitorul ce va să vină, astăzi am trăi în Ţara Raiului, plai binecuvântat ce ni l-a dăruit bunul Dumnezeu să-l muncim, să-l apărăm şi să-l iubim ca pe propia noastră fiinţă, o rugă a unui român patriot, OM de înaltă omenie, generalul de brigadă GHEORGHE DRAGOMIR care vine să ne arate că încă timpul nu este trecut spre a îndeplini porunca strămoşilor, să ridicăm poporul şi să-l facem a fi recunoscut în întreaga lume ca o naţie liberă şi stăpână pe soarta sa într-o Europă UNITĂ.

În episoadele următoare am să vă familiarizez cu multiplele probleme ce stau în faţa guvernanţilor noştri şi a Parlamentului spre a clădi buna înţelgere şi cooperare între vecini, asigurând un climat de pace şi încredere reciprocă, ştergerea rănilor trecutului şi făurirea unui viitor luminos pentru noi şi generaţiile viitoare. < Marin VOICAN-GHIOROIU >

CĂTRE CITITOR: Dedic această carte tuturor celor care şi-au jertfit viaţa şi libertatea pentru apărarea istoriei, limbii şi credinţei străbune, în teritoriile româneşti rupte din trupul ţării, prin aranjamenta de culise între marile puteri şi RUSIA.

Motto: Rămâne nealterat acest adevăr: „Armele pot fi înfrânte prin arme superioare ca număr şi tehnică; sufletul popoarelor nu se cucereşte însă decât prin sinceritatea şi tăria cre-dinţelor străbătute de arta elocinţei”.

Demonstene – „Despre arta elocinţei”





Lucrarea de faţă, perfectibilă desigur, are în vedere să prezinte cititorului, mai presus de date,  fapte şi eve-nimente, evoluţia raporturilor României cu Federaţia Rusă de-a lungul secolelor, în strânsă legătură cu evoluţia poporului român din primii ani ai contactelor cu slavii şi ruşii,  până în zilele noastre. Se va urmări în această ecuaţie şi modul în care marile puteri europene au reacţionat în diferite epoci, iar începând din secolul al XX-lea S. U. A., ale căror prezenţe şi interese  în Europa, inclusiv în BALCANI şi în zona sacrificate din „interese de stat” şi pentru a da satisfacţii marelui vecin de la Răsărit.



Vom observa şi diversele tonalităţi din relaţiile României cu Rusia, în funcţie de evoluţia formelor de guvernământ, situaţia politică internă şi contextul internaţional în care s-au pus în discuţie aceste relaţii.



Treptat, vom ajunge în zilele noastre, când reconsiderarea relaţiile cu Federaţia Rusă se realizeză în mod paradoxal, nu direct, ci prin satisfacerea necon-diţionată a intereselor de securitate ale S.U.A.  prin insta-larea pe teritoriul României a elementelor scutului american antirachetă. Acest proiect este considerat de Rusia ca o nouă amneninţare la adresa propiei securităţi. Care vor fi implicaţiile de ordin politico-militar şi economic pentru ţara noastră pe termen mediu şi lung, nu vor întârzia să apară; aruncând din nou sămânţa  neîncrederii şi zavistiei între cele două state.



De altfel, pe parcursul ultimilor cinci ani, discursurile şi intervenţiile publice ale actualului preşedinte al României la adresa politicii interne şi externe a marelui vecin de la Răsărit au avut un caracter obsesiv şi au crescut în virulenţă, ceea ce au declanşat un adevărat război  al declaraţiilor de ambele părţi, asezonat cu scandaluri de spionaj  şi campanii denigratoare în media, tensionând inutil relaţiile bilaterale politice, diplomatice şi comerciale.        În tot acest interval de timp glasul Rusiei s-a auzit tot mai des şi apăsat, atât în  CONSILIUL MĂRII NEGRE, s-au intersectat şi interesele româneşti.



Voi încerca să ridic vălul care mai acoperă unele evenimente importante care fac parte din istoria zbuciumată a evoluţiei acestor relaţii, evidenţiind cinismul, ipocrizia şi dublul discurs ai  mai marilor lumii, când interesele lor geopolitce sunt în joc, negocierile secrete din spatele uşilor închise care au influienţat destinul popoarelor mici



N.A.T.O.–RUSIA; U.E.–RUSIA, S.U.A.–RUSIA, organisme care recunosc contribuţia acesteia ca partener euro-atlantic în lupta împotriva terorismului şi crimei organizate, cât şi statutul de jucător important pe pieţele financiar-bancare şi energetice ale EUROPEI şi lumii.



Efectele acestei politici externe româneşti de aproprierea de „licuriciul cel mare”  în detrimentul unor relaţii strânse cu partenerii europeni şi nu numai, a generat din partea ţărilor membre ale  U.E. o atitudine tot mai evidentă de ridiculizare a preşedintelui român şi de izolarea  României  în cadrul U.E. – cu implicaţii pentru românii aflaţi în căutarea unui loc de muncă pe pieţele europene.



Prezenta lucrare, „ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATIUŞA RUSEASCĂ, TIMP ŞI DESTIN” va încerca să descifreze resorturile interne care stau la baza acestor  decizii politice în contradicţie cu aspiraţiile şi interesele poporului român şi cu condiţiile politico-economice şi militare la nivel european, regional şi mondial, având convingerea  că acest proiect politico-militar va avea soarta „Războiului stelelor” care, din raţiuni financiare şi ineficienţă operaţională, a fost abandonat, dar la vremea respectivă a fost un avertisment dur la adresa  U.R.S.S. căreia i se dezvăluia uriaşa forţă tehnologică şi militară a S.U.A. Pe parcursul lucrării voi încerca să dau unele răspunsuri la întrebările fireşti pe care şi le poate pune fiacare român şi anume: oare destinul României este între scutul american antirachetă şi katiuşa rusească?   Chiar avem nevoie de un asemenea scut care  poate fi în final… o ploaie de stele?



Mai are România o şansă să amorseze un dialog pragmatic cu Rusia şi să devină un partener credibil la Marea Neagră, în Asia Centrală şi Caucazul de sud?        Interesele geostrategice, geopolitice şi geoeconomice ale S.U.A. şi Rusia în Europa de Est şi EURASIA pot genera apariţia unor conflicte etnico-religioase, la început, pe arii restrînse, având consecinţe dramatice pentru pacea şi stabilitatea lumii, iar România putând deveni teatrul unor asemenea confruntări?



Dar, cum fiecare lucrare are un început, mă voi strădui ca în paginile ce urmează să introduc cititorul într-o lume fascinantă  a istoriei trecute ale  propiului popor, pentru a trezi în inimile noastre, mândria că aparţinem unei naţii  a cărei limbă şi civilizaţie  s-au creat în creuzetul alchimic al misterelor RAM, APOLLO, ZAMOLXIS, popor care va renaşte  şi-şi va trăi propria singurătate  într-o lume aflată în derivă și căutarea une noi direcţii.         Poate că tocmai în această unicitate a poporului nostru, neînțeleasă cum se cuvine, voit, din ignoranţă şi cosmopolitism de o parte a intelectualităţii  de azi,  stă secretul supravieţuirii noastre, convinşi fiind că, „ce e val, ca valul trece”.   Sunt convins că şi acest val care s-a năpustit cu furia unui tsunami de înaltă magnitudine asupra României în ultimele decenii, va trece, se va retrage şi va lua cu el toate gunoaiele şi rezidurile ridicate la suprafaţă de furtuna timpurilor pe care le trăim, lăsând plaiurile mioritice pregătite să primească sămânţa roditoare pentru viitor.



Cred că îşi găsesc locul aici cuvintele pline de înţelepciune ale scriitorului rus, NICOLAI BERDIAEV: „Timpul e blestemul omului decăzut: că acest om nu poate trăi plenitudinea prezentului, istovit, cum e, de propriul lui trecut” .



De asemenea, lucrarea va prezenta unele momente în care istoria poporului român s-a intersectat pe spirala timpului cu cea a vecinilor de la Răsărit, cu părţile bune, dar şi cu traume, care mai dăinuie şi azi în mentalul colectiv; fiind convins că abordarea relaţiilor cu Rusia ar trebui să se facă prin, abolirea trecutului, cu toate legăturile şi ferecăturile  pentru a reveni la începutul lumii, cum bine sublinia în „JURNAL” savantul şi istoric al religiilor, MIRCEA ELIADE.



Susţin această idee fiind convins că evoluţiile  din Europa ne vor arăta fără doar  şi poate că Rusia, România şi celelalte ţări vecine au un destin geopolitic şi geoeconomic  comun în secolul XXI. Ca urmare, este nevoie de o nouă regândire a relaţiilor ca aceste ţări, îndeosebi cu UCRAINA, MOLDOVA ŞI RUSIA, pentru a fi acceptaţi la masa verde a negocierilor în problama TRASNISTRIEI, masă deja ocupata de formatul 5+2, fără România, situaţie care ar trebui să ne îngrijoreze.



Sunt încrezător că dialogul interreligiii şi unificarea ortodoxiei, vor fi pilonii stabilităţii şi securităţii în acest areal al confluienţei creştinismului bizantin cu ISLAMUL din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, România putând deveni noul IERUSALIM, un IERUSALIM al ESTULUI, un IERUSALIM spiritual care să realizeze  legătura între ortodoxismul bizantin, catolicismul occidental şi islamul mediteraneean şi asiatic, punându-se capăt confruntărilor  dintre Orient şi Occident,dintre est şi vest, dintre nord şi sud, simbolizând foarte bine „Roza vânturilor”.



România trebuie să-şi recapete locul binemeritat de de mare putere culturală şi să folosească această forţă inepuizabilă şi regeneratoare pentru a deschide  canale de comunicare cu o altă forță culturală a EUROPEI, RUSIA, în vederea reaşezării relaţiilor bilaterale pe principii raţionale, învingând prejudecăţile şi orgoliile.



Aşa cum menţionam în lucrarea: „EUROPA CU CAPUL ÎN STELE ŞI TRUPUL ÎNSÂNGERAT” soarta Europei se joacă în Mediterana, la fel soarta Eurasiei, implicit a Rusiei se joacă în zona Mării Negre, România fiind un partener de luat în seamă.



Cred că este momentul ca mai întâi să „curăţim sufletele” celor două popoare şi a conducătorilor lor, în lumina binefăcătoare a credinţei în Dumnezeu, în învă-ţăturile Mântuitorului nostru, Iisus Hristos şi Maica Preacurată, Fecioara Maria, care se roagă pentru iertarea păcatelor noastre şi iubirea între semeni.



România aflată sub protecţia sfântului apostol Andrei, cel care a creştinat poporul  daco-român cu dragoste şi blân-deţe şi nu prin forţă sau autoritate imperială; merită pe deplin aprecierea formulată de regretatul suveran pontif, PAPA PAUL al II-lea , de grădina Maicii Domnului –„pământul românesc fiind un pământ sfânt, care musteşte de sângele martirilor într-un Hristos”(părintele IUSTIN PÎRVU –  noiembrie 2011 – Piatra Neamţ).



Să ne pregătim, deci, pentru această nouă întâlnire cu destinul, când România și Rusia  se vor privi în ochi cu încredere și-și vor da acolada frățească care să consacre și legătura spirituală pe lângă cea rațională.



Un moment istoric prielnic pentru a da viață acestui proiect ar fi întâlnirea de la București  din 2014 a marilor loje masonice ale lumii, când se vor trasa noiile direcții de acțiune, cu implicații benefice, sperăm, asupra viitorului omenirii în secolul XXI.



Lucrarea se doreşte a fi un nou început al dialogului cultural, academic şi religios între cele două popoare care să atenueze pornirile blicoase ori „judecăţile istorice de valoare” ale unor politicieni fără minimă cultură istorică şi geopolitică. Pentru aceasta este nevoie să aducem la masa discuţiilor reprezentanţii de seamă a acestor medii, dar şi marii meştri ai lojilor naţionale şi ai diverselor ordine şi obedienţe pentru a supune analizei şi dezbaterilor, cu calm şi realism, problemele care afectează grav amorsarea dialogului politic, economic şi instituţional, în vederea găsirii de soluţii pentru abordarea viitorulului cu încredere şi speranţă.



Cartea „ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATIUŞA RUSEASCĂ, TIMP ŞI DESTIN” , departe de-a fi rezultatul unei cercetări ştiinţifice aprofundată, reprezintă rodul unei activităţi de documentare multidisciplinară şi viziunea mea privind lumea care va să vină şi NOUA ORDINE MONDIALĂ care se construieşte în timpul nostru istoric.



De aceea, cred că relaţia României cu Federaţia Rusă se află sub semnul zeităţii romane IANUS, care domină începuturile, dar influenţează decisiv finalitatea acestora, caracterizând o perioadă de tranziţie de la un trecut imperfect şi obsedant, la un prezent temător pentru un viitor incert.



Întrucât viitorul se construieşte pe încredere şi credinţă în Divinitate şi mai puţin pe forţa armelor, doctrinelor, prejudecăţilor, soluţia pe care o întrevăd este ca omul zilelor noastre să înţeleagă că ţelul vieţii este întoarcerea la misterele Duhului Sfânt, în care Dumnezeu se naşte în om, şi omul se naşte în Dumnezeu; fiind convins că libertatea de a alege ascunde misterul lumii, fiind un dar făcut oamenilor de Dumnezeu.



Drept urmare, adresez românilor îndemnul de-a alege libertatea, indiferent de tragediile personale şi colective care le-ar presupune!



Popor ROMÂN, descendent al dacilor liberi, ridică fruntea spre stele, priveşte cu speranţă şi smerenie la DUMNEZEU, ştiind că nu ne putem şterge păcatele până nu vom trece printr-un val aspru de suferinţă şi prigoană!



Gl.br (r) Gheorghe Dragomir Bucreşti   24 Ianuarie 2012





Sursa: Totpal's DailyNews

luni, 18 iunie 2012

Romania intre scutul american antiracheta si katiusa ruseasca. Timp si Destin

Miercuri 6 Iunie 2012, în Aula Bibliotecii Academiei Române – sub înaltul patronaj al Marelui Priorat al Ordinului Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim – Cavalerii de Malta – (Marele Prior Florin Adrian Secureanu), Fundaţia Dacia Braşov – Preşedinte Liviu Pandele şi Asociaţia Culturală „România în Lume” – Preşedinte executiv Gheorghe Dragomir, a avut loc lansarea cărţii „ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICAN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN” a scriitorului Gen. Bg. (r) GHEORGHE DRAGOMIR urmată de vernisajul de pictură de la Colegiul NICOLAE TONIZA.

Au luat cuvântul: Academician Bogdan Alexandru, Liviu Pandele dr. în Istorie, Mircea Brenciu membru al Uniunii Scriitorilor din România, realizator de programe TV, Alexandru Luca – Directorul Liceului de menegiment „DACIA” din Chişinău, Corneliu Şherban Popa – om de cultură aleasă, membru „la Maison des Arts Rive-Sud” – Canada şi scriitorul-compozitor Marin Voican-Ghioroiu.

Atmosfera academică şi discursul invitaţilor mi-a dat prilejul să aduc la cunoştinţa auditoriului cele mai semnificative probleme ridicate de autor în remarcabila carte „România între scutul antirachetă american şi katuşa rusească. Timp şi destin”.

Dacă omenirea a uitat de nenorocirile celui de al Doilea Război Mondial, unde au pierit peste 35 de milioane de vieţi omeneşti, astăzi a venit timpul, aşa cum ne înfăţişează realitatea politică a unei Europe răvăşită de conflicte politice, economice, geo-strategice şi militare, etc. ilustrul autor ge. br (r) Gheorghe Dragomir care dă soluţii concrete pentru a fi urmate de guvernele, parlamentele şi societatea civilă, oameni de cultură şi artă, lojile masonice... ca să apeleze la armele diplomaţiei şi înţelepciunii de-a găsi căiile unei păci durabile, a înţelegerii între vecini şi a convieţuirii în armonie deplină cum şi în Biblie ni se spune: „Iubeşte-ţi aproapele”.

În copilărie, după ce a luat sfârşit pustiitorul război, preotul Cezar Rădulescu din satul meu GHIOROIU, în fiecare Duminică, la sfânta slujbă, se ruga cu lacrimi în ochi spunând: „Doamne, Dumnezeule!... luminează minţile oamenilor şi întronează pacea pe pământ”.

În rândurile acestei cărţi, străbătută de geniul creator al unui mare iubitor de patrie, limbă, tradiţii şi obiceiuri, înzestra de marele Creator al Universului, am găsit cheia de boltă a unei înţelepte îndrumări de-a nu precupeţi nici timp, nici eforturi în a restabili armonia cu marele vecin de la Răsărit şi a conlucra pentru o europă Unită, unde România îşi are un loc bine memritat atât geo-strategic, cultural şi economic.

De-a lungul timpului, peste ţinuturile daco-pontice, în care s-a format poporul nostru, au bătut vânturi… când mai prielnice unei dezvoltări armonioase a limbii române, obiceiurilor, tradiţiilor, portului şi a înfloririi economice a DACIEI (privită cu admiraţie de către istoricii antici, în raport cu civilizaţia caldeeană, ateniană, egipteană, persană, romană…) dar de cele mai multe ori au suflat adevărate uragane pustietoare, aducând îngheţ, sânge vărsat de legendarii martiri care-şi apărau plaiul, lacrimi şi suferinţă în credinţa lui Dumnezeu, că această naţiune are destinul să supravieţuiască şi să devină un centru spiritual al unei lumi viitoare; toate aceste fapte sunt descrise, cu lux de amănunte de către remarcabilul autor, general de brigadă GHEORGHE RAGOMIR, în pagini memorabile ale cărţii „România între scutul american antirachetă şi katiuşa rusească, Timp şi destin”, un adevărat testament de învăţătură pentru contemporani şi urmaşi, din care trebuie să tragă învăţăminte şi să le pună în practică diplomaţii şi guvernanţii ţării, să ducă o politică înţeleaptă cu marele vecin de la Răsărit, şi să găsească împreună calea unei conlucrări rodnice (pe baza respectului reciproc, sincerităţii şi loialităţii) în relaţiile economice, politice, militare şi culturale.

Cartea este structurată cronologic pe capitole distincte, iar cititorul este informat cu date istorice concrete: mărturii arheologice, documente de arhivă, descrieri, consemnări, memorii, aprecieri ale iluştrilor istorici antici, oameni de ştiinţă şi cultură din Evul Mediu, cât şi diplomaţi, cercetători, oameni politici care au cunoscut îndeaproape factorii de decizie în relaţiile politico-economice, militare, culturale pe care le-au avut conducătorii noştri, începând cu Buerebista, Decebal şi bravii domnitori: Basarab I, Mirce cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir, Constantin Brâncoveanu, regii României şi conducătorii de partid şi de stat de ieri şi de azi, o adevărată frescă panoramică ce se defăşoară prin faţa ochilor într-un ritm captivant, dovedind din partea scriitorului talent deosebit în mânuirea frazei atractivitate şi stârnindu-i curiozitatea şi interesul de-a intra în tainele istoriei adevărate a neamului său, de la origini până în prezent, parcurgând treaptă cu treaptă drumul afirmării naţiunii române ca locuitor milenar al bătrânului continent Europa.

Fiind primul cititor al acestui volum de mare valore literar-documentară, din care am învăţat extrem multe lucruri „ascunse”, pe care nişte istorici obedienţi, unei politici antinaţionate, le-au falsificat în mod grosolan… numai să fie pe placul stăpânilor „vremelnici” măturaţi de valurile istoriei; afirm cu certitudine că distinsul autor, ge. br. GHEORGHE DRAGOMIR, are un loc în panteonul istoricilor patrioţi români, un drum luminos ce-l duce cu siguranţă spre cel mai înalt forum de cultură al Țării – ACADEMIA ROMÂNĂ, fiind un vizionar de necontestat, care trezeşte în tot românul mândria faţă de înaintaşii săi şi dorinţa de afirmare în viitor a MAMEI ROMÂNII, prilej excepţional de ai ura sănătate, cât mai multe cărţi de excepţie, iar cei care vor intra în posesia cărţii „România între scutul american antirachetă şi katiuşa rusească, Timp şi destin” îi asigur că nu vor lăsau-o din mână până nu vor citi şi ultimul cuvânt, şi au să se întrebe: „Ce va mai urma?”

Scriitor-compozitor

Marin Voican-Ghioroiu.

vineri, 15 iunie 2012

Sergiu Gabureac – File de jurnal parizian paranormal (IX)

5 zile şi 4 jumătăţi de noapte = IX

File de jurnal parizian paranormal (IX)

Sergiu-Marian D. Găbureac

gsm_as@yahoo.com

clip_image002Parisul turistic

Nu am întâlnit, până acum, vreun alt oraş mai bine semnalizat. Orientarea e atât de bine realizată, încât e imposibil să te rătăceşti. Fie că eşti în Montparnase, fie că eşti în Montmartre sau alt cartier al Parisului. Reţeaua metroului e ca o sită, încât deplasarea pare cel mai simplu lucru. Pe un kilometru pătrat ai, la dispoziţie, cel puţin cinci-şase staţii. Transferul de la o linie la alta te poate face, însă, să baţi kilometri buni. Pe sub Paris. Eşti, însă, recompensat, ascultând tot felul de rapsozi. Foarte buni. Am ascultat miniconcertul unui cor bărbătesc ucrainian. Suna celest. Pentru staţiile centrale, autorizaţia, pe diverse genuri muzicale, înseamnă examene grele. Dar care staţie nu e centrală ? La Paris. Un viorist român, da, român, cânta muzică clasică la staţia Champs Elysée. Verificaţi, s’ il vous plait !

Tot prin tuneluri îţi poţi clăti privirea cu mii de reclame. Multe, adevărate realizări artistice.

