Se poate trai o viata in durere, oprelisti si esecuri, dar totusi sa fi luminat de chipul celui nepieritor si astfel sa fii invingator. Asa s-ar rezuma in cateva cuvinte viata mea ajunsa la borna 44, dincolo de toate o viata de lupta surda, pentru ceilalti chiar necunoscuta, caci liberul arbitru a devnit pentru cei mai multi dintre semeni, ceva de neconceput, doar gandul ca ai putea visa la libertate infioara.
S-a spus pe buna dreptate ca societatile moderne sunt bolnave, dar maladia care a cuprins ca o plaga intreaga lume, este tocmai frica de libertate, paradoxal intr-o lume care chipurile lupta tot mai mult pentru drepturile omului.
Civilizatia noastra sufera sub povara unei libertati prost intelese, o fiara hidoasa, care ascunde sub masca ei binevoitoare, toata durerea lumii intregi, cum ar spune bietul Raskolnikov.
Nu conteaza sistemul politic, guvernarile si oculta mondiala, cine vrea sa fie cu-adevarat liber, acela poate fi numaidecat liber, indiferent de conjuncturile vietii, caci darul acesta sacru al libertatii nu poate fi oferit decat de bunul Dumnezeu.
Cristos pe crucea mantuirii noastre privea spre eternitate, o noua lume se nastea fara ca multi sa perceapa, un nou inceput pentru fiinta numita Om, in schimbul vietii sale ofranda libertatii noastre, iar invierea lui chezasie pentru nemurire.
Din pacate cei mai multi dintre oameni refuza libertatea in numele ipocriziei, lasitatii si comoditatii, masele vor sa fie conduse, manipulate, pentru ca povara libertatii atarna prea greu pe sufletele lor ignorante, prefera iluzii materiale si alte bazaconii in schimbul unei simple alegeri.
Da stiu, e infinit mai usor sa te lasi prada iluziei tesute cu grija de cei asemeni marelui inchizitor dostoievskian, care il apostrofa pe Mantuitor pentru faptul ca-i socotea pe oameni zei si nu biete fapturi animalice. De teama ca oamenii ar avea curajul sa-si asume raspunderea alegerilor facute liber, iar mai apoi ar deveni asemeni lui Dumnezeu, cunoscand binele si raul, "cei alesi" prefera sa "aleaga" ei in locul umanitatii.
Omul ignorant si nepasator ajunge astfel o biata fiara, luptandu-se zi de zi cu vitregiile vietii, crezand ca destinul sau e hotarat de societate, de alesi ai neamului si alte fete belicoase ale elitei conducatoare.
Este un joc murdar si ipocrit, caci puterea unei alegeri libere se vrea a fi doar unealta celor asa-zisi puternici, cei care vor prin stramba lor oranduire sa conduca turmele spre nascocirile lor bolnave. Toata iluzorica lor matrice urzita cu fir subtire si gaunos poate fi usor rupta plin simpla noastra libera alegere.
Devenita o jalnica faptura ce abia daca mai aduce aminte de chipul copilului din el, strivit si schimonosit de odioasele masti sociale, omul prefera jocul absurd oferit de societatea debila, transformat intr-un fidel robot condus din butoanele de comanda ale altor insi asa-zisi privilegiati ai soartei, dar care la randul lor sunt la fel de orbi, la fel de nefericiti, sau poate chiar mai rau.
Oamenii au inventat religiile nu din iubirea pentru Dumnezeu, ci din frica de Absolut, caci asa au inteles ei ca cel de sus este atotputernic si trebuie imbunat cu ofrande. La naiba cu toti acei zei care cer supunere oarba, si instituie aberante porunci de ascultare, zeii acestia hidosi care nu cunosc arta rasului asemeni calugarului orb din "Numele trandafiruluI", ar trebuie toti omorati cu pietre si alungati pentru totdeauna din univers.
Acum mai bine de un deceniu am incercat o transmutatie alchimica, in interiorul meu simteam o muzicalitate, mintea mea plasmuia cuvinte din acele melodii nestiute ale sufletului, pina la urma febra asta avea sa dea nastere poemelor de mai tarziu.
Poemele nu-mi apartin, asa cum eu insumi nu-mi apartin, sunt dimpreuna cu ele un dar al celui vesnic, necuvintele nemuririi mele. Cei care macar din curiozitate, si-au deschis sufletele vibrand atingandu-le, au simtit care sunt coordonatele infinitudinii. Iubirea, Libertatea si Fericirea.
Nu poti avea nici una dintre cele trei separat, pentru ca nu poti separa impreunarea lor divina, ori le ai pe toate ori niciuna. Totul incepe cu Iubirea, trecand mai apoi prin libertate, pentru ca la final sa se-ntoarca totul in Iubire, asemeni unei spirale magice care transcende infinitul pierzandu-se pe sine in azurul cerului ce simbolizeaza nemarginirea universului, poarta spre nemurirea divina sau coloana fara sfarsit brancusiana.
Dumnezeu nu vrea ca noi sa alegem voia lui, ar fi fost mult prea simplu, el vrea sa alegem liber ce vrem noi sa alegem, suntem aici ca sa intelegem de ce am ales intr-un anume fel si nu in alt fel. Viata in intregul ei nu este o insiruiere de elemente dispersate, fara legatura intre ele si aleatorii, ci o suma de alegeri constiente si responsabile.
Greseala sau eroarea face parte din joc, altfel nu ai putea invata nimic, nu ai putea percepe realitatea iar jocul si-ar pierde farmecul. Nimeni nu va condamna, cel care ar fi avut puterea sa o faca ne-a iertat pe toti, a luat orice vina reala sau inchipuita asupra sa. Asta nu inseamna ca fiecare e liber sa face ce doreste, dimpotriva, inseamna ca fiecare gest conteaza, fiecare gand al tau provoaca o stare sufleteasca iar fiecare stare conduce la un sir nesfarsit de fapte care vor atrage dupa sine aceleasi gen de actiuni.
Cand alegi gresit te condamni singur, suferinta si fericirea ti le produci singur, ai libertatea de alegere, dar in functie de alegerea facuta vei suporta consecintele. E atat de simplu, nu e nevoie de nici o lege fizica sau divina, daruind vei dobandi, vorba de duh a parintelui Steinhardt.
Dumnezeu este inainte de toate paradoxul suprem, liber absolut si totusi daruind viata unor fiinte asemeni lui, la auzul acestei minuni ingerii crezut-au la inceputuri ca Omul este o eroare genetica, totusi, in gelozia lor nebuna si-au dorit sa devina si ei oameni, sa inteleaga taina lui Dumnezeu.
Ingerii cazuti nu s-au condamnat singuri pentru ca au ales sa fie oameni, ci pentru ca nesuportand sa devina simpli oameni din maretia ingerilor, nu au inteles taina oamenilor si au ramas stane de piatra, iar impietriti de trufie au ales calea cea oarba a pierzaniei, au vrut sa fie mai presus de Dumnezeu…
Zei si ingeri deopotriva ne invidiaza, pentru ca noi, Oamenii, putem fi impreuna cu Dumnezeu acum si mereu... universul ne ocroteste destinul chiar daca unii vor vrea sa ne distruga, Cristos - eternul alchimist ne va salva intotdeauna....
Dezvatatorul – Scurt eseu despre Cel ce Este – partea III-a
Daca doriti sa cititi celelalte doua parti:
Dezvatatorul - partea I-a
Dezvatatorul - partea II-a
Postări
