Răsună jalnic şi crud glasul lui Zarathustra peste ninsele vremuri
Toţi zeii sunt căzuţi pradă iluziilor scornite de minţile lor bolnave
Doar umbra sfâşietoare a morţii tronează peste mormane de cadavre
Şi doar cel ce cu puterea spiritului său a înfrânt spaimele ancestrale
Ale unei lumi decăzute, supremul biruitor al trecerii timpului rămâne
Veşnic prezent, solitar printr-o lume căzută în uitare şi devenită fărâme
El este singurul spirit capabil să ne trezească din amorţeală, singurul
Care ne poate călăuzi paşii spre sublimul tăcut al eternului Spirit.
Fii-va cineva să-i asculte glasul, vom avea înţelepciunea să-i desluşim spusele ?
Vom avea tăria să-i urmăm calea, curajul şi răbdarea de-ai asculta mesajul ?
Sau ne vom pierde din nou în faţa luminii cea pure a eternităţii şi vieţii
Şi vom prefera întunericul cuibărit cu străşnicie în pătimaşul nostru suflet,
Ca de atâtea ori vom refuza să ascultăm vocea caldă dar aspră a nemuririi
Gârboviţi de patimi, schimonosiţi de miriadele de chipuri ale trecătoarelor
Noastre măşti, vom renunţa la chipul divinului din noi pentru o clipă de linişte
Înşelătoare şi tragică linişte, căci spiritul înseamnă luptă şi nelinişte, căutare
Şi veşnică transformare, restul este doar falsitate şi crudă amăgire.
Oare când vom învăţa că adevărata eliberare înseamnă jertfă şi suferinţă
Şi nu fuga din calea vieţii, ignoranţa şi laşitatea fiind singurii noştri vrăjmaşi ?
Suntem liberi atâta timp cât vrem acest lucru, restul este doar iluzie altoită
Cu neruşinare peste vieţile noastre de către fiinţe mânate de meschine interese
Orbite de egoismul lor crud şi absurd în acelaşi timp, ei sunt cei care cu neruşinare
Ne-au furat libertatea ademenindu-ne cu legi scornite de minţile lor bolnave.
Când vom învăţa să fim responsabili de faptele noastre vom înţelege pe deplin
Ce înseamnă să fim liberi cu-adevărat, şi atunci nimeni nu ne va putea ademeni
Cugetul cu palide iluzii, liberi pentru totdeauna vom fi stăpânii destinelor noastre
Triumfători asupra nemiloaselor şi odioaselor noastre spaime vom deveni nemuritori.
Vom avea curajul şi curăţenia unui suflet de copil, cunoaşterea şi înţelepciunea unui
Bătrân, inima ne va fi veşnic tânără iar mintea deschisă spre nemărginire
Pătrunşi de lumina spiritului vom fi devenit noi înşine făclii ale speranţei
Aprinse pese întunericul din lume, luminând hăurile universului cu sufletele noastre.
Dar cine este acest misterios peregrin spre Absolut care cu atingerea sa poate schimba
Destine, care prin glasul său hotărât poate mişca sufletele trezindu-le la viaţă ?
Este însăşi spiritul lui Dumnezeu sădit în sânul fiinţei noastră încă de la naştere
Dar adormit de feluritele noastre obiceiuri şi metehne, el este acolo în fiecare din noi
Şi aşteaptă din partea noastră doar o clipă de luciditate pentru a-şi face simţită prezenţa
El nu face altceva decât să vibreze în adâncul sufletului, ascultaţi aşadar glasul său duios
Care exprimă iubirea eternă şi cuvintele ziditoare de universuri : Fiţi voi înşivă !.
Robert TRIF - din Volumul " Triumfătorul "
Trimiteți un comentariu
Trimiteți un comentariu