Un fulg de nea din naltul cer
Căzutu-mi-a pe pleoape,
În noaptea albă învăluită în mister
Iubita mea te simt tot mai aproape.
E noaptea sfântă de Crăciun
Născutu-s-a Mântuitorul
Iar eu la gura sobei stând
Mă arde iarăşi dorul.
Mi-e dor de tine draga mea
Mi-e dor dintotdeauna,
De luna albă de pe cer
Ce luminează-ntruna.
Mi-e dor de glasul tău suav
De zâmbetu-ţi şăgalnic,
Ce prinde a bate-n pieptu-mi cel firav
Un cântec din a inimii ritm tainic.
Mi-e dor de-aprinsul roş al buzei tale
De ochii cei ca două mici mărgăritare,
Ce parcă îmblă prin văzduh şi printre stele
Purtând cu ei răvaşul tainic al iubirii mele.
Mi-e dor de tandra ta îmbrăţişare
Şi de sărutu-ţi cel dezmierdător,
Aş vrea acum şi pentru eternitate
Să fiu cuprins de al iubirii tale dor.
Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "
Trimiteți un comentariu
Trimiteți un comentariu