E păcat, însă, să mergi cu metroul sau autobuzul ! La Paris. Doar dacă ai obiective de văzut, undeva, la periferie sau în afara lui. În zona centrală, pe o rază de cinci-şapte kilometri, ai peste 90% dintre obiectivele turistice, pe care ar vrea să le vadă orice planetar. Am spus, fără o bună documentare, picioare zdravene şi un bun simţ de orientare, în timp şi spaţiu, poţi avea uşoare probleme. Repet. Îţi stau la dispoziţie zeci de mijloace de transport, care fac turul oraşului în tot felul de variante. Iar filialele bibliotecii publice parieziene îţi oferă toate informaţiile necesare, inclusiv turistice. Mii de informaţii, pliante, hărţi, reclame, oferte ... îţi stau la dispoziţie. Gratis ! Ai vreo problemă, întreabă ! Nu pe cei care sunt cu harta în mână. Îţi vor veni imediat două-trei răspunsuri, însoţite de zâmbete înţelegătoare. Din păcate, parizienii vorbesc foarte repede, mestecând şi scurtând cuvintele. Gramatica pentru mulţi e o mare necunoscută. La fel ca şi multilateralele noastre vedete naţionale, care se dau, nonstop, în spectacol pe canalele din Micul Paris !

clip_image004Obişnuit cu dicţia actorilor francezi sau a celor de la TV 5 înţelegeam, mai mult din gesturi, ce vroiau să spună. Lăsam soţia să discute cu ei. Între timp, vedeam, deja, indicatorul, săgeata, panoul ...

Paranormalul ?! Deşi fac atâtea scurtături faţă de DEX-ul lor, nu sunt deloc grăbiţi. Nicăieri. Nici în magazine, nici la restaurant, bodegă, bistrou şi, mai ales, pe stradă ! Au o plăcere vizibilă de a comunica. Cu oricine, oricând !

Parizienilor nu le plouă tot timpul, ca-n Micul Paris. Deşi am auzit că, la Paris, burniţează mult mai des ! Ori te grăbeşti, ori nu, vorba înţeleptului nea Gelu din Iancului, tot la Bellu ori Străuleşti ajungi ! După caz. Nu e cinism. Pragmatism.

clip_image006Plimbarea pe Sena, nu are, nici pe departe, farmecul celei de pe Dunăre, la Budapesta. Igen !? Din cauza malurilor înalte, pe alocuri, Însă reţeaua fluvială superdezvoltată te atrage cu oferta diversificată. După aceea, tragi singur concluzia ! Nema gulaş, nema Tokay !

E clar ! Farmecul Marelui Paris e dat de vastele grădini cu arbori seculari, bulevardele cu adevărat bulevarde şi vastele pieţe mobilate cu splendide fântâni cu poveşti fermecătoare. Iluminatul rareori la înaltă înălţime, mai mult la nivel mediu. Cu lămpi de epocă şi stâlpi cu o personalităţi distincte. În funcţie de cartier, de stradă, de clădirile din jur ...

clip_image008Stâlpii, banalii stâlpi cenuşii din Micul Paris, la ei sunt verzi. Nici nu-i prea vezi, ascunzându-se pe după copaci. Care cresc liber pe străzi. Fără a fi hăcuiţi în fiecare primăvară. Se vede că au specialişti în conducerea arboretului. Au specialişti şi în plasarea toaletelor publice conectate direct la canalizarea oraşului. Clădirile, extrem de variate arhitectural, par a fi văruite ieri. Nici o clădire nouă, fără stridenţe. Un variat mobilier stradal, la care se adaugă bistrouri, berării, braserii, restaurante cu mii de mesuţe aşezate direct pe trotuar fără să deranjeze trecerea pietonilor. Cochet, cochet !

Parizieni, ce vreţi ?

Parisul în 5 zile şi 4 jumătăţi de noapte

BUCUREŞTI - PARIS - BUCUREŞTI de joi până luni.

Ziua I. Ora 7. Bucureşti. IanculuiOtopeni – formalităţi, decolarea la 9,25 → Aeroport Charles de Gaulle ora 11,35 → bilete se ia RER-ul linia B - schimbare la staţia St MichelLa Tour Eiffel pe jos 10-15’ - Hotel (ora 14,00). Ora 15. Hotel pe jos → Şcoala Militară (1751) → Domul Invalizilor (1671-78, Louis XIV; cavou Napolen, Muzeul armelor) → Bd. Invalizilor Bd. Montparnase Parcul Montsouris → Galeriile La Fayette (I) → Turnul Montparnasse (56 de etaje pe 210 m) → Atelierul de Arte FrumoasePalatul şi Grădina Luxembourg (1570; muzeul închis; sculpturi, Fântâna Medici, Lacul Octogonal, raţe, flori) → Cartierul LatinPanteonul (dedicat Sf. Geneviève în 1744 de Louis XV, bolnav de gută; fronton, vitralii, în centru pendulul lui Foucault; după Revoluţie dedicat marilor oameni: Voltaire, Hugo, Zola, Dumas père, Braille, Marie Curie...) → Saint Etienne (biserică superbă) → Musée de Cluny (foste terme galo-romane; muzeul naţional de artă feudală, tablouri, tapiserii (Doamna cu Licornul), sculpturi; grădina ...) → Sorbona (1253, R. Sorbon, preotul lui Louis IX; aici a studiat Dante) → Saint Suplice (sec. XVII, fresce de Delacroix, turle) → Pont de MontebelloIle de la Cité: Notre DameSaint Gervaise (1601; concerte la marea orgă) → Tour Saint Jacques (52 m)→ Primăria (a ars în 1871, reconstruită; în faţă era spânzurătoarea - instituţie civilizatoare vreo cinci secole) → Conciérgerie (închisoare până în 1914; aici a fost închisă Marie-Antoinette; muzeul Revoluţiei) → Piaţa Delfinului (1607; pentaque – joc naţional cu bile) → Palais Royal (1629, azi Administraţia de Stat) → Pont Neuf (1607, cel mai vechi; 275 m) → cheiul Senei (lumini şi umbre, jocurile străzii) → Hotel (ora 1).

A doua zi. Ora 8. Metrou La Motte Picquet → Staţia Kleber - Arcul de Triumf (dedicat victoriilor lui Napoleon; 50 m Î şi 40 m L) de aici pe jos → Champs Elysées (magazine, magazine) → Palatul Elysée (preşedinţia) → Grand Palais (galeriile naţionale) → Petit Palais (colecţii de artă din antichitate la 1900)→ Podul Alexandre III (o vedere superbă spre Domul Invalizilor) → Plaçe de la Concorde (8 ha, obeliscul egiptean - 23 m, 230 t; fântânile) → Grădina Tuilleries (sec. XVII; Louis XIV; 28 ha; sculpturi de A. Maillol&Co) → Arcul CarousselLouvre (1190, fortăreaţă; din 1700 se ridică palatul, Napoleon îl transformă în muzeu – intrare prin controversata Piramidă: Codul lui Hamurabbi, plagiat cu sârg de Napoleon, apoi de toată planeta, Ramses II, Scribul, Venus din Millo, Mona Lisa, Diana, Dantelăreasa, Augustus, Bonaparte + alte 35.000 de piese de pe Terra, din antichitate până la 1848) → La Defense (construcţii gigantice moderne, viitorul centrul comercial şiu admnistrativ - Marele Arc (110 m înălţime) pe axa Arcul de Triumf - Louvre – Biblioteca Naţională → La Motte-Picquet (ora 16). Ora 17. La Motte-Picquet metrou → Abbaisses (cea mai adâncă staţie din Paris, luaţi liftul pentru a ieşi la suprafaţă, apoi urcaţi scările monumentale; există şi funicular) → Sacre Coeur (stil romano-bizantin; mozaicul cu Iisus Hristos; terasa, panorama oraşului; 9-18) → Montmartre (cartierul marilor artişti: Plaçe Pigalle, magazine speciale, Moulin Rouge (1889, Toulouse-Lautrec; cabaretul number one al Terrei: French Cancan, 60 de fete - o mie de costume; locuri la mese, cină rafinată, diverse meniuri de la 150 la 180 de euro, dar şi 80 fără) – străduţe, oferte comerciale de nerefuzat, scene imprevizibile → Opera Naţională (Garnier - capodoperă de sec. XIX) → MadeleineOlympia (altă scenă celebră unde au jucat şi cântat mari artişti) → cheiul Senei spre Turnul EiffelPodul Alexandre III (cel mai frumos pod) → Hotel (ora 2).

A treia zi. Ora 7. La Motte-Picquet metrou – BercyMinisterul FinanţelorBiblioteca Naţională (arhitectură modernă impresionantă; sunt stocate miliarde de informaţii, scrieri din toate domeniile cunoaşterii păstrate pe diverse tipuri de suport) → Gara Austerlitz → cheiul SeneiMusée d’Orsay (1900, iniţial gară; din 1977 muzeu de artă modernă 1848-1914: Van Gogh, Manet, Monet, Renoir, Gauguin, Matisse, Toulouse-Lautrec, Millet, Klimt, Delacroix; Rodin) → Le Pont Neuf Jardin de TuilleriesSainte Chapelle (în interiorul Palatului de Justiţie; la 1246 de Louis IX; cea mai frumoasă biserică pariziană; vitralii; aici erau relicvele lui Iisus înainte de fi mutate) → Notre Dame de Paris (1163-1334; capodoperă gotică; inima Franţei, vitralii, fragmente din cruce şi coroana de spini a lui Iisus; panorama oraşului din turn) → Pont de MontebelloPalais Bourbon (MAE, MAN) → Hotel (ora 14) Ora 15. La Motte Picquet metrou → Plaçe de la Concorde pe jos → vestitul MaximMadeleine (1764; biserică superbă tip templu grecesc cu 52 de coloane; uşile cu cele 12 porunci) → Centrul Pompidou (1969; arhitectură şocantă; muzeu de artă modernă şi contemporană cu cca 60.000 de piese, multe excentrităţi: aici este expusă celebra ie românească a lui Matisse; bibliotecă publică, cinematograf, centru cultural ...) → Muzeul Brâncuşi (atenţie, poţi trece pe lângă el fără să-l vezi) → HaleleSt Eustache (1532-1637, stil gotic, imită Notre-Dame, orga – 7000 de tuburi) → BursaBd. Haussman (magazine, inclusiv filatelice, mari magazine: La Fayette II, Le printemps) → cheiul SeneiPalais de ChaillotTrocadero (palatul, esplanada spre Turnul Eiffel; fântâna, jocuri de lumini ) → se trece Sena pe Pont d’ IenaLa Tour Eiffel (1889; 300 m+20 m antena; 10.000 t; scări, lift - panoramă)→ Champs du MarteHotel (ora 1).

A patra zi. Ora 9. Paris (RER) → Gara Versailles (10-15’ pe jos) → Palatul Versailles (Louis XIV începe modernizarea în 1661; curte regală din 1682 până la 6 octombrie 1789; apartamentele regale, marea galerie, grădini, fântâni ...) → Oraşul Versailles (1 h pe jos)→ Domeniul Marie-Antoinette (oferit de Louis XVI în 1774)→ Trianonul Mic (ridicat între 1763 şi 1768 pentru Louis XIV) → Trianonul Mare (1687-1688; rafinament şi fantezie; sala unde s-a semnat tratatul din 1919) - trenuleţ) → Palatul Versailles (10-15’ pe jos) → Gara Versailles (RER) → Paris (ora 16). Ora 17. La Motte Picquet Plaçe de la Concorde pe jos → MadeleineGrădina Botanică (1626)→ cheiul Senei (muzeul de scultură în aer liber) → Bd. Saint GermainCartierul Latin (cină; spectacolul străzii) → cheiul Senei Podul Alexandre III Hotel (ora 1).

A cincea zi. Ora 7. La Motte Picquet metrou → Plaçe de la Concorde Orangeria în dreapta intrării în Grădina Tuilleries (uriaşul ansamblu al Nimfelor lui Monet + alte 144 de pânze semnate de Renoir, Modigliani, Fragonard, Cézanne, Matisse, Derain, Picasso... din colecţia Walter-Guillaume) → Cheiul Tournelle (buchinişti; ilustrate vechi)→ Podul ConcordieiAdunarea Naţională - Camera DeputaţilorQuai d’Orsay (gara fluvială) → Podul Alexandre III (privire spre Domul Invalizilor ş.a.) → Biserica AmericanăLa Tour Eiffel (ultimele cumpărături)→ Hotel. Ora 13. Bagaje. La Motte Picquet, metrou cu schimbare la Cluny-La SorbonneRER-ul linia BAeroport CDG. Pentru a evita orice supriză, chiar dacă aveţi trecut pe bilet terminalul, întrebaţi, la primul ghişeu de Informaţii, de unde pleacă avionul.

clip_image010Mi s-a părut că, de aici, începe Micul Paris !

16,20 decolarea → 20,10 sosire Otopeni.

N.B. 1. E bine să ai: card ICOM. Scuteşte statul la cozi şi nici accesul gratuit, cam la toate muzeele, nu e de neglijat; card Orange sau carnet cu 10 călătorii metrou / autobuz / RER + 2 bilete RER speciale (aeroport-Paris şi retur); medicamente de uz general şi pentru efort fizic. Şi multă, multă bună dispoziţie !

N.B. 2. Ai fost la Paris ! Nu arunca planul oraşului, pe care l-ai folosit în acele zile. Cercetându-l, din când în când, vei trăi emoţii nebănuite. El păstrează toate temerile, emoţiile şi bucuriile tale. Fiecare îndoitură, fiecare pată te duce instantaneu în acel loc déja vu.

Data viitoare vei lua unul nou ! Mai sunt atâtea şi atâtea de văzut. Şi revăzut ! Á bientôt !

PARIS (romanii bat pe parisi în 52 I.H.; anul 450 - hunii, 476 - francii).

MICUL PARIS (1459 - Vlad Ţepeş). De aici începe totul.

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More