Mulţi cred că actoria este cea mai înălţătoare artă, singura care te poate salva din chingile dureroasei realităţi, singura soluţie viabilă pentru evadarea din cotidian şi ieşirea din timp.

Cât de mult se pripesc cu asemenea concluzii, e adevărat că prin intermediul artei actoriceşti se poate da frâu liber imaginaţiei, realizând astfel iluzia unui depline libertăţi, dar asta se poate realiza fără prea mari eforturi în realitatea cotidiană.

Nu suntem oare noi toţi mari actori pe scena vieţii, nu interpretăm diferite roluri în funcţie de situaţia existentă ?. Altfel cum am putea supravieţui într-o societate care de cele mai multe ori încearcă să ne sugrume libertatea, să ne sufoce spiritul, prin integrarea noastră în rândurile mulţimii oarbe şi insignifiante.

Actoria este din contră, arta care preia din cotidian cele mai senzaţionale întâmplări din viaţa obişnuită, căci ea semnifică tocmai întruparea crudei realităţi aşternute ca o ninsoare peste sufletele noastre chinuite de himere şi vise.

Robert TRIF - din Volumul " Oglinda amintirilor "