Ultima treaptă a deveniri, dacă putem spune aşa, cu toate că acum nu mai există
Nici urmă de vreo clasificare, toate pălind în comparaţie cu straniu-i chip,
Este cea a Tâlharului care a devenit pe deplin liber, Libertate obţinută
Prin însuşirea puterilor Mayei…
L-am cunoscut pe Tâlhar, într-un final de basm, O poveste fără de sfârşit şi fără de început,
Dar fără de care totul e straniu vis, închipuire de nebuni…
Semăna cu Tâlharul de pe Crucea Golgotei, era aidoma Noului Adam cel înviat din
Moarte, părea a fi însuşi Celălalt, şi totuşi era un altul…
Privind la el cu recunoştinţă, începeam să-mi dau seama că eram eu însumi
Privit ca într-o oglindă magică în care se oglindeau toate chipurile prezente, trecute şi viitoare…
Acesta este în fapt prototipul Învingătorului, Triumfătorului asupra destinului,
Chipul Supraomului devenit Dumnezeu şi Om deopotrivă,
Odată cu naşterea sa izbăvitoare toate celelalte chipuri efemere ale Mayei
Au dispărut ca prin farmec, Odată pentru totdeauna…
De ce numele de Tâlhar din moment ce tot ceea ce obţinuse era realizat prin trudă şi jertfă,
Prin propriile strădanii, de ce ?
Răspunsul aveam să-l aflu altădată, momentan nu înţelegeam mai mult.
Ştiam doar atât, mă aflam pe treapta supremă a evoluţiei spirituale,
Pe nivelul vibraţional numit relativ “thor”. Restul abia mai târziu…
Tâlharul îmi vorbea cântând, cuvintele sale deveneau note muzicale exprimând
Muzica sferelor, Divina muzică celestă auzită doar de spiritele elevate :
“ Eu sunt Tu, Tu eşti Eu, Noi suntem Dumnezeu,
Nu există scop, nu există finalitate, Totul curge spre El,
Eternitatea n-are sfârşit, Omul e liber necontenit, Ţelul e El .
Doar forţa lipsită de scop e eternă, totul e straniul joc al Mayei
Ce viaţa o scoate din magica-i urnă,
Să nu te mai rogi ci mai bine să binecuvântezi
În tine şi-n Celălalt doar să crezi…”
Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "
Trimiteți un comentariu
Trimiteți un comentariu