CUVINTE UCISE

 

Dincolo de cuvinte este esenţa, atunci de ce să ne chinuim sufletele

Cu zgomotele noastre infernale ?, şi totuşi limbajul este poarta spre ceilalţi

Cuvintele zidesc o lume necunoscută necuvântătoarelor, o lume problematică

Natura nu îşi este sieşi suficientă fără o minte care să o perceapă

Cuvintele sunt cele care exprimă frumuseţea lumii noastre înconjurătoare

Dar ele ucid în acelaşi Timp, pot sugruma sufletul lumii prin necuviinţă.

Se dovedeşte că totul poartă în sine o eternă dualitate, fiinţa însăşi

Pare a fi androgină, complementaritatea contrariilor fiind esenţa sa.

Există un limbaj sacru al naturii şi un limbaj propriu numai nouă oamenilor

Atunci când cele două limbaje sunt în deplină armonie abia atunci se face auzit

Dumnezeu, muzica sferelor şi limbajul fiinţelor raţionale redau împreună

Simfonia eternităţii, armonia universului fiind cântecul Fiinţei de Lumină.

Atunci, încetaţi să ucideţi prin cuvinte fără rost, prin urlete care sfâşie divinul

Opriţi spectacolul decăderii noastre oglindit în limbajul desacralizat folosit

De cei mai mulţi dintre noi, nu mai faceţi din zbieretele voastre o falsă muzică

Mai bine ucideţi cuvintele în voi înşivă, şi din nerostirea lor faceţi o taină

Ascunsă în sufletul vostru taina cea mare va da în cele din urmă rod

Şi din cuvintele de ocară ucise odinioară se vor naşte vorbele pline de duh şi înţelepciune ale unei vieţi viitoare.

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "