- De aici înainte te descurci şi singur, eu unul nu merg mai departe deoarece aşa e înţelegerea dintre mine şi fratele Stelian.

Vezi că în partea dreaptă a schitului e o mică bisericuţă în care se roagă uneori pustnicii, în micile lor momente când coboară din munţi, iar în stânga se află o clădire ce adăposteşte trei chilii, una dintre ele este cea a fratelui Stelian, celelalte două fiind libere momentan deoarece ele îşi aşteaptă încă posibilii vizitatori sau oaspeţi. Acestea fiind zise nu-ţi doresc altceva decât mult succes şi Dumnezeu să te aibă în paza lui !.

- Rămâi cu bine părinte, şi toate cele bune, răspunse Raul bucuros că avea să rămână singur la întâlnirea cu Stelian.

Nu mai avea răbdare, era parcă cuprins de friguri, totul se-nvârtea în jurul său şi i se părea că visează cel mai frumos vis din câte-i fusese dat să aibă.

Raul urcă grăbit pe cărarea ce avea să-l aducă direct la schit, ajunse în dreptul bisericuţei apoi se opri pentru o clipă să-şi tragă sufletul, după care se îndreptă în stânga schitului acolo unde aflase că erau orânduite chiliile. Ajuns la prima dintre ele, bătu la uşă cu putere neputând să-şi ascundă emoţia. Spre marea lui surprindere nu primi nici un răspuns, aşa că încercă să apese mânerul uşii şi o deschise. Înăuntru însă nu se afla nimeni, aşa că închise uşa la loc iar acum cobora repede scările ce duceau jos la magazia pe care fratele Stelian o folosea drept atelier de pictură. Aici uşa era larg deschisă iar înăuntru zări silueta unui om ce stătea în picioare în faţa unei pânze, pe care el nu reuşea să desluşească decât nişte umbre fugare, deoarece poziţia în care se afla în acel moment nu era propice unei vederi cât de cât mulţumitoare.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Etichete Technorati: ,,,,