EU SUNT

Mă simt atras de-un dor nemărginit

Deşi eu sunt eternul neclintit

şi veşnicul făptuitor,

Mă simt atras o clipă doar, de infinit

Deşi eu sunt repaosul cel nesfârşit

şi focul veşnic arzător.

 

Mă simt din-al nefiinţei vis născut

Deşi eu nu pot fi vreodată cunoscut

şi sunt eternul nenăscut,

Mă simt din-a cuvântului vibraţie creat

Deşi eu nu pot fi vreodată exprimat

şi sunt eternul necreat.

 

Mă simt a aparţine astei lumi de fapt

Deşi ea nu a existat cu-adevărat vreodat,

Ci doar din mila mea eu viaţă i-am dat

Căci ea devine-ntruna şi nu e niciodat.

 

Mă simt atras de-al Mayei joc nebun

Că însumi despre mine nu ştiu ce să mai spun,

Că sunt eu moartea, bezna ori nemicul ?

Sau poate că sunt viaţa, lumina, infinitul ?

Sau toate aceste nume topite-s într-un cânt

Al cărui viers să spună că eu sunt cel ce sunt.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "