JURNALUL UNUI SUPRAOM

22 octombrie …

Iată-mă în sfârşit în faţa omului pe care-l preţuiesc atât de mult. Ah ! Cât de mult am aşteptat clipa aceasta, de câte ori mi-am imaginat întâlnirea cu el, întâlnirea cu misterul, cu sacrul; căci fără îndoială, în închipuirea mea mi-l zugrăvisem pe acest ciudat profesor învăluit într-o aură de mister, credeam că-n inima lui zăceau ascunse taine adânci şi nebănuite, iar momentul întâlnirii cu el mi-l imaginam asemănător acelor clipe de extaz divin pe care le aveau alchimiştii în momentul descoperirii Pietrei Filosofale. Şi-ntradevăr nu m-am înşelat. Cât de modest şi de calm era, şi cu toate că mă avertizase că nu deţine nici o învăţătură specială ori vreun adevăr suprem, cu toate acestea nu-l credeam.

Chipul său luminos radia atâta blândeţe şi bunătate încât îmi aducea aminte de sfinţii din vechime, şi cu greu puteam crede că un astfel de chip, ce atingea prin însăşi măiestria cu care fusese creat, sublimul, să nu deţină o adâncă taină sădită-n cugetul său de nimeni alta decât chiar Fiinţa Supremă.

De parcă însuşi Dumnezeu, prin harul său demiurgic, îi imprimase acestui chip ceva din măreţia şi strălucirea sa divină.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "