CUVÂNTUL ŞI TĂCEREA

La început a fost Tăcerea, adâncă, singură şi fără de viaţă,

Dar şi fără de moarte, chiar dacă întunericul îi lumina spiritul,

Ea era umbra a ceea ce va fi fiind în cele din urmă Cuvântul.

Cuvânt care crucificat fiind, va muri pentru a renaşte din nou Tăcerea…

Însă o altfel de Tăcere, născătoare de sens, purtătoare de Adevăr,

Punte spre ceruri, focul nestins ce va arde mocnit în fiinţa din noi,

Destul spre-a ucide timpul şi nălucirile scornite de mintea-i bolnavă

Iar din revărsarea prea plinului fiinţei sale, după îndelungi căutări născându-se supremul gol…

Cuvântul e cel ce va ieşi în cele din urmă triumfător din marea încleştare,

Cel ce va constitui pentru omenire calea spre Marea Trecere,

Trecerea Dincolo, Acolo de unde nimeni şi nimic nu ne mai poate ispiti,

Acolo unde neantul se contopeşte cu infinitul, acolo unde ne vom cufunda,

Sau mai bine zis, ne vom pierde pentru a ne regăsi, în oceanul primordial.

Ne vom regăsi paradisul pierdut, îl vom reîntâlni pe El, Creatorul a toate

Demiurgul universului, făuritor a celor ce au fost, ce sunt şi vor mai fi,

Matrice a celor văzute şi nevăzute, arhetip al celor ce ar fi putut să fie,

Dar şi al celor ce n-au fost să fie, precum şi a celor ce vor fi fiind în etern,

Născătorul, trăitorul, susţinătorul şi distrugătorul tuturora, fără deosebire…

Ne vom fi regăsit esenţa, şi nu doar pentru o clipă, asemenea adoratorilor mistici,

Ci pentru totdeauna, vom fi devenit fărâme de lumină în lumina cea veşnică,

Notele muzicale ale Simfoniei eternităţii, şi cu toate astea nu ne vom fi pierdut iarăşi sufletul

Nu, nu ne vom fi topit în sânul energiei pierind asemeni unor boabe de spumă,

Vom rămâne totuşi noi înşine, alături de Celălalt, Împreună cu El, iată în fapt,

Marele miracol al Îndumnezeirii noastre, care chiar dacă pare greu de crezut,

Cu toate acestea este Adevărul, este Darul lui Dumnezeu pentru noi Oamenii

Dar plătit prin jertfa Cuvântului, prin moartea lui pe Cruce şi suferinţa Tăcerii…

Abia atunci în clipa cea sublimă, Clipa marii treceri Dincolo, slăvit fiei numele în veci de veci

Abia atunci în momentul eliberării vom cunoaşte ceea ce acum doar dacă bănuim,

Îl vom înţelege şi-l vom simţii în mod deplin pe El, pe Celălalt,

Care spre marea noastră uimire va deveni una cu Noi, iar în cele din urmă

Nu va mai fiinţa un Celălalt, ci Noi împreună cu El vom alcătui Fiinţa Deplină

Formată din Energie pură, Energia Totului împreunată cu cea a Nimicului,

Energia Cuvântului îngemănată cu a Tăcerii, Energia Sufletului înfrăţit cu Spiritul.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "