Se pare însă, că în spatele acestor dezvăluiri scandaloase au stat anumite cercuri oculte, nemulţumite de ideile provocatoare ce se aflau chipurile în operele sale.
În romanul „Jocul cu măşti”, autorul a încercat să surprindă multitudinea şi diversitatea eurilor prezente într-o singură fiinţă, lupta care se desfăşoară în interiorul personajului, care în pragul unei ciudate nebunii devine una cu fiinţa supremă.
Astfel, eroul romanului devine un simplu actor pe marea scenă a lumii, o scenă în care rolurile se succed cu o repeziciune uimitoare şi-n care până la urmă multitudinea aşa ziselor “euri” existente în acest personaj vin să certifice faptul, că acestea nu sunt decît simple imagini ale divinităţii reflectate ca-ntr-o oglindă magică. După ce-l prezintă pe eroul romanului în diferite ipostaze care mai de care mai contradictorii, autorul pune în încheierea romanului prin glasul aceluiaşi personaj, o serie de întrebări cutremurătoare: “ Unde am fost eu în toţi aceşti ani, care a fost adevărata mea faţă ?. De ce-mi pare acum totul atât de străin încât nu mă mai simt deloc a-mi aparţine ?; Îmi par a fi un veşnic călător în căutarea propriei lui identităţi. ”
Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "
