Nins-a peste trupu-mi vremea lin duios
Bucurii, tristeţi, iubire, patimi făr de rost
Sunt bătrân de anii-mi număr dar copilăros
Parcă ieri eram copil, toate parcă ieri au fost.


Albă lebădă gingaşă lin pluteşte spre apus
Puf de păpădie dalbă, suflete unde te-ai dus ?
Călător de mii de veacuri tu deloc n-ai hodinit
Vino îndărăt ştrengare că destul ai hoinărit.


Geaba mi te lauzi tu mie câte cele ai văzut
Când tu nici pe tine însuţi încă nu te-ai cunoscut.
Prin abisuri şi genune ce himere te-au purtat
Ca să vezi în zorii zilei că dormeai şi c-ai visat ?


Lumi albastre, hăuri negre, unde oare le-ai zărit
Nu e Universu-n tine mic şi totuşi nesfârşit ?
De la Alfa la Omega totu-acolo-i oglindit
Scotoceşte dar prin tine, eşti Nimic şi Infinit.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "