Din neştiute vremi renasc în trup murind
Prin câte lumi umblat-am şi cât să mai colind ?
Uitat-am vieţile-mi trecute şi câte încă vin
Pe Terra ori aiurea pe-un alt pământ sublim.
Şi dac-am fost odată călugăr sau chiar sfânt
Şi mii de oameni chemat-am la tine prin Cuvânt
Şi-am învăţat ce-i mila şi m-am jertfit pe sine
Şi i-am iubit pe ceilalţi slăvindu-te pe tine…
Şi dac-am fost odată un mare om de stat
Şi-am cotropit popoare şi ordine am dat
Şi decimate fost-au şi duse nicăerea
Că nu-mi plăceau culoarea, sorgintea sau ideea…
Şi dac-am fost odată eretic sau ateu
Şi am respins ideea de orice Dumnezeu
Şi proclamat-am Omul stăpân şi-atoateştiutor
Asupra vieţii, morţii, prezent, trecut şi viitor…
Şi dac-am fost odată un mare Inchizitor
Şi-am ars pe rug eretici pentru credinţa lor
Şi i-am supus la cazne şi oasele-am zdrobit
Să îi aduc pe cale la tine negreşit…
Şi dac-am fost odată martir crucificat
Şi stat-am drept ca bradul cu capul ne-plecat
Şi am condus mulţimea din jug la libertate
Şi pentru îndrăzneala-mi de cruce avui parte…
Şi dac-am fost odată un geniu creator
Şi-am pus în rime viaţa, moarte, amor şi dor
Şi-am născocit unelte, tehnologie, zbor
Şi pentru toate fost-am lăsat singur să mor…
Şi ce mai fi-voi de-acum şi până-n veac
Şi ce rol mai juca-voi cu har şi fără trac ?
Şi spune-mi mie Doamne de pot să mă dezbrac
De trupu-mi cel de carne şi sufletu-mi să-mpac ?
Din voia celui fără de sfârşit
Nemuritor sunt şi tind spre infinit,
Prin nesfârşitul joc al vieţii şi al morţii
Eu voi deschide calea spre împlinirea sorţii
Unit pe totdeauna cu spiritul etern
Nu va mai fi nevoie de jocul efemer.
Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "
Trimiteți un comentariu
Trimiteți un comentariu