Lumea văzută de dincolo pare mai ireală decât lumea spirituală

Văzută de acolo unde sunteţi voi, dragii mei prieteni

Chiar moartea pare un vis frumos pe lângă surogatul pe care

Nu demult îl împărtăşeam cu voi, când aveam impresia celei mai

Reale dintre lumile posibile…iar acum realul se dovedeşte a fi

Cea mai cruntă iluzie din câte există în întregul Univers.

Poate o să vi se pară ciudată predica mea despre ceva cunoscut vouă

Amarnic vă înşelaţi iubiţii mei colegi de suferinţă, nu ştiţi nimic

Despre infernul ce vă-nconjoară şi vă ademeneşte zilnic,

Cât despre mine, puţin mai încolo, dacă veţi fi capabili de-nţelegere

Vă voi promite dezvăluirea unei lumi aparte, lumea celor pregătiţi

Pentru o nouă confruntare cu spasmele şi durerile renaşterii acolo

În sânul iadului terestru, înrolaţi pentru o nouă aventură a spiritului

Încătuşat de bună voie în materie, preţul plătit e inimaginabil de scump

Dar rezultatul obţinut depăşeşte puterea noastră de înţelegere.

Probabil vi se pare ciudată această înfrăţire a hoitului cu sufletul

Dar altfel nu e posibilă regenerarea divinităţii, sporirea energiei divine

Chiar dacă pare de necrezut Dumnezeu are nevoie de Creaţie pentru

A-şi putea lărgi orizontul energetic peste limita posibilităţilor entropice.

Prin Creaţie, prin trăirile spiritului încătuşat de materie, câmpul energetic

Al Creatorului devine la infinit putându-şi experimenta posibilele limitări.

În primul moment al apariţiei unui nou suflet prins în matricea materiei

Lumea primeşte un impuls special, iar ea la rândul ei răspunde printr-o

Reacţiune care învăluie fătul încă din primele momente ale conceperii sale,

Depinde însă de factorii genetici dacă viitorul prunc va răspunde corect

La mesajul codificat al lumii acesteia, o interpretare cât mai aproape de

Realitatea mundană îi va permite noului născut să parcurgă mai uşor

Treptele devenirii sale ca Om, ajungând un bun păstrător şi de asemenea

Un valoros artefact cuantificator al energiei divine.

Primul scâncet al copilului va însemna răspunsul spiritului la atingerea

Nucleului său energetic, impactul fiind aproape întotdeauna dureros

Există şi excepţii, datorită în primul rând factorului temporal scăzut scurs

De la ultima moarte a individului la prima naştere ca nou apanaj al Creaţiei.

Scufundarea aceasta în mocirla terestră seamănă cu un imens „Patinoar Spiritual”

În care se află căzute, alunecând pe gheţuşul spirtului, noile fărâme de energie

Erupte asemenea unor lave incandescente din vulcanul originar numit Dumnezeu.

Un timp nedefinit, nimic nu pare a atenua căderea liberă a infinitezimalelor particule

De energie, dar în cele din urmă zestrea genetică a fiecărui individ şi moştenirea

Vieţilor trecute desfăşurate odinioară sub diferite forme structurale, încep încet

Să-şi lase amprenta, noul material informaţional va echilibra situaţia.

Începe copilăria propriu-zisă a fiecărui individ, funcţie de diferiţi parametri

Energo-informaţionali şi de biocâmpul propriu fiecăruia în parte, are loc

Ceea ce ar trebui să fie, şi pentru cei mai mulţi dintre noi este, deplina fericire

Adică, vârsta copilăriei, atunci când se formează caracterul uman şi se trezesc

Diferitele aptitudini, atunci când prind contur cele mai îndrăzneţe vise ale noastre.

După starea febrilă iniţială, în timp ce acumularea energetică a cuprins fiinţa

Are loc fenomenul uitării, care aduce cu sine liniştea dinaintea furtunii

Situaţia poate fi comparabilă cu legănarea unui Hamac, aşa şi este numită

Starea de atemporalitate a copilăriei după ieşirea din Patinoar, „Hamacul Spiritual”.

Învăluit în propriul mister, spiritul pare că doarme legănat fără griji în sânul

Mânuit cu dibăcie de sentimentul pur al iubirii, acum intelectul pare că doarme.

Într-adevăr, după o perioadă de acalmie ce durează diferit la fiecare om

În funcţie de nivelul său vibraţional, starea edenică a copilăriei se pierde cu timpul

Intervine stadiul pubertăţii juvenile, când are loc transformarea fiinţei

Are loc trecerea prin „Tunelul Spiritual”, starea de linişte caracterizată prin

Unduirea Hamacului se transformă la trecerea prin Tunel într-o furtună

Uraganul dezlănţuit al intelectului părelnic adormit, acum se definitivează

Ultimile trăsături ale caracterului şi se trasează drumul ce urmează a fi urmat,

La fel ca toate celelalte, şi această perioadă variază de la individ la individ.

Esenţial este ca spiritul să reuşească ieşirea din Tunel, altminteri va suferi enorm

Evident că şi omul va trece prin chinuri insuportabile, este perioada cea mai

Dificilă din întreaga aventură a încarcerării spiritului în materie, Tunelul trebuie

Trecut şi depăşit, după care urmează devenirea propriu-zisă a individului.

Indiferent de trăirile sale, căderile sau urcuşurile spirituale vor fi acut resimţite de

Divinitate, acum intervine Cristul Cosmic, care va trăi alături de persoana umană

Toate bucuriile, nefericirile, durerile noastre, fără să intervină decât la cerere.

Spiritele elevate vor fi conduse de către El spre o nouă cale spirituală numită

„Puntea celor singuri Aleşi”, în funcţie de faptele şi gândurile candidaţilor aspiranţi

La această ierarhie spirituală, unii vor ajunge să cunoască încă din viaţa terestră

Toate formele de manifestare a Unicului Divin din Univers şi vor conlucra împreună

Cu Cristul Cosmic la modelarea nu numai a propriei lor fiinţe ci şi a altora care

Au acceptat şi solicitat ajutorul ceresc.

În cele din urmă vor recunoaşte că lumea în care trăiesc este o iluzie, o proiecţie

Astrală a spiritului divin conţinut de propriile suflete, dar iluzia este necesară

Şi vălul odată scuturat vor înţelege rostul acestui periplu imaginar.

De fapt prin iluzia numită viaţă realul sporeşte indefinit spre Absolut şi atunci

Se dovedeşte că Iluzia Cosmică numită Maya este Puntea spre Cealaltă Realitate.

Aşadar nu fiţi trişti, adevărul nu-i chiar aşa de înspăimântător precum părea

La începutul povestirii mele, irealitatea acestei lumi naşte Adevărata Realitate

Prin trăirile percepute în viaţa de zi cu zi, spiritul se hrăneşte cu Energie

Impulsurile trăirilor noastre se dovedesc deci a fi adevărate, dincolo de scenariile

Derulate în fiecare caz în parte. Infernul numit viaţă terestră în fapt nu există

Doar trăirile noastre sunt reale, sentimentele, gândurile şi faptele noastre conduc

Spiritul spre ultimul stadiu spiritual numit „Miriştea” despre care însă nu pot

Nu pentru că nu vreau, ci pentru că nu am cum, să vă spun ceva, căci nimeni

Nu poate vorbi despre Mirişte decât Creatorul.

Spiritele care nu reuşesc să perceapă Cristul Cosmic vor părăsi scena numită

„Puntea celor singuri Aleşi” şi-şi vor continua periplu iniţiatic în funcţie de

Acumulările energetice realizate, urmând alte noi cicluri de evoluţie la nesfârşit

Până vor reuşi să se desprindă de Iluzia cosmică şi vor realiza că sunt părtaşi

La marea aventură a Spiritului Divin pribeag pe Cărările Absolutului Etern…

Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "