- Bună dimineaţa, tinere prieten.

- Bună dimineaţa părinte, iertaţi-mi lipsa de politeţe dar eram atât de absorbit de gânduri încât pur şi simplu am uitat cu totul de mine şi de locul în care mă aflu.

- Nu-i nimic prietene, te rog însă ceva, nu-mi mai spune părinte pentru că nu am această calitate.

- Am înţeles frate Stelian, de fapt eu …

Nici nu răspunse bine că se şi văzu întrerupt de o nouă intervenţie a fratelui Stelian, care se pare că era într-una din zilele sale bune deoarece era mai vorbăreţ decât de obicei.

- Dacă ai venit pentru vreo învăţătură specială, pot să-ţi spun că ai bătut drumul degeaba, nu pentru că nu vreau să te învăţ dar din păcate nu posed o astfel de învăţătură, şi prin urmare trebuie să te dezamăgesc în această privinţă. Mulţi tineri asemeni ţie, vin la mine şi-mi cer să-i conduc spre tărâmul înţelepciunii, să le arăt Adevărul în toată lumina sa şi alte astfel de taine, pe care au aflat din nu ştiu ce zvonuri răutăcioase că eu le-aş deţine. Degeaba le spun că nu cunosc drumul spre înţelepciune şi că Adevărul chiar de l-aş cunoaşte nu mi-ar folosi la nimic; ei nu înţeleg că Adevărul nu se învaţă ci se dobândeşte prin luptă şi jertfă, prin aspre suferinţi şi căutare de sine, ba mai mult, se prea poate ca adevărul cel mai de preţ al unuia să fie pentru un altul un lucru complet lipsit de valoare. Fiecare trebuie să-şi caute şi să-şi descopere sieşi propriul adevăr. Aşa că tinere, singurul lucru pe care pot să ţi-l spun este să cauţi să te cunoşti pe tine însuţi, numai în tine însuţi poţi să găseşti Adevărul şi toate celelalte principii cu-adevărat necesare unei vieţi pătrunse de acea lumină tainică şi divină a înţelepciunii. Singur deci, poţi să-ţi fi călăuză, ia doar aminte la vorbele pline de tâlc rostite de acel mare înţelept al antichităţii, şi anume, ”Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte zeii şi nemurirea”. Se spune că Socrate, acesta e numele celebrului filosof, a găsit aceste cuvinte săpate pe frontispiciul oracolului de la Delphi, oricum ar fi fost să şti că viaţa şi moartea lui Socrate au demonstrat că acesta şi-a însuşit cât se poate de bine această maximă.

Se opri pentru un scurt moment, iar acum aştepta să vadă reacţia tânărului său interlocutor.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "