24 octombrie(ziua a treia)

M-am trezit abia pe la amiază, Stelian avusese dreptate când susţinuse că eram obosit. L-am căutat din priviri pe Stelian, dar mi-am dat seama că nu se afla în încăpere. Primul gând pe care l-am avut a fost să caut ceva de mâncare, nu de alta dar simţeam un gol în stomac; aşa c-am început să mănânc cu poftă singura bucată de pâine pe care-am găsit-o în chilie dimpreună cu un borcan de miere.

De altfel ştiam că n-am să găsesc altceva, aşa că m-am mulţumit cu ceea ce aveam. Între timp mi-am adus aminte visul pe care l-am avut. Pentru prima dată de la moartea ei, o visasem pe mama; în vis era însă tânără aşa cum mi-o aduceam aminte din copilărie.

Se făcea că-mi transmite un mesaj deşi nu era prea limpede ce vroia să-mi transmită, sau mai bine zis eu nu-mi aduceam aminte prea bine, asta şi din cauza emoţiilor. Singurul lucru pe care mi-l aminteam era acela că-mi transmitea să am deplină încredere în Stelian.

Mi s-a părut curios acest vis, probabil mama veghea asupra mea chiar şi din lumea de dincolo.

M-am hotărât să nu-i spun nimic lui Stelian, care peste puţine momente avea să apară în chilie aducând cu sine sub braţ tabloul pe care mi-l promisese drept cadou.

Era deja frumos împachetat într-o hârtie de un alb imaculat şi pe deasupra legat cu un şnur roşu. M-am mirat de unde făcuse rost Stelian de hârtia albă şi de şnurul roşu aprins dar m-am făcut că nu observ nimic, aşa că nu l-am întrebat de unde făcuse rost de ele.

- Iată cadoul promis, propriu-mi portret într-o imagine simbolică pe care sper să o descifrezi. Pe spatele tabloului am trecut o dedicaţie din partea mea, să o citeşti şi să o ţi minte pentru totdeauna.

Să şti că m-am mirat deoarece nu ai întrebat nimic referitor la picturile mele, cu atât mai mult cu cât ştiu ce fire curioasă ai. Probabil ţi-ai spus că e un lucru nesemnificativ, dar te avertizez că ai greşit dacă ai gândit în felul acesta. Dacă vrei să înţelegi tot ceea ce ţi-am spus în aceste trei zile petrecute împreună, trebuie să-mi cunoşti picturile şi să le descifrezi sensul încărcat de simboluri.

Cel mai bun lucru pe care l-am făcut de când am venit aici a fost să pictez, cel mai bun mod de a-mi reprezenta gândurile a fost să încerc transpunerea lor pe pânză; în tablourile mele vei găsi tot zbuciumul meu interior, întreaga-mi frământare lăuntrică.

Totuşi acum nu mai avem timp să discutăm despre picturi, sunt convins că va veni cândva şi timpul lor, până atunci însă o să te mulţumeşti cu autoportretul pe care ţi l-am făcut cadou.

Oricum vreau să-ţi mărturisesc că nutresc speranţa, că într-o bună zi tablourile mele vor fi expuse privirilor tuturor celor dornici să le admire, într-un cuvânt visez la o expoziţie de pictură în care să figureze toate cele douăsprezece tablouri pe care le-am realizat de-a lungul anilor petrecuţi în sihăstrie.

- Recunosc, nu m-am gândit deloc la picturile dumneavoastră, dealtfel nici nu mă prea pricep la aşa ceva, în fine cred că totul se datorează numai faptului că am fost absorbit complet de ideile prezentate de domnia voastră. Din ceea ce mi-aţi spus înainte, să înţeleg că aţi vrea să vă schimbaţi modul de viată, adică vă gândiţi să reveniţi în mijlocul lumii acum după această lungă izolare autoimpusă ?.

Robert TRIF - Roman - " Jurnalul unui Supraom "

Etichete Technorati: ,,,