ETERNUL VIS

De-aş fi o floare, cu miriadele-mi de petale multicolore

aş mângâia întregul pământ roditor şi divin,

De-aş fi o pasăre, spre bolta-nstelată a cerului

m-aş înălţa în zboru-mi liber senin,

De-aş fi o picătură de apă, oceanul cel mare

cu vuietul meu l-aş face şi mai imens,

De-aş fi o piatră, din tăcerea-mi de granit

aş vorbi tuturora despre timpul cel de necuprins,

De-aş fi un arbore, aş prinde trainici rădăcini

în chiar inima lumii,

Şi mii de ramuri tinere crescându-mi

aş deveni eterna axis mundi,

De-aş fi o apă curgătoare, în susurul ei tainic cristalin

s-ar oglindi chiar viaţa viitoare,

Ce pururea se naşte şi nu moare

şi creşte şi se stinge nestinsă-n absolut.

De-aş fi o flacără, cu lumina-mi tot răul din lume l-aş arde

pierind totodată cu el în eter,

Iar din cenuşa cea tainică, o lume ca-n splendidu-mi vis aş crea

Un altfel de soare, pământuri şi cer.

De-aş fi doar vânt, din muzica-i cerească eternul vis ar străluci

în noaptea adâncă a sufletului meu,

Şi-ar răsuna din magice abisuri, o lume nouă plină de mistere,

ce astăzi parcă nu-i şi mâine este,

De-a pururi fiind zidită năuntrul cugetului meu.

O incantaţie a sacrificiului perpetuu, o simfonie magică a lumii noi,

Căci tot ce se petrece-n lumea asta, e doar eternul vis

Magnific, al Dumnezeului din noi.

De-aş fi o stea, spre solitudinea azururilor mi-aş îndrepta solia

Ce-ar conţine-ntrînsa veşnicia şi-eternul vis al sufletului lumii,

Ce va vesti odată pentru totdeauna – esenţa nemuririi e Iubirea.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "